Eligibility of part-time expert salaries under EU co-financing project budget caps: misapplication of full-time reference hours for recalculation of hourly rates.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, SC A. SRL şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale - Organism Intermediar, au solicitat:

- anularea în parte a Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 2899/RI din 20 mai 2016, emisă de OIPOSDRU MMFPSPV, aferentă cererii de rambursare nr. x finală din 10 noiembrie 2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 206.243,20 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor implicaţi în Proiectul POSDRU 124/4.2/S/129837: Partenerului 1: SC A. SRL, în suma de 21.431,00 RON, şi Partenerului 3 B., în sumă de 184.812,20 RON;

- anularea adresei emise de OIPOSDRU MMFPSPV cu nr. x din 6 iunie 2016, de soluţionare a contestaţiei nr. 1696 din 24 mai 2016, înregistrate sub numărul 909 din 27 mai 2016, formulate de Beneficiar împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului (SSIB) nr. 2899/RI din 20 mai 2016;

- anularea procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x din 6 iunie 2016 emis de Grupul de soluţionare a contestaţiei nr. 1696 din 24 mai 2016 constituit la nivelul OI POSDRU;

- verificarea şi pronunţarea asupra caracterului eligibil al sumei solicitate la rambursare de către reclamanţi prin cererea de rambursare nr. x finală din 10 noiembrie 2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerilor 1 şi 3;

- obligarea pârâtelor la plata sumei totale de 206.243,20 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului POSDRU 124/4.2/S/129837, respectiv: 21.431,00 RON reprezentând cheltuieli aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 1, SC A. SRL şi, respectiv, 184.812,20 RON reprezentând cheltuieli aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii şi personalul administrativ al Partenerului 3, B..

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 53/2017 din 15 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor SC A. SRL şi B. şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţi.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. SRL, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a prezentat situaţia de fapt şi a arătat că instanţa de fond interpretează problema de drept, respectiv modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor punctului 1.3, Subcapitolul 3.1.4 "Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul" din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, aprobat prin Ordinul MMFPSPV nr. 1069/2013 pentru implementarea Programului Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013", fără a se raporta la prevederile referitoare la reglementarea modului de construire a bugetului Proiectului/cererii de finanţare, astfel că interpretarea propusă este criticabilă, ea fiind dată fără o analiză temeinică a probelor care au fost administrate în cauză şi cu o interpretare eronată a împrejurărilor de fapt şi de drept ale condiţiilor în care AMPOSDRU a solicitat construirea Proiectului şi a bugetului aferent acestuia.

Astfel, din considerentele instanţei rezultă că aceasta este departe de a fi lămurit înţelesul dispoziţiilor de mai sus, deoarece tocmai în corecta aplicare a prevederilor punctului 1.3 din Ghidul Solicitantului 2013 trebuia să cerceteze şi să stabilească dacă Ghidul 2013 a obligat aplicanţii la includerea în cererea de finanţare ori în bugetul detaliat, a normei de muncă a expertului, numai în acest fel fiind posibilă verificarea corelării tarifelor orare prevăzute în contractele individuale de muncă cu cele din bugetul detaliat al proiectului, anexă la cererea de finanţare.

În lipsa cercetării existenţei sau inexistenţei acestei obligaţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre neîntemeiată, cu încălcarea principiului aşteptărilor legitime. Aplicând acest principiu la cazul dat, instanţa trebuia să ţină cont de faptul că reclamantele nu pot fi ţinute răspunzătoare pentru neîndeplinirea unei cerinţe care nu le-a fost adusă în prealabil la cunoştinţă înainte de a produce efecte, deoarece la momentul semnării contractului de finanţare şi a bugetului aferent acestuia nu a existat obligaţia includerii în cererea de finanţare/bugetul proiectului a normei de muncă pentru experţii angajaţi în implementarea Proiectului.

Instanţa nu face uz de rolul său activ de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei conform căreia: "... se prezumă că plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul stabilite la capitolul 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 corespund unei activităţi cu normă întreagă...", apreciază că aceasta este greşită deoarece presupunerea este făcută cu încălcarea regulilor principale de interpretare a clauzelor confuze şi a regulilor consensului intern (art. 1266 - 1267 noul C. civ.), textul Capitolului 3.1.4 - pct. 1.3 rămânând neclar până la precizarea/lămurirea făcută de intimatele-pârâte prin Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2014, pag. 17 alineat ultim.

În lipsa lămuririi înţelesului textului în discuţie, interpretarea acestuia trebuia să se facă în favoarea celui care se obligă (art. 1269 noul C. civ.), astfel încât beneficiarul finanţării să nu fie sancţionat pentru o faptă care nu i-a fost adusă la cunoştinţă în mod rezonabil, respectiv pentru obligaţia de a include în bugetul proiectului norma de lucru zilnică a experţilor.

Recurenta a mai susţinut că instanţa nu observă că putea fi făcută corelarea acestor tarife doar dacă construirea bugetului ar fi solicitat precizarea numărului de ore aferent normei zilnice de muncă. Or, conform Ghidului 2013, construirea bugetului nu a solicitat precizarea numărului de ore aferent normei zilnice de muncă, ci doar costul lunar pentru funcţia bugetată, încadrarea în plafonul maxim urmând a fi verificată prin raportare la numărul de ore de muncă stabilit prin contractele individuale de muncă.

Sentinţa este criticabilă, în opinia recurentei, şi din perspectiva faptului că instanţa trece cu uşurinţă peste probatoriul administrat şi nu observă că în modelul de buget detaliat, anexă a cererii de finanţare, document (template) pus la dispoziţia solicitanţilor/beneficiarilor chiar de către intimatele-pârâte în momentul încărcării în sistemul C. a cererii de finanţare, nu exista câmpul "număr de ore/lună", reprezentând norma de muncă a expertului, ci exista doar coloana intitulată "cost lunar management de proiect", care a fost completată ca atare, prin indicarea costului lunar per funcţie bugetată.

Instanţa nu observă nici că se ajunge la o sancţionare fără drept a Beneficiarului finanţării pentru neincluderea în bugetul detaliat al proiectului a unor informaţii care nu au fost impuse în niciun moment, prin nicio dispoziţie legală adoptată în considerarea implementării Proiectului sau derulării Contractului de finanţare.

De asemenea, instanţa nu face o analiză temeinică a prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013, deoarece dacă ar fi verificat prevederile pct. 4.4.6 intitulat "Date financiare - Bugetul", respectiv Secţiunea "Evaluarea bugetului cererii de finanţare", ar fi constatat că justificarea şi detalierea bugetului a fost cerută a se face în concordanţă cu activităţile proiectului, urmând ca informaţiile prezentate să fie analizate în procesul de evaluare în vederea stabilirii utilizării eficiente şi eficace a fondurilor. De asemenea, ar fi observat că Ghidul 2013 prevede că "în cazul în care evaluatorul constată că bugetul nu este fundamentat în mod adecvat, respectiv că valorile cuprinse în acesta nu sunt susţinute de o justificare corectă, nici în ceea ce priveşte nivelul preţurilor, nici în ceea ce priveşte raportul dintre valoarea finanţării solicitate şi rezultatele aşteptate, se va diminua bugetul corespunzător."

Având în vedere că în faza de evaluare a cererii de finanţare nu a existat o diminuare a cheltuielilor cu resursa umană, se poate concluziona că evaluatorul a apreciat că bugetul este fundamentat în mod adecvat, valoarea finanţării solicitată pentru resursa umană fiind justificată, iar decizia OIPOSDRU de respingere de la rambursare a cheltuielilor cu resursa umană poate fi interpretată ca o reevaluare a bugetului, prin interpretarea dată pct. 1.3 din Ghidul 2013.

Soluţia propusă prin raportare la dispoziţiile legislaţiei muncii referitoare la plata drepturilor salariale aferente normei de muncă cu timp parţial nu ajută cu nimic la lămurirea sensului normei care dezleagă situaţia litigioasă, în raport cu situaţia juridică a termenilor şi condiţiilor în care a fost aprobat la finanţare bugetul Proiectului şi a contractelor individuale de muncă perfectate în considerarea realizării efective a activităţilor Proiectului. Norma în cauză reglementează modul de calcul aplicabil la decontare în ipoteza în care în cadrul unui contract cu normă întreagă activitatea zilnică a unui expert în cadrul unui proiect POSDRU este efectuată parţial, caz în care tariful orar se va determina, în baza contractului individual de muncă, împărţind salariul total la 21 zile/8 ore/zi.

Or, în proiectul de faţă, ceea ce nu reţine instanţa de fond este faptul că aceste cheltuieli solicitate la rambursare sunt aferente unei activităţi efectuate total în cadrul unui proiect POSDRU, în considerarea cărora a fost încheiat contractul de muncă al cărui obiect a reprezentat întreaga durată lunară a muncii expertului, durata de muncă alocată fiind aferentă realizării activităţii lunare a funcţiei aprobate prin bugetul proiectului pentru care s-a solicitat rambursarea, în totalitatea ei, şi nu doar pentru o fracţie a acesteia, care să poată atrage aplicarea dispoziţiilor legislaţiei muncii referitoare la plata drepturilor salariale aferente normei de muncă cu timp parţial.

Instanţa de fond nu înţelege logica/raţiunea pentru care reclamanta semnalează că în cauză au fost aplicate prevederile Ghidului 2014, neaplicabile prezentului contract de finanţare, şi nu constată că doar în Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2014, la pct. 3.1.4, pag. 17, ultimul alineat, se face precizarea că:

"...în situaţia în care, în cadrul bugetului proiectului nu se menţionează explicit norma de încadrare (de tipul număr de ore/zi sau numărul de ore/lună), a unui expert angajat în cadrul proiectului (echipa de management sau echipa de implementare), se va considera că expertul în cauză este încadrat cu normă întreagă de lucru, respectiv 8 ore/zi, 21 zile lucrătoare pe lună." În Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 nu există această prevedere, ci doar cea avută în vedere la determinarea costului orar.

În aceste condiţii, critică soluţia instanţei deoarece este evident că intimatele-pârâte aplică retroactiv în procesul de validare a actului atacat (SSIB nr. 2899/RI din 20 mai 2016) prevederile Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2014. Mai mult, interpretarea dată de pârâte este abuzivă întrucât, conform Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013, indicarea numărului de ore de lucru pe zi în bugetul proiectului sau în cererea de finanţare nu este o informaţie obligatorie a fi precizată, lipsa menţionării unei astfel de informaţii neputând constitui o neconformitate.

O dovadă că intimatele-pârâtele au făcut aplicarea Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2014 este şi modul de calcul aplicat pentru diminuările contestate. Astfel, după cum rezultă şi din Procesul-verbal de soluţionare a contestaţiei, MMFPSPV - OIPOSDRU a stabilit ca plafon maxim la decontare tariful orar obţinut prin împărţirea costului lunar din buget la 168 ore (21 zile x 8 ore/zi) la care se referă pct. 3.1.4, subpct 4.1 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2014, în condiţiile în care costul lunar din buget a fost aprobat la finanţare pentru realizarea unei activităţi în integralitatea sa, cu o durată stabilită prin contractele individuale de muncă de 2 până la 4, 5 sau 6 ore de muncă pe zi, durată care acoperă integral timpul de muncă necesar pentru realizarea activităţii aferente funcţiei bugetate prin cererea de finanţare - bugetul proiectului.

Rezultă că prin interpretarea extensivă propusă se realizează o modificare a textului de la art. 1.3 din cap 3.1.4 Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, pe calea interpretării normei juridice chiar împotriva sensului acesteia. Astfel, se stabileşte că toţi experţii vor lucra 8 ore/zi, 21 zile/lună, normă care nu a existat la momentul adoptării Ghidului 2013.

În esenţă, instanţa de fond reţine că a fost depăşit tariful orar stabilit prin bugetul detaliat aferent contractului de finanţare pentru experţii Partenerilor 1 şi 3 implicaţi în derularea activităţilor proiectului, deoarece drepturile salariale aferente funcţiei aprobate prin bugetul proiectului au fost considerate ca fiind aferente unei norme întregi de lucru de 8 ore/zi, 21 zile lucrătoare/lună, şi nu aferente duratei de muncă stabilită prin contractele individuale de muncă.

Această ipoteză este valabilă doar în situaţia în care în bugetul detaliat al proiectului nu este indicată durata muncii, conform dispoziţiilor Autorităţii de Management pentru POSDRU, transmise Organismelor Intermediare prin Adresa nr. x din 4 noiembrie 2014, de abordare unitară a procesului de verificare a cererilor de rambursare pentru situaţia în care durata muncii nu este specificată în bugetul detaliat al proiectului.

Instanţa a pronunţat sentinţa cu aplicarea greşită a normelor de drept material care au reglementat nemijlocit procedura de construire a bugetului Proiectului aprobat la finanţare, fără o coroborare a informaţiilor rezultate din probatoriul administrat, din apărările şi concluziile formulate, trecând cu uşurinţă atât peste aspectele învederate şi documentele care au demonstrat construirea şi detalierea bugetului în concordanţă cu regulile de eligibilitate şi cu instrucţiunile Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013, cât şi peste neclaritatea provenită din interpretarea textului legal presupus a fi încălcat, respectiv prevederile Ghidului 2013 stabilite la subcapitolul 3.1.4.

Prevederile Codului muncii conform cărora, pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, nu aduc nicio lămurire la întrebarea dacă neprevederea normei de lucru a experţilor în bugetul unui proiect presupune asumarea angajamentului contractării acestora cu normă întreagă. Afirmaţiile conţinute de articolele invocate sunt generale, neputând explica particularitatea speţei.

Critică soluţia instanţei deoarece, dacă nu ar fi trecut cu uşurinţă peste elementele sus menţionate, ar fi constatat că bugetul proiectului aferent cheltuielilor cu resursa umană a fost construit tocmai prin raportare la tariful orar rezultat din împărţirea plafonului maxim de remunerare per funcţie de execuţie, conform Anexei 1 la acţiunea introductivă, astfel încât plata drepturilor salariale nu a depăşit în niciun caz plafonul maxim de remunerare zilnic şi/sau lunar.

Eroarea din logica instanţei este reprezentată de faptul că a considerat, neîntemeiat, că sumele din bugetul proiectului sunt aferente unor contracte individuale de muncă cu durată normală a timpului de muncă, or, în realitate, acestea sunt aferente întregii activităţi aprobate la finanţare, fapt dovedit cu contracte individuale de muncă, pontaje, state de salarii.

Instanţa de fond trebuia să aibă în vedere că specificul activităţii nu permite stabilirea unui program de lucru de 8 ore, acesta fiind, conform contractelor individuale de muncă, inegal şi flexibil, în funcţie de graficul de implementare a activităţilor proiectului şi durata de realizare efectivă a activităţii care formează obiectul contractului de muncă.

Astfel, din statele de plată prezentate în cadrul dosarului de fond, întocmite în baza contractelor individuale de muncă şi a muncii prestate conform rapoartelor de activitate, raportate la bugetul proiectului sintetic şi detaliat aprobat la finanţare, rezultă că nicio plată cu salariile experţilor afectate de recalcularea abuzivă aplicată de intimatele-pârâte nu depăşeşte nivelul maxim de remunerare şi, pe cale de consecinţă, invalidarea aplicată este netemeinică şi nelegală.

Totodată, recurenta învederează că nici intimatele-pârâte nu susţin că sumele declarate neeligibile ar depăşi nivelurile maximale ale remunerării personalului prevăzute în Ghidul 2013, Cap. 3.1.4 (pag. 22) şi nici nu ar fi putut să o facă pentru că toate cheltuielile solicitate la rambursare respectă remuneraţiile maxime lunare şi remuneraţiile maxime zilnice prevăzute în Ghid. Mai mult, soluţia instanţei apare ca fiind netemeinică deoarece, deşi îşi întemeiază decizia pe art. 101, art. 1011 alin. (3), art. 108, art. 109 şi următoarele din Legea nr. 53/2003, republicată, nu arată care este salariatul cu normă întreagă comparabil din echipa Partenerilor 1 şi 3 la care sunt raportaţi salariaţii cu normă parţială, luând în calcul şi faptul că această comparaţie nu poate fi făcută decât între salariaţi care exercită aceeaşi funcţie.

Din interpretarea gramaticală a prevederilor pct. 1.3, sub-capitolul 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, rezultă următoarele concluzii care nu susţin soluţia pronunţată: ipoteza textului este aceea că activitatea zilnică este efectuată parţial, iar nu potrivit unei norme întregi, astfel cum s-a prevăzut iniţial în contractul de muncă (normă întreagă = 8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare/lună); dispoziţia normei este ca, în acest caz, decontarea să se determine în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, deci, este vorba de o retribuţie proporţională, raportată la o valoare medie; textul citat nu are în vedere situaţia în care chiar de la momentul la care s-au încheiat contractele de muncă cu timp parţial s-a prevăzut aceasta, întrucât într-o atare a doua ipoteză vorbim de tarife orare deja prevăzute în contractele de muncă, pentru acestea bugetul fiind întocmit chiar în considerarea acestui fapt.

Temeiul de drept invocat de intimatele-pârâte nu are în vedere situaţia în care deja de la momentul încheierii contractelor individuale de muncă a fost determinată durata timpului de lucru ca fiind parţială, întrucât, altfel, textul ar fi fost pur şi simplu inutil câtă vreme contractul este "legea părţilor", are forţă juridică obligatorie şi are deja clarificat acest aspect în însuşi conţinutul său. Evident, intenţia textului este de a clarifica situaţia opusă şi neprevăzută de părţi încă de la momentul contractului individual de muncă, respectiv aceea în care timpul de muncă a fost stabilit cu normă întreagă, însă cel efectiv prestat pentru activităţile proiectului a fost doar parţial.

Critică soluţia instanţei şi din perspectiva faptului că nu a oferit lămuriri suficiente, relevante din punct de vedere legal, referitoare la interpretarea textului pretins a fi încălcat din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, sub-capitolul 3.1.4, pct. 1.3 şi care constituie, de altfel, singurul motiv avut în vedere pentru nevalidarea cheltuielilor solicitate la rambursare.

Totodată, menţionează că o dovadă a celor susţinute o reprezintă chiar acţiunile întreprinse de M.F.E., în calitate de Autoritate de Management pentru POSDRU, constând în promovarea unui proiect de ordonanţă de urgenţă pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente diminuărilor aplicate contractelor individuale de muncă încheiate în cadrul proiectelor finanţate prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, ca urmare a caracterului arbitrar al interpretării "unor dispoziţii interne ale autorităţii de management" aflate în strânsă legătura cu dezlegarea prezentei pricini.

4. Apărările intimaţilor pârâţi

4.1. Intimatul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pentru termenul de judecată din 16 ianuarie 2020, intimatul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a formulat cerere de scoatere din cauză faţă de disp. art. 1 şi art. 4 din O.U.G. nr. 1/2008, disp. H.G. nr. 52/2018 şi disp. H.G. nr. 69/2018, întrucât Organismul Intermediar din cadrul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale va fi preluat de Ministerul Fondurilor Europene având loc transmiterea calităţii procesuale, a drepturilor şi obligaţiilor procedurale către Ministerul Fondurilor Europene, inclusiv în litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată.

4.2. Intimatul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod judicios faptul că potrivit capitolului 3.4 punctul 1.3 din Ghidul aplicabil, din 31 mai 2013, în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe o oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare.

A prezentat stabilirea tarifului orar conform bugetului cost-unitar, anexă la contractul de finanţare, stabilirea tarifului orar conform contractului individual de muncă al expertului şi a precizat că respectarea plafoanelor din Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013 urmăreşte încadrarea în plafoanele de decontare prevăzute în acest Ghid a tarifului orar ce a stat la baza calculului drepturilor salariale lunare aferente fiecărui expert; simultan, se verifică să nu fie depăşit atât plafonul remunerării maxime zilnice, cât şi cel al remunerării lunare aferente experienţei profesionale corespunzătoare fiecărui tip de expert, conform Ghidului solicitantului - Condiţii generale 2013.

În verificarea Cererii de rambursare nr. x finală s-a avut în vedere că pentru experţii din echipa de implementare, pentru care s-a prevăzut în bugetul detaliat al proiectului norma de lucru, trebuie corelate prevederile din bugetul detaliat al proiectului (norma specificată în anexa 2, parte integrantă a cererii de finanţare) cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) şi cu cele din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării); pentru experţii care fac parte din echipa de implementare, pentru care nu a fost precizată norma de lucru în bugetul detaliat al proiectului, trebuie corelate prevederile din cererea de finanţare (respectiv se ţine cont de norma indicată de 2 h - 4 h - 6 h - 8 h/zi/21 zile) cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) şi cu cele din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării).

Rezultă cu evidenţă că pentru determinarea valorii retribuţiei experţilor integraţi Proiectului în speţă, chiar şi sub incidenţa prevalentă a dispoziţiilor Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, nu s-a abdicat de la aspectele convenţionale relevante în determinarea efectelor raportului juridic dedus judecăţii. Însă, orice disconfort susceptibil de afirmat în legătură cu interpretarea unor instrumente inter alios acta se impun a fi remediate între subiectele de drept integrate respectivului raport juridic.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului pentru motivele menţionate în cererea de recurs.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, faţă de următoarele considerente:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Între reclamantul Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în calitate de Beneficiar - Lider de parteneriat, pe de o parte, şi OIPOSDRU - ANOFM, delegat al AMPOSDRU, pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de Finanţare x nr. 182239 din 30 decembrie 2013 având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru implementarea de către Parteneriat a proiectului "Formare profesională continuă - calitate în SPO", ID proiect 129837.

Finanţarea a fost acordată prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) din Fondul Social European (FSE), în cadrul Axei prioritare nr. 4 "Modernizarea Serviciului Public de Ocupare", Domeniul major de intervenţie (DMI) 4.2. "Profesionişti în piaţa muncii".

Parteneriatul în vederea implementării Proiectului s-a constituit prin Acordul de Parteneriat nr. 1382 din 9 iulie 2013 încheiat între Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în calitate de Lider de parteneriat, Societatea A. SRL - Partener 1, Asociaţia "D." - Partener 2 şi B. - Partener 3. Potrivit prevederilor Acordului de Parteneriat, membrii acestuia şi-au exprimat acordul de asociere în vederea implementării Proiectului desemnând Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă ca lider de parteneriat în vederea depunerii cererii de finanţare şi semnării contractului de finanţare cu AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat.

În data de 10 noiembrie 2015 a fost depusă de către Beneficiar Cererea de rambursare nr. x finală prin care s-au solicitat la rambursare cheltuieli în valoare totală de 2.560.520 RON (fără TVA), efectuate în conformitate cu prevederile Contractului de finanţare şi ale legislaţiei incidente.

Prin Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 2899/RI din 20 mai 2016 emisă de OIPOSDRU - MMFPSPV, beneficiarul a fost informat că cheltuielile solicitate la rambursare au fost diminuate, printre altele, cu suma de 21.431,00 RON pentru partenerul A. SRL, reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului, constând în diferenţa dintre suma solicitată şi suma cuvenită drepturilor salariale aferente lunilor februarie, martie, mai, iunie şi august 2015, deoarece nu au fost respectate tarifele orare prevăzute în bugetul detaliat al proiectului.

Motivele ce au stat la baza diminuării cheltuielilor cu personalul partenerilor implicaţi în implementarea proiectului au constat în necorelarea tarifelor orare prevăzute în contractele individuale de muncă cu cele din bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare, respectiv pretinsa nerespectare de către Beneficiar a unor prevederi din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, capitolul 3.1.4. "Plafoanele maximale de referinţă ale cheltuielilor cu personalul", respectiv punctul 1.3 unde se stipulează că " (...) în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună" şi punctul 4 "Niveluri maximale ale remunerării personalului administrativ şi auxiliar" cu privire la tariful orar.

Instanţa de fond a respins acţiunea reţinând, în esenţă, că nivelul maxim al remuneraţiei este aplicabil în cazul în care şi activitatea este prestată integral, cu un contract individual de muncă încheiat pentru 21 de zile lucrătoare pe lună şi o zi de lucru de 8 ore.

Potrivit art. 108 din Codul muncii, timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână (art. 109 alin. (1).

Conform art. 101 din Codul muncii, salariatul cu fracţiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale se prezumă că plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la capitolul 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, corespund unei activităţi cu normă întreagă, evidenţa unei astfel de concluzii rezultând chiar din formularea pct. 1.3., unde sunt indicate elementele de referinţă (zile şi ore de lucru). În mod corespunzător, şi cheltuielile efectuate în timpul implementării proiectului se prezumă a respecta aceleaşi condiţii, fiind firesc că evaluatorii nu au considerat necesar, la momentul aprobării cererii de finanţare, a cere clarificări cu privire la numărul de ore cu care este implicat fiecare expert în proiect, cu atât mai mult cu cât contractele individuale de muncă sunt subsecvente acestei evaluări.

De asemenea, plafonul maxim prevăzut de Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 priveşte costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, astfel că, atunci când activitatea presupune un volum de muncă de 1 oră/zi, ar fi excesiv şi vădit contrar principiului raportului optim cost-eficienţă a se considera că bugetul alocat activităţii beneficiarului poate rămâne acelaşi ca în cazul în care activitatea ar fi presupus un volum de muncă de 8 ore/zi.

Prin urmare, opţiunea reclamantelor de a-şi desfăşura activitatea cu angajaţi part-time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile. Simpla menţiune în secţiunea "Justificarea bugetului cererii de finanţare" a faptului că majoritatea experţilor sunt implicaţi cu timp parţial de lucru nu este de natură a modifica în mod unilateral modul de calcul asumat prin raportare la Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, o astfel de concluzie neputând fi dedusă nici din lipsa unei obiecţii din partea autorităţii finanţatoare la momentul evaluării proiectului.

Primul motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. referitor la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare nu poate fi reţinut, întrucât sentinţa recurată corespunde exigenţelor reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond a prezentat argumentele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, raţionamentul juridic expus de instanţă susţinând această soluţie. Împrejurarea că recurenta nu este de acord cu aceste argumente considerând că ele reprezintă o aplicare greşită a legii nu este de natură să ducă la concluzia că sentinţa nu este motivată sau că ea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei. Dacă aceste argumente se bazează pe o interpretare şi aplicare greşită a normelor de drept material incidente în cauză este un aspect ce poate fi analizat prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi nu a celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. În consecinţă, nu se poate reţine incidenţa în speţă a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat, deoarece în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt aplicabile în cauză prevederile din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, capitolul 3.1.4. "Plafoanele maximale de referinţă ale cheltuielilor cu personalul", respectiv punctul 1.3 conform cărora (...) în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună.

Aceste dispoziţii din Ghidul sus menţionat au în vedere ipoteza în care prin contractele individuale de muncă ale experţilor partenerului s-a stabilit un număr de 8 ore de muncă/zi, deci o normă întreagă de lucru, iar activitatea zilnică este efectuată parţial, persoana angajată lucrând mai puţin de 8 ore/zi. Or, nu aceasta este situaţia contractelor individuale de muncă pe care le-au încheiat experţii recurentei reclamante pentru realizarea activităţilor din proiectul în discuţie, aceştia având stabilit un număr de ore de muncă/zi cuprins între 2-6 ore, în bugetul proiectului fiind menţionată suma pe care fiecare dintre experţi o primeşte lunar pentru activitatea desfăşurată în timpul de lucru prevăzut în contractul de muncă. În consecinţă, prevederile din Ghid invocate de prima instanţă nu sunt aplicabile în ipoteza în care s-au încheiat contracte de muncă cu timp parţial, în care s-au stabilit tarife orare corespunzătoare timpului de lucru parţial, iar activitatea a fost efectuată astfel cum a fost stabilită, integral.

Este de subliniat în acest context şi faptul că la momentul semnării contractului de finanţare nu a existat obligaţia includerii în cererea de finanţare sau în bugetul proiectului a normei de muncă pentru experţii partenerilor angajaţi în implementarea proiectului, respectiv a numărului de ore lunar/expert, ci doar obligaţia precizării costului lunar pentru activitatea bugetată. De altfel, în modelul de buget detaliat, anexă la cererea de finanţare, nu există rubrica "număr de ore/lună" pentru norma de muncă a expertului, ci doar rubrica "cost lunar management proiect" care a fost completată prin indicarea costului lunar al funcţiei bugetate.

Costul lunar al activităţii experţilor, inclus în bugetul proiectului, se raportează la numărul de ore menţionat pentru fiecare expert în contractul individual de muncă, ce poate varia între 2 - 6 ore/zi, iar desfăşurarea activităţii cu respectarea numărului zilnic de ore stabilit prin contract are semnificaţia efectuării integrale a activităţii şi nu a efectuării parţiale, cum în mod eronat a apreciat prima instanţă. Câtă vreme în contractele individuale de muncă nu s-a stabilit că timpul zilnic de lucru al expertului este de 8 ore, nu se poate considera că acesta şi-a desfăşurat parţial activitatea dacă a respectat numărul de ore/zi stabilit cu angajatorul, care este mai mic de 8 ore.

Prin urmare, nu se justifică, în condiţiile în care drepturile salariale ale experţilor au fost convenite în considerarea unei norme de lucru reduse, fiind incluse în bugetul destinat resurselor umane, ca decontarea să se raporteze la o normă de lucru de 8 ore, această modalitate de calcul fiind de natură a diminua nejustificat retribuţia lunară iniţial acceptată de pârâţi la momentul depunerii cererii de finanţare şi a semnării contractului de finanţare.

Instanţa de fond a prezumat că plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul stabilite la capitolul 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 corespund unei activităţi cu normă întreagă, prezumţie lipsită de suport legal în condiţiile în care o asemenea reglementare nu este cuprinsă în acest Ghid.

Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2014, aprobat prin Ordinul nr. 746/2014, la capitolul 3.1.4. - Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul - prevede, într-adevăr, că în situaţia în care, în cadrul bugetului proiectului nu se menţionează explicit norma de încadrare (de tipul număr de ore/zi sau numărul de ore/lună) a unui expert angajat în cadrul proiectului (echipa de management sau echipa de implementare) se va considera că expertul în cauză este încadrat cu normă întreagă de lucru, respectiv 8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare pe lună. Acest Ghid însă nu este aplicabil în speţă, contractul de finanţare în discuţie fiind încheiat în anul 2013.

Făcând o aplicare greşită a prevederilor aplicabile acestui contract de finanţare, autoritatea publică emitentă a scrisorii de informare a beneficiarului contestate în prezenta cauză a procedat la recalcularea ratei orare a fiecărui expert al recurentei reclamante, angajat cu contract de muncă, împărţind salariul lunar prevăzut în contract la 21 zile şi 8 ore/zi, iar diferenţa dintre rata orară prevăzută în contractul de muncă şi cea determinată în acest mod de OIPOSDRU a fost refuzată la rambursare, fiind considerată cheltuială neeligibilă, deşi salariile lunare brute prevăzute în contractele individuale de muncă respectă bugetul detaliat, anexă la contractul de finanţare, iar ratele orare determinate în baza acestor contracte respectă plafoanele maxime de decontare prevăzute în Ghidul Solicitantului 2013.

O asemenea modalitate de recalculare a ratei orare a fiecărui expert al recurentei reclamante este evident nelegală, în raport cu reglementarea cuprinsă în Ghidul Solicitantului 2013, astfel că scrisoarea de informare a beneficiarului contestată este nelegală în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 21.431 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul SC A. SRL implicat în implementarea proiectului x.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând: va admite, în parte, acţiunea, va anula Scrisoarea standard de informare a beneficiarului cu nr. x din 20 mai 2016 aferentă cererii de rambursare nr. x finală din 10 noiembrie 2015 şi Adresa nr. x din 6 iunie 2016 emise de MMFPSPV - OIPOSDRU, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 21.431 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul SC A. SRL implicat în implementarea proiectului x. Va obliga Ministerul Fondurilor Europene la plata către beneficiarul Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă a sumei de 21.431 RON, reprezentând cheltuieli eligibile, reţinând că instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. SRL, soluţie împotriva căreia pârâţii nu au formulat recurs, astfel că Partenerul 1 al beneficiarului finanţării are legitimarea procesuală de a solicita obligarea pârâtului la plata respectivei sume către beneficiar.

Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei constatând că ceilalţi doi reclamanţi, respectiv beneficiarul proiectului şi lider al parteneriatului - Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Partenerul 3 - B. nu au formulat recurs împotriva sentinţei prin care a fost respinsă acţiunea.

Instanţa de recurs va obliga Ministerul Fondurilor Europene la plata către recurentă a sumei de 235 RON cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, în conformitate cu disp. art. 453 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinţei nr. 53/2017 din 15 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite, în parte, acţiunea reclamantei.

Anulează Scrisoarea standard de informare a beneficiarului cu nr. x din 20 mai 2016 aferentă cererii de rambursare nr. x finală din 10 noiembrie 2015 şi Adresa nr. x din 6 iunie 2016 emise de MMFPSPV- OIPOSDRU, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 21.431 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul SC A. SRL implicat în implementarea proiectului x.

Obligă Ministerul Fondurilor Europene la plata către beneficiarul Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă a sumei de 21.431 RON reprezentând cheltuieli eligibile.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Obligă Ministerul Fondurilor Europene la plata către recurentă a sumei de 235 RON cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - LM