Negative jurisdictional conflict resolved: tribunal competent to hear non-pecuniary challenge to local tax decision.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by setting competence to hear the case in favor of the Bucharest Tribunal, Second Administrative and Fiscal Litigation Section, thereby ruling that the tribunal—not the court of appeal—is the proper forum. The claimant had sought annulment of a tax inspection report and a decision confirming no change to the tax base, issued by a local public authority (the Local Taxes and Duties Directorate of Sector 5 Bucharest), plus recalculation of taxes. The tribunal had declined jurisdiction based on the alleged value of fiscal obligations (exceeding 3,000,000 RON), while the court of appeal declined because the challenged act was non-pecuniary and issued by a local authority. The High Court held that, under Article 10(1) of Law No. 554/2004, competence turns on two distinct criteria: the issuing authority’s rank for ordinary administrative acts, and the monetary value only for fiscal acts establishing taxes, duties, or accessories. Since the contested decision merely stated that the taxable base remained unchanged and imposed no quantifiable debt, the act was not evaluable; therefore, the value criterion did not apply, and the local-authority rank criterion made the tribunal competent.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 131 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 207/2015, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved: tribunal competent to hear non-pecuniary challenge to local tax decision: The claimant had sought annulment of a tax inspection report and a decision confirming no change to the tax base, issued by a local public authority (the Local Taxes and Duties Directorate of Sector 5 Bucharest), plus recalculation of taxes. The tribunal had declined jurisdiction based on the alleged value of fiscal obligations (exceeding 3,000,000 RON), while the court of appeal declined because the challenged act was non-pecuniary and issued by a local authority. The High Court held that, under Article 10(1) of Law No. 554/2004, competence turns on two distinct criteria: the issuing authority’s rank for ordinary administrative acts, and the monetary value only for fiscal acts establishing taxes, duties, or accessories. Since the contested decision merely stated that the taxable base remained unchanged and imposed no quantifiable debt, the act was not evaluable; therefore, the value criterion did not apply, and the local-authority rank criterion made the tribunal competent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to settle the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 5 Bucureşti, B., C., D. şi E. a solicitat anularea în totalitate a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere emisă de către Serviciul de Inspecţie Fiscală cu nr. x/28.12.2018, a Raportului de Inspecţie Fiscală şi obligarea pârâţilor la recalcularea impozitelor, atât principale cât şi accesorii; cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa nr. 6478 din 8 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că reclamanta solicită anularea unui act administrativ fiscal care stabileşte o obligaţie fiscală în cuantum de 4.480.840,80 RON, cuantum ce atrage competenţa curţii de apel, prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin Sentinţa nr. 892 din 3 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel, în contextul invocării prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 131 din C. proc. fisc. , a reţinut că, în raport cu obiectul litigiului, aşa cum a fost stabilit de reclamant, respectiv anularea deciziei de nemodificare a bazei de impunere, "act administrativ" în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât nu are caracter evaluabil, competenţa trebuie stabilită potrivit criteriului rangului emitentului deciziei respective, care, în speţă, este o autoritate publică locală, fapt ce atrage competenţa tribunalului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 5 Bucureşti, B., C., D. şi E., anularea în totalitate a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere emisă de către Serviciul de Inspecţie Fiscală cu nr. x/28.12.2018, a Raportului de Inspecţie Fiscală şi obligarea pârâţilor la recalcularea impozitelor, atât principale cât şi accesorii.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:
- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;
- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte constată că, în litigiul de faţă s-a contestat, în mod exclusiv, Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. x/28.12.2018, emisă în baza art. 131 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ca urmare a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.12.2018 (contestat, de asemenea), prin care s-a menţionat că "având în vedere faptul că în urma inspecţiei fiscale materia impozabilă nu a suferit modificări faţă de evidenţele fiscale, obligaţiile fiscale rămân astfel cum au fost stabilite anterior actului de inspecţie fiscală".
Aşadar, actele administrativ-fiscale care formează obiectul litigiului nu au caracter evaluabil, în cuprinsul acestora nefiind stabilit niciun debit fiscal în sarcina părţii reclamante, actul prin care s-a stabilit obligaţia fiscală fiind decizia de impunere, care însă nu face obiectul litigiului dedus judecăţii.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că pentru determinarea competenţei materiale în prezenta cauză este aplicabil criteriul rangului autorităţii publice pârâte.
Cum Decizia nr. 728387/28.12.2018 privind nemodificarea bazei de impunere şi raportul de inspecţie fiscală au fost emise de Serviciul de Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 5 Bucureşti, prin raportare la calitatea emitentei de autoritate publică locală, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că tribunalul este instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 09.05.2019), care statuează în mod expres că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (...)", în speţă, sediul societăţii reclamante fiind în municipiul Bucureşti.
Faţă de cele arătate anterior, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii D., B., C., Direcţia Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 5 Bucureşti şi E., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.
GGC - NN