Appeal annulled as unstamped in administrative dispute over National Integrity Agency's failure to resolve complaint

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat obligarea pârâtei de a răspunde Adresei nr. x ianuarie 2017 şi Adresei nr. x/19.04.2016 şi constatarea încălcării art. 8 din O.G. nr. 27/2002 coroborat cu art. 51, art. 52 din Constituţia României.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 4552 din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca lipsită de interes.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 4552 din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat de către recurentă admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea pe fond a cauzei, constatarea încălcării prevederilor art. 1, 2, 3, 4 şi 13 din O.G. nr. 27/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 51 - 53 din Legea fundamentală, privind obligaţia de a face, respectiv soluţionarea sesizării cu act administrativ Adresei nr. x ianuarie 2017 şi Adresei nr. x/19.04.2016.

În contextul prezentării situaţiei de fapt, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat cererea de recurs, în esenţă, s-a invocat de către recurentă încălcarea de către prima instanţă a principiilor dreptului la apărare, al disponibilităţii, al contradictorialităţii, al oralităţii dezbaterilor şi al nemijlocirii, făcându-se referire la aspecte de practică judiciară a Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, s-a susţinut că judecătorul fondului a reţinut, în mod greşit, că pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi-a îndeplinit obligaţia de comunicare a răspunsului solicitat, nesocotindu-se îndrumările instanţei ca această instituţie să prezinte dovada răspunsului la sesizare, răspuns care nu a putut fi comunicat întrucât pârâta nu a soluţionat sesizarea, ci a procedat doar la înregistrarea acesteia, împrejurare, în raport cu care, în opinia recurentei, sentinţa recurată nu este motivată sub aspectul fondului cauzei.

În fine, s-a mai invocat de către recurentă şi nemotivarea hotărârii, prin prisma dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., nelegalitate care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la recurs, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, motivată de neîncadrarea criticilor aduse hotărârii recurate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

1. Argumente de drept şi de fapt relevante

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Totodată, dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă, nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 6 februarie 2018, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a adresei emisă de instanţă în acest sens, aflat la dosar, precum şi la data de 9 ianuarie 2020, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a citaţiei pentru termenul de faţă, aflat la dosar.

Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinţei nr. 4552 din 24 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN