Loss of legal interest in tax enforcement suspension appeal due to subsequent abrogation of challenged administrative act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.01.2019, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat suspendarea parţială a executării Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3236/27.12.2018 şi, pe cale de consecinţă, şi a Ordinului nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului A.N.A.F. nr. 1849/2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 16 din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerul Finanţelor Publice, şi s-a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

S-a admis excepţia lipsei de interes a cererii de suspendare a Ordinului 1960/2018 şi s-a respins această cerere ca lipsită de interes.

S-a dispus suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3236/27.12.2018, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea acestuia.

A fost obligată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, la plata parţială către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 de RON, reprezentând taxă de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 16 din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea în totalitate a cererii de suspendare ca lipsită de interes, invocându-se modificarea OPANAF nr. 3236/2018 prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispoziţiilor care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept care privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

4.2 Prin notele scrise depuse la dosar la data de 7 februarie 2020, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a solicitat menţinerea soluţiei primei instanţe, în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de minister.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 17 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei de interes a recursului, care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reţinute spre soluţionare.

1. Argumente de drept şi de fapt relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat suspendarea parţială a executării Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3236/27.12.2018 şi, pe cale de consecinţă, şi a Ordinului nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului A.N.A.F. nr. 1849/2016.

Prin Sentinţa nr. 16 din 13 ianuarie 2019, instanţa de fond, a admis excepţia lipsei de interes a cererii de suspendare a Ordinului 1960/2018 şi a respins această cerere ca atare, iar, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3236/27.12.2018, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea acestuia.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 30 ianuarie 2019, iar, între această dată şi data de 14 august 2019 la care autoritatea pârâtă a declarat calea de atac exercitată împotriva acesteia, în M. Of. nr. 171/04.03.2019, a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508/2019, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Preşedintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziţii criticate de reclamantă în prezenta cauză.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor OPANAF nr. 3236/2018 a cărui executare a fost suspendată, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ce formează obiectul prezentului recurs, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea acestei hotărâri, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în soluţionarea recursului de faţă, atât timp cât anterior exercitării căii de atac aceasta a emis un alt ordin, prin care a abrogat dispoziţiile din OPANAF nr. 3236/2018, criticate de reclamantă în prezenta cauză, a căror executare a fost suspendată prin sentinţa recurată, un astfel de interes subzistând numai în cazul în care aceste dispoziţii mai erau în vigoare.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, dar cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu este anularea actului administrativ, ci solicitarea acordării măsurii de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, executorialitatea actului, ceea ce nu mai este cazul.

Totodată, se reţine că sentinţa recurată şi-a produs efectele, iar recurenta-pârâtă nu a indicat eventuale prejudicii cauzate ca urmare a suspendării executării OPANAF nr. 3236/2018 dispusă prin aceasta.

Aşa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condiţiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de autoritatea pârâtă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 16 din 30 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN