Loss of interest in appeal for suspension of administrative act execution due to non-fulfillment of 60-day annulment action requirement

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea parţială a executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 până la soluţionarea acţiunii în anularea acestuia în ceea ce priveşte partea din art. 10 alin. (1) din Ordinul nr. 3236/2018 referitor la obligaţia operatorilor economici care deţin atestate de comercializare en detail de produse energetice să depună, până la 31 ianuarie 2019 inclusiv, la autoritatea competentă, o nouă cerere de înregistrare şi documentele aferente, precum şi partea din dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Ordinul nr. 3236/2018 prin care se stipulează că la expirarea termenului de 31 ianuarie 2019, atestatele de comercializare en detail de produse energetice, emise în baza Ordinului nr. 1.849/2016, îşi vor pierde valabilitatea.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 17 din 1 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus suspendarea parţială a executării Ordinului nr. 3236/2018, respectiv a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din acest act administrativ cu caracter normativ, în partea ce vizează operatorii economici care deţin atestate de comercializare en detail de produse energetice, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actului administrativ, iar, în cazul în care reclamanta nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 17 din 1 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea în totalitate a cererii de suspendare ca lipsită de interes, invocându-se modificarea OPANAF nr. 3236/2018 prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispoziţiilor care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept care privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. S.R.L. a apreciat că sunt neîntemeiate criticile autorităţii fiscale referitoare la lipsa unui interes al reclamantei în promovarea prezentei acţiuni.

Totodată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, considerând că, în mod corect, prima instanţă a reţinut îndeplinirea condiţiilor legale privind suspendarea executării actului administrativ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 31 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei de interes a recursului, care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reţinute spre soluţionare.

1. Argumente de drept şi de fapt relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea parţială a executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 până la soluţionarea acţiunii în anularea acestuia în ceea ce priveşte partea din art. 10 alin. (1) din Ordinul nr. 3236/2018 referitor la obligaţia operatorilor economici care deţin atestate de comercializare en detail de produse energetice să depună, până la 31 ianuarie 2019 inclusiv, la autoritatea competentă, o nouă cerere de înregistrare şi documentele aferente, precum şi partea din dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Ordinul nr. 3236/2018 prin care se stipulează că la expirarea termenului de 31 ianuarie 2019, atestatele de comercializare en detail de produse energetice, emise în baza Ordinului nr. 1.849/2016, îşi vor pierde valabilitatea.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea parţială a executării Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018, respectiv a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din acest act administrativ cu caracter normativ, în partea ce vizează operatorii economici care deţin atestate de comercializare en detail de produse energetice, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actului administrativ.

Din verificările efectuate în sistemului informatic ECRIS, a rezultat că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu există înregistrat un dosar care să aibă ca obiect anularea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 şi ca reclamantă A. S.R.L., aspect confirmat de apărătorul intimatei-reclamante, prin susţinerile orale de la termenul din data de 12 februarie 2020, în faţa instanţei de recurs.

Înalta Curte constată că, în cauză, a intervenit încetarea de drept a suspendării executării actului administrativ dispuse prin sentinţa recurată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 14.01.2019) "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".

Înalta Curte reţine că teza finală a art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ reglementează obligaţia persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acţiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluţionarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fără nicio formalitate, măsura suspendării executării unui act administrativ fiind, aşadar, limitată sub aspect temporal.

Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând, pe de o parte, în determinarea ieşirii din pasivitate a persoanei vătămate în favoarea căreia operează suspendarea executării actului administrativ, şi, pe de altă parte, în clarificarea cu celeritate a problemei legalităţii actului administrativ, întrucât, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că încetarea de drept a suspendării executării, dispusă prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ce formează obiectul prezentului recurs, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea acestei hotărâri, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în soluţionarea recursului de faţă, atât timp cât suspendarea parţială a executării Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018, respectiv a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din acest act administrativ cu caracter normativ, în partea ce vizează operatorii economici care deţin atestate de comercializare en detail de produse energetice, dispusă prin sentinţa atacată, a încetat de drept, potrivit art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, efectele încetării suspendării executării în aceste condiţii producându-se ope legis, indiferent de interesul reclamantei în promovarea acţiunii ori de perioada pentru care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 17 din 1 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN