Retroactive application of maximum sectorial reference values for public sector salaries under the equal pay principle.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. şi PP. (prin reprezentant F.) personal auxiliar de specialitate şi personalul conex în cadrul Judecătoriei Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, au înţeles ca, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bacău, să conteste Hotărârea nr. 24 din 31 martie 2017 a Colegiului de Conducere a Curţii Apel Bacău cu privire la modul de calcul al salariilor de bază brute lunare ale personalului auxiliar şi conex din cadrul Judecătoriei Piatra Neamţ, stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, de la data de 01.10.2016 şi să solicite următoarele:

- anularea Hotărârii nr. 24/31.03.2017 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Bacău;

- modificarea anexelor menţionate în Deciziile nr. 23/I/A/1/20.02.2017, nr. 26/I/A/1/20.02.2017,nr. 29/I/A/1/20.02.2017,nr. 32/I/A/1/20.02.2017,nr. 35/I/A/1/20.02.2017 şi nr. 38/I/A/1/20.02.2017, în sensul recalculării salariilor personalului auxiliar şi conex, conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor,

- recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială aflată în plată la nivel naţional, respectiv VRS - 405 RON şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, pentru întreg personalul auxiliar şi conex din cadrul Curţii de Apel Bacău, judeţul Bacău;

- obligarea preşedintelui Curţii de Apel Bacău să emită noi decizii de salarizare conform recalculărilor.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3877 din 23 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bacău.

A fost anulată parţial Hotărârea nr. 24/31.03.2017 adoptată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bacău, precum şi Deciziile Preşedintelui Curţii de Apel Bacău nr. 23, 26, 29, 32, 35 şi 38/A/I/20.02.2017, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii din tabelul anexă prezentei acţiuni.

A fost obligată pârâta Curtea de Apel Bacău, prin preşedinte, să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanţilor din tabelul anexă acţiunii de faţă, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedere o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 01.10.2016.

A fost obligată pârâta la plata către fiecare reclamant din tabelul anexă acţiunii a diferenţei de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 01.10.2016, actualizate cu indicele de inflaţie în ziua plăţii efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3877 din 23 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Curtea de Apel Bacău a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

S-a apreciat de către recurenta-pârâtă că instanţa de fond a dat hotărârea cu interpretarea greşită a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, a cărei argumentaţie este întemeiată pe faptul că legiuitorul a urmărit înlăturarea inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, ceea ce presupune, stabilirea unui nivel maxim al salariului prin compararea unei persoane, care are un anumit salariu, cu alta care, deşi are aceleaşi condiţii de grad, funcţie, vechime etc, are un salariu mai mic.

S-a susţinut că, în speţă, stabilirea unei salarizări unitare în sensul menţionat, se face prin compararea unei persoane care este salarizată cu luarea în considerare a unei valori de referinţă de 405 RON cu o persoană care nu are salariul calculat cu luarea în considerare a acestei valori, fie că are o hotărâre judecătorească, care nu e pusă în executare, fie că nu a obţinut o astfel de hotărâre judecătorească, cu privire la acest aspect fiind enunţate paragrafele 17, 25 şi 33 din decizia Curţii Constituţionale.

În fine, s-a mai arătat de către recurenta-pârâtă că, din considerentele parag. 22 şi 25 ale deciziei antereferite, în opinia sa, rezultă că egalizarea se face începând cu luna august 2016 şi are în vedere hotărâri judecătoreşti aflate în plată şi care au determinat deja majorarea indemnizaţiei de încadrare, invocându-se şi faptul că nu s-a făcut dovada că la data de 9 aprilie 2015 erau în plată drepturi salariale calculate cu luarea în considerare a valorii sectoriale de referinţă de 405 RON.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, considerând că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Deciziile nr. 26/I/A/20.02.2017, 29/I/A/20.02.2017, 32/I/A/20.02.2017, 35/I/A/20.02.2017, 38/I/A/20.02.2017, au fost stabilite grile de salarizare unice pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Tribunalului Neamţ şi al instanţelor arondate pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie, pentru lunile august - decembrie 2016.

Reclamanţii au contestat deciziile mai sus menţionate, solicitând ca indemnizaţia să le fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, la care să se adauge majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015.

Contestaţia reclamanţilor a fost respinsă prin Hotărârea nr. 24/31.03.2017, a cărei anulare s-a solicitat prin acţiunea ce formează obiectul cauzei de faţă, cu consecinţa modificării anexelor la Deciziile emise de Curtea de Apel Bacău, precum şi recalcularea şi plata diferenţelor salariale şi a dobânzii legale aferente şi emiterea de noi ordine de încadrare corespunzătoare.

Înalta Curte constată că, în esenţă, recurenta-pârâtă a criticat faptul că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, în ceea ce priveşte data de la care s-a dispus acordarea valorii de referinţă sectoriale de 405 RON.

Reţine instanţa că este nefondată susţinerea recurentei-pârâte în sensul că prima instanţă a ignorat data de la care se aplică dispoziţiile hotărârii pronunţate de instanţa de contencios constituţional, cu privire la acordarea valorii de referinţă sectoriale de 405 RON.

Astfel, în mod corect, au fost avute în vedere de Curtea de apel dispoziţiile Legii nr. 71/2015 care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Aminteşte Înalta Curte că potrivit actului normativ menţionat:

«Art. I. Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în M. Of. nr. 925/18.12.2014, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 1, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (51), cu următorul cuprins:

"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

De asemenea, tot în cuprinsul aceluiaşi act normativ se prevede că:

«6. La articolul 5, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins:

"(11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(12) Prevederile alin. (11) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

Din interpretarea sistematică şi teleologică a normelor de drept menţionate rezultă că personalul din instituţii şi autorităţi publice va fi salarizat la nivelul maxim existent în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu alte persoane având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Cu alte cuvinte, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 se consfinţeşte principiul de dreptul muncii conform căruia la muncă egală trebuie acordată o remuneraţie egală, pentru persoanele din sistemul bugetar care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Aşadar, instanţa de fond a constatat în mod corect că egalizarea remuneraţiilor trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat, adică de la data de 9 aprilie 2015.

Concluzia instanţei de fond este în sensul interpretării pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, respectiv că "(...) Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Prin urmare, în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare."

Totodată, concluzia instanţei de fond nu contrazice nici aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 794/15.12.2016, care vine să sublinieze principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a magistraţilor, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Aşadar, decizia Curţii Constituţionale consacră soluţia adoptată prin Legea nr. 71/2015, clarificările aduse fiind de natură să susţină aplicarea legii menţionate în forma intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015. Instanţa de contencios constituţional nu a făcut decât să elimine disparităţile de interpretare, fără să introducă un nou criteriu de calcul al indemnizaţiilor.

Acestea sunt chestiuni de principiu care stabilesc un echilibru firesc în raporturile de muncă dintre salariaţi şi angajatori care au calitatea de instituţii publice, plecând de la premisele egalităţii, nediscriminării şi transparenţei în acordarea remuneraţiei celor care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Or, aceste aspecte au fost statuate prin Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015, astfel încât sub acest critica pârâtului apare, ca nefondată.

Cu privire la valoarea sectorială de referinţă de 405 RON, Înalta Curte reţine că este nefondată critica recurentei-pârâte privind aplicarea acesteia numai începând cu luna august 2016, dată care rezultă, în opinia sa, din considerentele deciziei Curţii Constituţionale, prin raportare şi la faptul că nu s-a făcut dovada existenţei la data de 9 aprilie 2015 a unor drepturi salariale calculate prin luarea în considerare a unei valori sectoriale de 405 RON.

Astfel, trebuie subliniat că potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, în cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferenţele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad.

Curtea Constituţională a statuat în cuprinsul parag. 21 că soluţia legislativă a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim s-a adoptat începând cu Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la 9 aprilie 2015.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în M. Of. nr. 1029/21.12.2016 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fondurilor publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

În cuprinsul deciziei s-a statuat că:

"Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Curtea reţine că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă,gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim."

Instanţa de contencios constituţional a statuat că efectul neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 este acela că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţia de încadrare la care se face egalizarea trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. În consecinţă, personalul care lucrează în aceleaşi condiţii, trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei aflate în plată, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

Aşadar, reglementările O.U.G. nr. 83/2004 cu modificările şi completările aduse de Legea nr. 71/2015 sau O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările şi completările aduse de O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016 au ca scop ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, premisa de aplicare a textului legal fiind stabilirea la autoritatea/instituţia publică a unui nivel maxim de salarizare, în raport de care să fie uniformizate şi celelalte drepturi salariale, având un cuantum inferior, plătite pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, atunci când titularii îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Înalta Curte constată că, raportându-se la familia ocupaţională "Justiţie" stabilită de Anexa VI a Legii-cadru nr. 284/2010 şi la ordonatorii principali de credite indicaţi în normele juridice respective, Curtea de apel a avut în vedere, în mod corect, situaţia de fapt existentă la data pronunţării hotărârii recurate.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 48/13.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016 (definitivă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia din data de 22.06.2017) Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat «să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015», această sentinţă producând efecte juridice, atestând astfel, la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, o valoare maximă de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON la unul dintre ordonatorii principali de credite din familia ocupaţională "Justiţie".

În acelaşi sens este de altfel şi jurisprudenţa constantă a celorlalte instanţe, prin care s-a reţinut data de 09.04.2015 pentru acordarea valorii de referinţă de 405 RON, de exemplu Sentinţa civilă nr. 3706 din 29 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Cluj şi Sentinţa civilă nr. 2194 din 15.12.2016 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, precum şi recomandarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din şedinţa din data de 4 iulie 2017, în sensul aplicării de către ordonatorii de credite, în mod unitar, a unei valori de referinţă sectoriale în cuantum de 405 RON la nivelul familiei ocupaţională "Justiţie", începând cu data de 09.04.2015, şi în cuantum de 405 RON + 10%, începând cu data de 01.12.2015, în raport cu specificul fiecărei instituţii.

În acest context, urmează să fie înlăturată critica recurentei-pârâte în sensul că egalizarea salariilor prin luarea în calcul a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON se face începând cu luna august 2016, astfel încât nu se putea aplica un alt coeficient pentru o perioadă anterioară acestei date.

Având în vedere că nu s-a făcut dovada plăţii integrale a drepturilor salariale ale intimaţilor-reclamanţi, ci doar pentru o anumită perioadă de timp, într-un cuantum inferior celui cuvenit, în cauză este incident principiului reparării integrale a prejudiciului, reglementat de dispoziţiile art. 1381 din C. civ., care presupune păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti şi acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei şi cea a plăţii efective a sumei datorate, sens în care, astfel cum corect a apreciat instanţa de fond, este întemeiată cererea reclamanţilor de obligare la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale de 405 RON la care se adaugă majorarea de 10% şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Bacău împotriva Sentinţei nr. 3877 din 23 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN