Withdrawal of administrative action challenging denial of lawyer's exam eligibility as discriminatory

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017 la data de 20.04.2017, astfel cum a fost precizată la data de 10.05.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Baroului Arad, Baroul Arad şi Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Permanentă a solicitat anularea Hotărârii nr. 209/27.03.2017 adoptată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în Dosar nr. x/2016; obligarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării să emită o hotărâre prin care să constate ca fiind discriminatorie măsura dispusă de Baroul Arad şi Consiliul Baroului Arad prin Decizia nr. 35/18.08.2016 prin care i-a invalidat cererea de înscriere la examen în vederea dobândirii titlului de avocat definitiv, cu consecinţa neînscrierii pe listele candidaţilor la examen şi să dispună înlăturarea consecinţelor faptei discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării, sub sancţiunea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 364 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei calităţii de reprezentant; s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Baroului Arad, Baroul Arad, şi Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Permanentă, ca nefondată; s-a respins cererea cu obiect cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 364 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat de către recurent admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Permanentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 3 februarie 2020, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunţare la judecata acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ.

Cererea de renunţare a fost comunicată intimaţilor-pârâţi, care nu au formulat puncte de vedere, în scris, însă şi-au exprimat poziţia procesuală prin reprezentanţi, oral, în faţa instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (4) C. proc. civ.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată faptul că recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, cerere de renunţare la judecata acţiunii.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Totodată, se constată că pârâţii şi-au exprimat acordul cu privire la renunţarea la judecata acţiunii.

Faţă de cererea recurentului-reclamant de renunţare la judecata acţiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, "Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză", având în vedere şi poziţia procesuală a intimaţilor-pârâţi, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând să admită recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 364 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, să ia act de cererea de renunţare la judecarea acţiunii în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Baroul Arad, Consiliul Baroului Arad şi Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Permanentă şi să anuleze sentinţa recurată.

Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., constatând că cererea de renunţare a fost formulată ulterior comunicării cererii de recurs către intimaţi, instanţa va aprecia întemeiate cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, şi va obliga recurentul-reclamant să plătească, cu acest titlu, către intimatul-pârât Baroul Arad şi Consiliul Baroului Arad suma de 2203,7 RON, şi către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Permanentă suma de 800 RON, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 406 alin. (1), (3) şi (5) din C. proc. civ., Înalta Curte,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 364 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Ia act de cererea de renunţare la judecarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Baroul Arad, Consiliul Baroului Arad şi Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Permanentă.

Anulează sentinţa recurată.

Obligă recurentul-reclamant să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât Baroul Arad şi Consiliul Baroului Arad suma de 2203,7 RON, şi către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Permanentă suma de 800 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN