Cassation annulled for insufficient stamp duty on dual cassation grounds challenging financial supervision decisions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 27.11.2016, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, să dispună anularea Deciziilor A.S.F. nr. 1272/15.06.2015 şi nr. 550/26.03.2015, precum şi suspendarea executării Deciziei nr. 550/25.03.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 4229 din 28 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 4229 din 28 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a arătat de către recurent că sentinţa atacată nu cuprinde considerentele privind una dintre presupusele fapte reţinute de Autoritatea de Supraveghere Financiară în sarcina sa, precum şi faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii, raportându-se la cu totul alte articole de lege decât cele invocate prin cererea introductivă şi, în consecinţă, în opinia sa, acestea nu pot ajuta instanţa de recurs să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost corect aplicată.

S-a mai susţinut de către recurent că hotărârea pronunţată de curtea de apel este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, devenind, astfel, incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală, apreciind că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motive contradictorii, iar curtea de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a normelor de drept material incidente cauzei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din data de 16 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 octombrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, recurentul-reclamant cu menţiunea de a achita diferenţa de taxă de timbru de 100 RON.

La data de 30 octombrie 2019, Înalta Curte a reţinut cauza spre soluţionare, în principal cu privire la excepţia insuficientei timbrări a cererii de recurs şi, în subsidiar, asupra fondului recursului, prin încheierea de la aceeaşi dată fiind amânată pronunţarea la data de 13 noiembrie 2019, când, prin încheiere, cauza fost repusă pe rol, în vederea completării de către recurentul-reclamant a taxei judiciare de timbru cu 100 RON, având în vedere că prin cererea de recurs au fost invocate două motive de casare, iar citaţia recurentului-reclamant cu menţiunea achitării diferenţei de taxă de timbru a fost înmânată acestuia în ziua termenului de judecată din 30 octombrie 2019, părţile fiind citate potrivit dispoziţiilor date de instanţă, pentru termenul de judecată din data de 12 februarie 2020, acordat în acest sens.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de recurs fiind insuficient timbrată.

1. Argumente de drept şi de fapt relevante

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Totodată, dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs, reclamantul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cuantumul taxei judiciare de timbru aferente acestora fiind de 200 RON, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate.

Or, recurentul-reclamant A. a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON şi, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia completării taxei judiciare de timbru cu 100 RON (având în vedere cele două motive de casare invocate prin cererea de recurs), la data de 2 decembrie 2019, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a citaţiei pentru termenul de faţă, aflat la dosar, respectiv la data de 23 decembrie 2019, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a încheierii de repunere a cauzei pe rol, aflat la dosar, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată, cererea de recurs fiind astfel insuficient timbrată.

Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 4229 din 28 decembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN