Union members' 15% pay rise suit assigned to Tribunal Maramureș under claimant-domicile jurisdiction rule

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantele A., B., C., D. şi E. - prin Sindicatul Administraţiei Publice F. au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să admită prezenta cerere şi, astfel, să anuleze Deciziile nr. 69, 38, 27, 32 şi 41 din 01.02.2019, emise de pârâtă; să oblige pârâta să emită noi decizii prin care să stabilească şi să acorde reclamanţilor, începând cu 01.01.2019, salariile de bază care să cuprindă majorarea pentru complexitatea muncii în cuantum de 15%, şi să oblige pârâta să acorde reclamanţilor despăgubiri reprezentând diferenţa dintre salariile de bază acordate începând cu 01.01.2019, şi cele la care aveau dreptul, stabilite în conformitate cu capătul 2) al cererii, actualizate, plus dobânda legală.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin Sentinţa nr. 1060/2019 din 04 iulie 2019, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., E. şi D. - prin reprezentant Sindicatul Naţional F., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile legale ale art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I, pct. 10 din Legea nr. 212/2018, instituie competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamanţilor, indiferent dacă cererea introductivă este promovată personal sau prin reprezentant.

Cum, domiciliul reclamanţilor se afla în judeţul Maramureş, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat că, în speţă, competenta de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Maramureş - instanţă în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamanţilor.

2.2). La data de 23 august 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin Sentinţa civilă nr. 1374 din 07 noiembrie 2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Maramureş; a declinat competenţa teritorială pentru soluţionarea cererii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional F., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia C.A.F.; a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza în regulator de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.".

Reclamantul în prezenta cauză este, contrar celor reţinute în dispozitivul hotărârii de către instanţa doljeană, Sindicatul Naţional F., cu sediul în Craiova, judeţul Dolj "arondat judiciar" Tribunalului Dolj. Acţiunea a fost formulată, semnată şi ştampilată în nume propriu de către Sindicat.

Instanţa a considerat că reclamantul, Sindicat, are legitimare procesuală dată de prevederile art. 28 (2) din Legea nr. 54/2003. Sindicatul şi-a asumat calitatea de reclamant, "reprezentarea" membrilor de sindicat A., B., C., E. şi D. fiind o consecinţă subsecventă şi implicită competenţei legale "sindicatului" de a deţine calitate procesuală, acţiunea care nu are consecinţe sub aspectul competenţei teritoriale.

În altă ordine de idei, a amintit că speţa este similară celei care a fundamentat "interogarea" Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soldată în Decizia R.I.L. nr. 1/2013. Astfel, Curtea a conchis faptul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011), stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Or, s-a reţinut, calitatea procesuală activă corespunde calităţii de reclamant "Niciun membru de sindicat nu deţine calitate procesuală activă şi prin urmare nici calitatea de reclamant, iar problema reprezentării cel puţin în enunţul deficitar al alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 este străină de cauză.

Mai mult decât atât, instanţa supremă a făcut următoarea remarcă la alin. (13) şi următoarele din considerentele Deciziei nr. 1/2013:

"Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenţei şi doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003 organizaţiile sindicale acţionează în calitate de reclamante, a reprezentat şi voinţa legiuitorului a fost certificat de evoluţia legislativă ulterioară abrogării Legii nr. 54/2003 şi anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizaţii.

Atâta timp cât organizaţiei sindicale i se recunosc legitimarea procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii republicat, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului. (...) Această soluţie este aplicabilă (...) în acelaşi temei al legitimării procesuale acţiune extraordinară a organizaţiei sindicale".

Or, a mai considerat instanţa, aprecierea că tocmai această legitimare procesuală extraordinară exclude instituţia juridică a reprezentării, ar determina incidenţa prevederilor alin. (4) al art. 10 mai sus amintit.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la recalcularea şi acordarea unor drepturi salariale către reclamante, acţiunea fiind formulată de Sindicatul F., în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului, situaţie reţinută în mod corect de ambele instanţe aflate în conflict.

Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.".

Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Coroborând aceste prevederi legale, Înalta Curte reţine că Sindicatul acţionează ca mandatar procesual, titularul acţiunii în contencios administrativ fiind persoana fizică ale cărei interese sunt promovate, urmărite, iar competenţa teritorială, în contencios administrativ, se stabileşte în funcţie de domiciliul persoanei fizice.

Competenţa teritorială stabilită de art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În atari condiţii, având în vedere că reclamantele A., B., C., D. şi E., membre de sindicat, au domiciliul în mun. Baia Mare, jud. Maramureş şi reţinând că acţiunea a fost formulată ulterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Maramureş.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Maramureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A., B., C., D. şi E. - prin Sindicatul Naţional F. şi pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2020.

GGC - NN