Negative jurisdiction conflict resolved: salary claim by union for police officer assigned to member's domicile court (Arad Tribunal).

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrii de sindicat, A. şi alţi 56, conform tabelului anexat, între care, şi reclamantul B., au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în baza probelor ce vor fi administrate, să dispună:

- obligarea pârâtului să emită documentele prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv, familiei ocupaţionale, începând cu 09.04.2015 şi pentru viitor, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, funcţie de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alin. (11) şi (12) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 794 din 15 decembrie 2016, şi,

- obligarea pârâtului să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

La termenul din 08 mai 2019, instanţa a dispus disjungerea cererilor formulate de către unii din reclamanţii din cauză şi constituirea unor noi dosare, respectiv, pentru reclamantul din prezenta cauză, cu numărul x/3/2019 şi, în dosarul nou constituit, instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin Sentinţa civilă nr. 3338 din 08 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, formulată de reclamantul B. - prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Timişoara, în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale invocată, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în vigoare de la data de 02.08.2018, şi, având în vedere că reclamantul din prezenta cauză domiciliază în judeţul Arad, prin raportare la prevederile legale anterioare, care reglementează o competenţă teritorială exclusivă, a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Arad, în a cărui rază de competenţă îşi are domiciliul reclamantul.

2.2). La data de 29 iulie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, care, prin Sentinţa civilă nr. 567 din 18 septembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrul de sindicat B., împotriva pârâtului Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, având ca obiect litigiu cu funcţionari publici, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Arad a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Prezentul litigiu are ca obiect drepturile salariale ale funcţionarilor publici, motiv pentru care, incidente în cauză sunt dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/2009, privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, dispoziţii legale care stabilesc competenţa materială şi funcţională a instanţei de judecată, în cauzele privind raportul de serviciu al funcţionarului public, respectiv, competenţa ratione materiae care aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Cu toate acestea, dispoziţiile sus-citate nu stabilesc competenţa teritorială a instanţei competente să soluţioneze astfel de litigii, motiv pentru care, ele se completează cu prevederile legislaţiei muncii, după cum rezultă din dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicată privind Statutul funcţionarilor publici. Ca atare, a constatat că prezentul litigiu nu poate fi disociat de legislaţia muncii, el privind un raport de muncă al funcţionarului public, motiv pentru care îi sunt aplicabile şi prevederile din legislaţia muncii, cu care se completează prevederile Legii Statutului funcţionarilor publici.

Or, în materia legislaţiei muncii, potrivit celor statuate de instanţa supremă în cuprinsul Deciziei nr. 1/21.01.2013, pronunţată în interesul legii, în Dosar nr. x/2012: "În concluzie, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant".

În consecinţă, a considerat Tribunalul Arad, că nu se poate susţine că sindicatul are doar un drept de reprezentare, acţionând în numele membrilor săi, întrucât s-a statuat că acesta are legitimare procesuală activă şi nu este doar un simplu mandatar. De altfel, în legea nouă, respectiv în cuprinsul dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, se dispune expressis verbis faptul că "în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă". Mai mult decât atât, chiar reclamantul, a indicat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, legitimarea sa procesuală activă extraordinară, conferită de Decizia nr. 1/21.01.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii. Ca atare, s-a reţinut, sindicatul are calitate procesuală activă de a acţiona în numele membrilor săi în calitate de reclamant, iar, potrivit Deciziei nr. 1/21.01.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, în Dosar nr. x/2012, "în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant".

Prin urmare, în condiţiile în care Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de reclamant, are sediul în Municipiul Bucureşti, rezultă că, Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale, nu este competent teritorial de a soluţiona prezentul litigiu, competenţa teritorială de soluţionare a acestuia, aparţinând Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, instanţa a apreciat că, în mod greşit, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat competenţa teritorială de soluţionare în favoarea Tribunalului Arad.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la recalcularea şi acordarea unor drepturi salariale către reclamanţi, acţiunea fiind formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului, situaţie reţinută în mod corect de ambele instanţe aflate în conflict.

Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.".

Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Coroborând aceste prevederi legale, Înalta Curte reţine că Sindicatul acţionează ca mandatar procesual, titularul acţiunii în contencios administrativ fiind persoana fizică ale cărei interese sunt promovate, urmărite, iar competenţa teritorială, în contencios administrativ, se stabileşte în funcţie de domiciliul persoanei fizice.

Competenţa teritorială stabilită de art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În atari condiţii, având în vedere că reclamantul B., membru de sindicat, are domiciliul în jud. Arad şi reţinând că acţiunea a fost formulată ulterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Arad.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B. - prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. şi pe pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2020.

GGC - NN