Inadmissibility of cassation against final supervisory authority data-protection decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.01.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii nr. x/05.12.2016, în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluţionare a plângerilor şi sesizărilor" obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu privire la aspectele de drept ce trebuiesc lămurite, în aplicarea Dreptului UE faţă de dispoziţiile şi interpretările dreptului naţional, dacă instanţa consideră că nu are suficiente informaţii relevante din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în soluţionarea prezentei cereri şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la interpretările dispoziţiilor neclare şi lipsite de previzibilitate din Legea nr. 677/2001, precum şi a altor dispoziţii incidente sesizate după depunerea întâmpinării, până la primul termen de judecată.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac

Prin Sentinţa nr. 1787 din 17 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile ca neîntemeiate, a respins cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene ca inadmisibile, a admis acţiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a obligat pârâta să soluţioneze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/05.12.2016 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă şi irevocabilă, calea de atac promovată de recurentă nefiind prevăzută de lege.

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportate la cele ale art. 634 alin. (1) pct. 1 şi pct. 5 C. proc. civ. şi având în vedere şi dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, potrivit cărora:

"împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă", se constată că Sentinţa nr. 1787 din 17 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este definitivă.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 şi pct. 5 din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului şi hotărârile date recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care este definitivă şi irevocabilă, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Aceasta concluzie derivă şi din principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoana nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Prin urmare, reţinând că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva Sentinţei nr. 1787 din 17 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 ianuarie 2020.

GGC - GV