Rail transport liability for missing cargo: rebuttal of presumption of fault and effect of subsequent voluntary payment on mootness

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 8792 din 19 noiembrie 2003, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SNP P.M. SA București, sucursala P.O. Mureș, precum și tot în parte cererea reconvențională, formulată de pârâta SC P.S. SA Ploiești, împotriva pârâtei SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov și, în consecință, a obligat pârâta SNTFM C.F.R.M., sucursala Brașov, să plătească reclamantei suma de 2.848.902 lei, contravaloare marfă constatată lipsă la destinație, plus suma de 297.691 lei, cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință, pârâta SNTFM C.F.R.M., sucursala Brașov, a fost obligată să plătească pârâtei SC P.S. SA Ploiești suma de 66.645 lei, cu titlu de contravaloare tarif de transport, cu 20.000 lei, cheltuieli de judecată.

Totodată, prin sentința menționată, a fost respinsă acțiunea față de pârâta SC P.S. SA Ploiești, precum și cererea reconvențională îndreptată împotriva reclamantei.

Apelul declarat, împotriva susmenționatei sentințe, de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 236 din 25 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, instanța de apel reținând, în esență, în fundamentarea acestei soluții, la fel ca instanța de fond, că din moment ce vagonul a fost preluat de cărăuș de la furnizor fără obiecțiuni, iar la destinație s-a constatat, prin acte opozabile, că acesta a sosit cu urme de violare și lipsuri cantitative de motorină și legat de care pârâta nu a putut răsturna prezumția de culpă, instituită prin art. 83.3 din Regulamentul de transport C.F.R., în sarcina transportatorului, acela din urmă este dator să o despăgubească, aferent contravaloarea cantității de marfă lipsă constatată la destinație de reclamantă.

În ce privește cuantumul daunelor, instanțele au reținut că acesta a fost stabilit corect, conform art. 85.2 din Regulamentul de transport C.F.R,. adică în funcție de prețul curent al mărfii, care în cazul produselor petroliere include accize, T.V.A., taxa de drum, sunt taxe care sunt exigibile din momentul expedierii mărfii de către rafinăria furnizoare.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, invocând, ca motive de recurs, dispozițiile art. 304 pct. 10, 7 și 9 C. proc. pen.

Se susține, în esență, că soluțiile pronunțate în cauză sunt criticabile, întrucât, din probele de la dosar, rezultă fără nici un dubiu că vagonul a sosit la destinație fără nereguli de natură tehnică sau comercială, situație confirmată de reprezentanții reclamantei prin semnăturile și ștampilele aplicate pe Registrul veghetor și pe avizul de adeverințe de primire, acesta în afara faptului că destinatarul nu a solicitat, la preluarea vagonului, întocmirea unui proces verbal de constatare, ci a făcut acest lucru abia a doua zi, astfel că, în raport de aceste împrejurări și având în vedere dispozițiile art. 83.4 din NUT 1, calea ferată este scutită de răspundere, din moment ce vagonul a sosit la destinație fără urme de violare, sustragere sau scurgere din conținut și, ca atare, greșit a fost menținută soluția obligatorie a sa la plata sumei solicitate prin acțiune, cu titlu de daune, întrucât, în circumstanțele arătate, răspunderea pentru marfa constatată lipsă la destinație rămâne destinatarului.

În subsidiar, pârâta critică soluțiile pronunțate în cauză și, sub aspectul cuantumului daunelor la care a fost obligată, susținând, în esență, cu privire la acest aspect că, chiar dacă instanțele au angajat prin soluțiile pronunțate în cauză, răspunderea sa pentru contravaloarea mărfii constatată lipsă la destinație, cuantumul daunelor s-ar cifra numai la suma de 1.172.345,58 lei și nu la suma de 2.048.942 lei, întrucât, în cauză, nu s-a făcut nici o dovadă care să ateste că reclamanta a virat la bugetul statului accizele, T.V.A.-ul și taxa de drum, aferente cantității de marfă constatată lipsă la destinație și care, fiind acordate, a condus implicit la îmbogățirea fără just temei a reclamantei, în dauna pârâtei, cu diferența dintre cele două sume (2.848.902 lei-1.172.345,51 lei).

În consecință, pârâta solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, și-a recunoscut, după promovarea recursului, culpa sa în legătură cu marfa constatată lipsă la destinație, motiv pentru care a și procedat la plata sumei de 3.146.593 lei, cu ordinul de plată nr. 2804 din 5 august 2004.

Cum, această situație este confirmată expres de reclamanta SNP P.M. SA, sucursala P.O. Mureș, prin adresa nr. 9375 din 22 septembrie 2004, se constată că litigiul a rămas fără obiect, motiv pentru care recursul declarat în cauză, urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, împotriva deciziei nr. 236 din 25 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2004.