Union standing to fulfill pre-judicial administrative procedure for labor assimilation claims under social dialogue law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, sub nr. x/2016, reclamantul Sindicatul A. Prahova în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea în temeiul art. 81 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcţiilor şi salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul DSVSA Prahova, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (81), în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură; obligarea pârâtei DSVSA Prahova, ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaţilor reprezentaţi în cauză, diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite; obligarea la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu, conform art. 453 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 1488 din 13 aprilie 2017 Tribunalul Prahova, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de pârâta ANSVSA şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2017 la data de 05.05.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 175 din 2 octombrie 2017 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta ANSVA ca neîntemeiată.

A admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta ANSVA şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul A. Prahova, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Sindicatul A. Prahova, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la instanţa de fond.

În motivarea recursului, cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care pe de o parte nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar pe de altă parte cuprinde motive străine de natura cauzei. Astfel, lipsa motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi a motivelor pentru care s-au înlăturat cererile şi apărările părţilor din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti atrage nulitatea acesteia şi se încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Mai învederează că în lipsa unei analize sau interpretări restrictive sau exhaustive a corespondenţei din care rezultă fără putinţă de tăgadă existenţa procedurii prealabile, considerentele sentinţei de fond sunt străine de obiectul cererii de chemare în judecată. Consideră că în cauză dovada deplină a procedurii prealabile rezultă atât din răspunsul pârâtei ANSVSA, cât şi din solicitarea expresă a FSVR, iar excepţia inadmisibilităţii cererii sale trebuia respinsă.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că deşi instanţa de fond reţine lipsa procedurii prealabile în considerente face referire la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi că, având în vedere această motivare în drept, care contrazice motivarea întemeiată pe art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se pune problema în prezenta cauză care este temeiul de drept al motivării hotărârii de respingere a acţiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

În acelaşi timp, având în vedere documentele ce există la dosarul cauzei, respectiv adresa Federaţiei Sindicale a Veterinarilor din România nr. 1/21.01.2016, prin care se menţionează că este federaţie reprezentativă în condiţiile Legii nr. 62/2011 a dialogului social şi se solicită în numele membrilor de sindicat din sindicatele afiliate modificarea Ordinului nr. 1016/23.12.2015, aşa cum se poate observa din menţionarea expresă din cuprinsul acesteia de la pagina 2, potrivit căreia documentul menţionat este considerat procedură prealabilă, precum şi răspunsul la procedura prealabilă, comunicat prin Adresa nr. x/02.03.2016 de către ANSVSA, care confirmă solicitarea FSVR ca fiind făcută în numele membrilor de sindicat din sindicatele afiliate, exprimându-şi punctul de vedere cu privire la întreg personalul din cadrul sistemului ANSVSA şi nu doar la o parte dintre aceştia, se poate constata cu uşurinţă că sunt îndeplinite toate exigenţele prevăzute de lege pentru a suplini condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se mai arată că Legea nr. 62/2011 a dialogului social, conferă federaţiei sindicale reprezentative la nivel de grup de unităţi, aşa cum este şi cazul FSVR, dreptul de a efectua proceduri în numele membrilor de sindicat din cadrul sindicatelor afiliate, iar această procedură prevăzută de lege a fost complet ignorată de către instanţa de fond cu toate că ea a fost îndeplinită conform dispoziţiilor art. 27 şi art. 28 alin. (1) din această lege.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, apreciind că în speţă nu a fost realizată procedura prealabilă administrativă de către reclamanţi.

4.2. Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) invocat de recurentul-reclamant nu poate fi reţinut.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar nemotivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Astfel, aşa cum s-a statuat în parag. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. Deşi s-ar putea invoca ca argument împrejurarea că motivarea oferită de prima instanţă pentru respingerea acţiunii ar fi succintă, Înalta Curte constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, că procedura prealabilă a fost îndeplinită de către reclamant prin Federaţia Sindicală a Veterinarilor din România, conform Adresei nr. x/21.01.2016, aflată la dosar fond.

Înalta Curte constată că prima instanţă a apreciat în mod eronat asupra neîndeplinirii procedurii prealabile, câtă vreme potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011 din 10 mai 2011, a dialogului social:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă."

De asemenea, potrivit art. 31 din acelaşi act normativ:

"La cererea organizaţiilor sindicale afiliate, federaţiile sau confederaţiile sindicale reprezentative, după caz, pot delega reprezentanţi care să le asiste ori să le reprezinte interesele în relaţia cu angajatorii sau organizaţiile acestora."

În aceste condiţii, se constată că legiuitorul a acordat calitate organizaţiilor sindicale şi federaţiilor să reprezinte interesele salariaţilor în relaţia cu angajatorii.

Aceasta presupune că respectivele entităţi au calitate şi în ceea ce priveşte formularea procedurilor prealabile demersului judiciar, deoarece dacă s-ar aprecia în mod contrar, acţiunile formulate ar fi lipsite de finalitatea dorită în lipsa urmării etapelor precedente înregistrării acţiunii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod eronat instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative.

Pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor şi dat fiind că nu a fost soluţionat fondul cauzei, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul Sindicatul A. Prahova împotriva Sentinţei nr. 175 din 2 octombrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Sindicatul A. Prahova împotriva Sentinţei nr. 175 din 2 octombrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - NN