Councillor's conflict-of-interest finding upheld despite vote implementing audit correction.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.06.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/07.06.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 167 din data de 7 noiembrie 2017 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul B., criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant consideră că atât intimata-pârâtă, cât şi instanţa de fond, în analiza lor, au omis câteva aspecte esenţiale în soluţionarea evaluării efectuate, aspecte de fapt şi de drept pe care nu le-au analizat, ajungând astfel la o concluzie eronată şi anume la aceea că s-ar fi aflat într-o situaţie de conflict de interese.

Astfel, acesta a susţinut că în perioada 2012 - 2016 a deţinut calitatea de consilier local al Comunei Jibert, iar în anul 2010 a fost încheiat între unitatea administrativ teritorială şi C. Contractul de concesiune nr. x/19.08.2010 având ca obiect "transmiterea dreptului şi a obligaţiei de exploatare a terenului cu destinaţie agricolă în suprafaţă totală de 3.547,78 ha, având categoria de folosinţă pajişti permanente, pe o perioadă de 10 ani".

Ulterior, în anul 2015, reclamantul a arătat că UAT Comuna Jibert a făcut obiectul controlului Curţii de Conturi - Camera de Conturi Braşov, care, prin Decizia nr. 55/16.11.2015, a dispus, între altele, ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri de reanalizare a clauzelor Contractului de concesiune nr. x/19.08.2010 în vederea "stabilirii suprafeţei reale de păşune concesionate, prin încheierea unui act adiţional, având în vedere documentele justificative din care rezultă suprafaţa reală de păşuni deţinută de UATC Jibert".

Recurentul-reclamant a mai susţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 215/2001, care stabilesc atribuţiile consiliului local legate de administrarea patrimoniului comunei şi a art. 64 din Legea nr. 94/1992, care sancţionează penal refuzul de a aduce la îndeplinire dispoziţiile Curţii de Conturi, în data de 29.02.2016, primarul Comunei Jibert a Convocat consiliul local, pentru data de 04.03.2016, propunând suplimentarea ordinii de zi cu un proiect de hotărâre privind diminuarea suprafeţei de păşune comunală concesionată către C. prin Contractul de concesiune nr. x/19.08.2010, deoarece, urmare a inventarierii terenurilor agricole conform Legii nr. 165/2013 şi a Deciziei Prefecturii Judeţului Braşov, s-a constatat că UAT Jibert deţine o suprafaţă de 3.476 ha păşune şi nu 3.547 ha, cum eronat s-a trecut în contract. Prin urmare, era vorba doar de o îndreptare a unei erori materiale strecurate în contractul de concesiune, dispusă de Curtea de Conturi a României.

Recurentul-reclamant a arătat că este membru al C., însă, faţă de măsura dispusă de Curtea de Conturi, de faptul că neîndeplinirea acesteia reprezintă infracţiune, văzând conţinutul măsurii, care viza îndreptarea unei erori materiale şi faptul că majoritatea consilierilor locali se aflau în aceeaşi situaţie, în caz de abţinere neputând fi realizat cvorumul legal pentru adoptarea hotărârii, în condiţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, a considerat că este o obligaţie să participe la şedinţă pentru a se conforma deciziei Curţii de Conturi.

Recurentul-reclamant a accentuat faptul că, prin hotărârea adoptată nu a fost majorată suprafaţa de teren, ci a fost diminuată, astfel că nu s-a creat nici un avantaj sau dezavantaj pentru membrii C., modificarea fiind una scriptică. Astfel, reducerea de suprafaţă a fost realizată pentru a exista deplină concordanţă între starea din acte şi cea de pe teren, iar singura posibilitate de rezolvare era aceea a adoptării de către Consiliul Local în condiţii de legalitate a unei HCL.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legale a sentinţei instanţei de fond şi a raportului de evaluare prin care s-a reţinut nerespectarea de către reclamant a regimului juridic al conflictului de interese.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/07.06.2017 prin care pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a reţinut în sarcina sa că, în calitate de consilier local al Comunei Jibert, jud. Braşov pentru mandatul 2012 - 2016, s-a aflat în conflict de interese, în condiţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 46 din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 şi 77 din Legea nr. 393/2004, deoarece a votat la data de 04.03.2016 proiectul de hotărâre cu privire la diminuarea suprafeţei de păşunat concesionată către C., contract încheiat anterior exercitării mandatului, respectiv anul 2010, asociaţie în cadrul căreia persoana evaluată şi soţia sa au calitatea de membru.

În raportul de evaluare s-a mai reţinut că, potrivit procesului-verbal privind desfăşurarea şedinţei ordinare de lucru a Consiliului Local Jibert din data de 04.03.2016, şedinţă la care reclamantul a participat, în calitate de consilier local, Proiectul de hotărâre cu privire la diminuarea suprafeţei de păşunat concesionat către C. a fost aprobat cu unanimitate.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, reţinând în esenţă, că acesta s-a aflat, în mod evident în conflict de interese, fiind previzibilă obţinerea unui folos de către asociaţia ai cărei membri erau atât el cât şi soţia sa, prin aceea că prin reducerea suprafeţei de teren din contractul de concesiune, măsură care nu afecta suprafaţa efectiv deţinută, determină o reducere a redevenţei datorate de asociaţie UAT.

Reclamantul a criticat această soluţie, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări şi interpretări greşite a normelor de drept material şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurentul susţine că proiectul de hotărâre votat la data de 04.03.2016 cu privire la diminuarea suprafeţei de păşunat concesionată către C., nu a făcut altceva decât să aducă la îndeplinire o măsură dispusă de Curtea de Conturi şi nici acesta şi nici familia sa nu au avut niciun interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului, interesul consilierilor fiind unul public.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond în cadrul analizei conflictului de interese de natură administrativă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 "prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

În temeiul art. 71 din acelaşi act normativ "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

În cauză, este de necontestat faptul că la momentul intervenirii pretinsului conflict de interese recurentul-reclamant exercita funcţia de consilier local al comunei Comunei Jibert, jud. Braşov. De asemenea, acesta nu neagă faptul că este membru al C. şi nici faptul că a votat la data de 04.03.2016 proiectul de hotărâre cu privire la diminuarea suprafeţei de păşunat concesionată către C.

Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleşilor locali, "aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; (…)."

Aleşi locali, în sensul art. 2 alin. (1) din acest act normativ, sunt consilierii locali şi consilierii judeţeni, primarii, primarul general al municipiului Bucureşti, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 161/2003, "(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Se observă că, diferit de art. 76 din Legea nr. 161/2003 care se referă la "un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I", art. 75 din Legea nr. 393/2004 arată că "aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv. (…)"

Aşadar, sfera conflictului de interese definit de această din urmă lege este mai largă.

Instanţa de recurs reţine că textul normei juridice trebuie interpretat în primul rând, din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului şi al reglementărilor, a fost acela de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoana care deţine o demnitate/funcţie publică să a adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Din actele dosarului rezultă că recurentul-reclamant A., în calitate de consilier local al comunei Comunei Jibert, jud. Braşov a votat la data de 04.03.2016 proiectul de hotărâre cu privire la diminuarea suprafeţei de păşunat concesionată către C., al cărui membru era atât el, cât şi soţia sa.

Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentului referitoare la faptul că adoptarea hotărârii a fost impusă de Curtea de Conturi şi că dacă nu ar ar fi votat exista riscul să nu se poată adopta hotărârea, fiind nevoie de o majoritate de 2/3 pentru adoptarea acesteia, în primul rând pentru că dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 215/2001, care impun interdicţia participării la vot a consilierului local care are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local sunt imperative, iar legiuitorul nu a reglementat nicio excepţie de la această interdicţie, iar în al doilea rând, pentru că hotărârea respectivă a fost votată în unanimitate, cum de altfel învederează şi recurentul-reclamant şi reiese şi din actele şi lucrările dosarului de fond, deci în cazul în care s-ar fi abţinut, nu exista pericolul ca hotărârea să nu fie adoptată.

De asemenea, este neîntemeiat şi argumentul conform căruia nici acesta şi nici familia sa nu au avut nici un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului, interesul consilierilor fiind unul public, în condiţiile în care prin reducerea suprafeţei de teren din contractul de concesiune încheiat cu C., al cărei membri erau recurentul-reclamant şi soţia sa, se reducea şi redevenţa datorată de asociaţie către UAT Comuna Jibert, iar în concordanţă cu jurisprudenţa sa în interpretarea sintagmei "interes personal", Înalta Curte reţine că oricum din dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, rezultă că, determinant pentru atragerea sancţiunii conflictului de interese, este simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii - nepunându-se în discuţie existenţa propriu-zisă, materializată a unui beneficiu ori a unui folos.

În acest context, autoritatea pârâtă şi instanţa de fond au reţinut în mod corect faptul că în exercitarea funcţiei de consilier local reclamantul avea obligaţia de a adopta o conduită preventivă de natură să îl împiedice să ajungă într-un conflict de interese şi să dea dovada unei atitudini neutre, imparţiale şi obiective faţă de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei de autoritate, care produce anumite beneficii pentru el, rude sau alte persoane.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 167/2017 din 7 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - NN