Suspension of tax liability litigation pending final resolution of underlying tax assessment dispute under Art. 413(1)(1) Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a Contencios Administartiv şi Fiscal, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Cluj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca anularea Deciziei nr. 21/27.06.2018 şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 24854/04.12.2017, prin care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare în limita sumei de 9.003.049 RON, compusă din debite în suma de 5.861.320 RON şi accesorii în suma de 3.141.729 RON, stabilite în sarcina societăţii B. S.R.L., prin Decizia de impunere nr. x/25.09.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Încheierea pronunţată în cauză

Prin încheierea din şedinţa publică din 19 iunie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a Contencios Administartiv şi Fiscal a suspendat judecarea cauzei în baza articolului 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că soluţia din prezenta cauză depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2018, având în vedere că în respectivul dosar se pune în discuţie chiar obligaţia pentru care s-a emis decizia de angajare a răspunderii reclamantului.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva încheierii pronunţată în data de 19 iunie 2019 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a Contencios Administartiv şi Fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi, pe cale de consecinţă, să se dispună continuarea judecăţii în prezentul dosar, independent de stadiul de soluţionare a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a dispune suspendarea prezentului dosar, întrucât dezlegarea acţiunii din prezentul dosar, respectiv anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare, nu depinde, nici în tot şi nici măcar în parte, de soluţia din dosarul nr. x/2018.

Astfel, învederează că nu există legătură între cele două cauze, raportat la motivele de nelegalitate invocate în privinţa deciziei de angajare a răspunderii solidare a cărei anulare a solicitat-o, instanţa de contencios fiind investită cu controlul de legalitate al acestui act administrativ, care are chiar valoare de titlu executoriu împotriva sa.

În concret, astfel cum a arătat şi prin acţiunea introductivă, decizia de angajare a răspunderii solidare este un act administrativ nelegal, viciile care fac necesară anularea actului vizând nu doar procedura de emitere a acestuia, dar şi neîndeplinirea condiţiilor de fond.

Este esenţial astfel că motivele de nelegalitate invocate prin acţiunea în contencios în privinţa deciziei de angajare a răspunderii solidare nu depind de soluţionarea în prealabil a acţiunii în contencios cu privire la decizia de impunere formulată în dosarul nr. x/2018.

În continuare, recurentul-reclamant a arătat că măsura suspendării nu este nici măcar oportună, fiind incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil.

Aşadar, raportat la situaţia de fapt, este relevant faptul că a avut efectiv posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare doar prin contestarea deciziei de angajare a răspunderii solidare pentru suma de 9.003.049 RON.

Exclusiv în acest cadrul procesual, respectiv prin invocarea excepţiei de nelegalitate a actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L., a avut posibilitatea să conteste şi constatările organelor fiscale din cuprinsul deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală emise în 2015 în sarcina B., în baza cărora au fost stabilite obligaţiile fiscale de 9.003.049 RON.

Efectul invocării excepţiei de nelegalitate şi al eventualei admiteri a acesteia ar fi soluţionarea prezentului dosar fără luarea în considerare a actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L., însă fără a afecta parcursul controlului de legalitate exercitat la iniţiativa B. S.R.L., în dosarul nr. x/2018.

Altfel spus, a investit deja, pe calea excepţiei de nelegalitate, instanţa de contencios în prezentul dosar cu argumentele de nelegalitate a actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L., prin care au fost stabilite obligaţiile fiscale de 9.003.049 RON ce îi sunt imputate. De altfel, instanţa de fond a pus în discuţie admisibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate, dispunând însă unirea cu fondul a acestei excepţii.

Din moment ce la acest moment nu există o soluţie definitivă a instanţelor de contencios care să confirme, raportat la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, pretinsa legalitate actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L., înseamnă că în niciun caz existenţa pe rolul instanţelor a dosarului nr. x/2018 nu împiedică soluţionarea excepţiei de nelegalitate şi nici soluţionarea prezentului dosar.

Paralizarea dreptului său la apărare, prin suspendarea judecăţii dosarului pentru o perioadă îndelungată astfel încât să fie posibilă în prealabil soluţionarea definitivă a dosarului x/2018, ar face într-adevăr inutilă soluţionarea excepţiei de nelegalitate a actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L. şi implicit ar degreva instanţa de sarcina de a analiza argumentele pe care le-a invocat în susţinerea excepţiei.

Totuşi, simplificarea judecaţii prezentului dosar, cu consecinţa inevitabilă a tergiversării semnificative a dreptului său la acţiune, nu poate fi un argument pentru a justifica suspendarea judecăţii. Dimpotrivă, măsura suspendării contravine dreptului la un proces echitabil, într-un termen rezonabil, fiind o măsură care nu este menită să asigure nici justa soluţionare a prezentului dosar, din moment ce şi în prezentul doar instanţa de contencios a fost investită, pe calea excepţiei de nelegalitate, cu motivele de nelegalitate ale actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L..

În acest sens, consideră că are relevanţă şi faptul că nelegalitatea deciziei de angajare a răspunderii solidare a fost invocată şi pentru motive complet independente de constatările organelor fiscale din actele administrative emise în sarcina B. S.R.L.. În concret, motivele ce vizează întrunirea condiţiilor de la art. 25 alin. (2) Codul de procedură fiscală, pentru angajarea răspunderii mele solidare. De altfel, analizarea acestor motive de nelegalitate, fără nicio legătură cu legalitatea actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L., este prioritară şi ar face oricum inutilă soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată prin acţiunea introductivă.

În concluzie, apreciază că măsura suspendării judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 (deci cel puţin pentru o perioadă de 2-3 ani) nu este o măsură oportună, ci dimpotrivă contravine în mod flagrant dreptului la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil pentru valorificarea dreptului său de a cere instanţei de contencios cenzurarea unui act administrativ, care are valoare de titlu executoriu de la data emiterii şi care beneficiază de prezumţia de legalitate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii încheierii pronunţate în data de 19 iunie 2019 în dosarul nr. x/2019 ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de nelegalitate invocate şi a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate încheierea pronunţată în data de 19 iunie 2019 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal prin care a suspendat judecarea cauzei în baza articolului 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj.

Curtea de apel a reţinut că soluţia din prezenta cauză depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2018, având în vedere că în respectivul dosar se pune în discuţie chiar obligaţia pentru care s-a emis decizia de angajare a răspunderii reclamantului.

La aceeaşi concluzie a ajuns şi Înalta Curte în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident cauzei, la situaţia de fapt.

Astfel, prin acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2018, reclamanta B. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Cluj ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 139/19.03.2018 prin care s-a soluţionat contestaţia înregistrată la Direcţia generală de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. x/02.12.2015 şi reînregistrată sub nr. x/27.02.2018, anularea Deciziei de impunere nr. x/25.09.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentar stabilite la plată în urma inspecţiei fiscale, anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/25.09.2015, cu consecinţa anulării obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite la plată constând în TVA, impozit pe profit şi accesoriile aferente, stabilite prin actele administrative contestate, respectiv impozit pe profit în valoare de 2.085.022 RON, la care se adaugă dobânzi/majorări de întârziere, în cuantum de 606.592 RON şi penalităţi de întârziere de 277.968 RON, obligaţii de plată a TVA în cuantum de 3.802.458 RON, la care se adaugă dobânzi/majorări de întârziere, în cuantum de 1.355.987 RON şi penalităţi de întârziere de 567.638 RON şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Din analiza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reiese că: judecătorul va suspenda:

1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;

În cauza de faţă reclamantul solicită anularea Deciziei nr. 21/27.06.2018 şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 24854/04.12.2017, prin care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare în limita sumei de 9.003.049 RON, compusă din debite în suma de 5.861.320 RON şi accesorii în suma de 3.141.729 RON, stabilite în sarcina societăţii B. S.R.L., prin Decizia de impunere nr. x/25.09.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj.

În situaţia faptică expusă este evident şi de netăgăduit că soluţionarea acestei acţiuni este în strânsă legătură cu acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj, având în vedere că obligaţiile fiscale pentru care s-a dispus atragarea răspunderii, astfel cum este menţionat şi în decizia contestată, sunt aferente deciziei de impunere nr. x/25.09.2015 şi Raportului de inspecţie fiscală nr. x/25.09.2015, acte administrativ fiscale ce fac obiectul controlului de legalitate exercitat în dosarul nr. x/2018.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere şi faptul că pentru angajarea răspunderii în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, una dintre condiţiile impuse de către legiuitor este reaua-credinţă, condiţie ce trebuie analizată de către organul fiscal la emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare, iar în cauză, organul fiscal a analizat, în cuprinsul deciziei atacate, această condiţie prin trimitere la cele reţinute în Raportul de inspecţie fiscală nr. x/25.09.2015, act administrativ fiscal a cărui analiză face obiectul dosarului nr. x/2018

În acelaşi sens, se reţine şi că prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant aduce argumente cu referire la o pretinsă nelegalitate a deciziei de impunere nr. x/28.09.2015, iar dosarul nr. x/2018 are ca obiect tocmai anularea acestui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţiile fiscale pentru care s-a dispus atragerea răspunderii solidare a recurentului-reclamant.

Cu privire la susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 nu este o măsură oportună, ci dimpotrivă contravine în mod flagrant dreptului la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil pentru valorificarea dreptului său de a cere instanţei de contencios cenzurarea unui act administrativ, Înalta Curte are în vedere faptul că posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiţie, precum şi în respectarea principiului aflării adevărului, instanţa este datoare să valorifice în interesul tuturor părţilor din proces, dispoziţiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor şi interesele legitime ale celorlalte părţi.

Termenul în care este înfăptuită justiţia este esenţial pentru garantarea eficacităţii sale, însă susţinerile recurentului nu pot fi primite, atâta vreme cât pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare celeritatea nu trebuie să vină în contradicţie cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunităţii luării măsurii suspendării în speţă.

Înalta Curte are în vedere şi practica Curţii Constituţionale, care, în Decizia sa nr. 29 din 27 ianuarie 2004, a reţinut că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti (şi nu numai) ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfăşurării judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2020.