EU agricultural subsidy fraud challenge: insufficient review of exculpatory criminal dismissal and documentary evidence warrants remand

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea formulată la 5 noiembrie 2014 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014 reclamanta SC A. SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata APIA, plângere împotriva Deciziei nr. x din 15 mai 2014 emisă de intimată, prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat cu nr. x din 27 februarie 2014 la APIA - Direcţia Antifraudă şi cu nr. x din 3 martie 2014 la APIA Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 495 din 12 mai 2015, Tribunalul Buzău a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei şi a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat la această instanţă cu nr. x/2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 223 din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 223 din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta SC A. SRL prin care a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea completării probatoriilor cu o expertiză care să aibă obiectivele depuse la dosar, la instanţa de fond.

În drept, recurenta-reclamantă SC A. SRL a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, a învederat că, deşi a solicitat administrarea probei cu expertiză prin care să se stabilească cu exactitate suprafeţele de teren arendate şi aflate în comodat, instanţa a respins cererea fără nicio motivare, împiedicând recurenta să combată actele de control contestate.

De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut seama de niciun act depus la dosar cu care a dovedit inexistenţa prejudiciului presupus a fi produs.

Dimpotrivă, instanţa de fond a preluat toate constatările organului de control, cu aceleaşi motivări, în condiţiile în care actele ignorate de prima instanţă au fost luate în considerare de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău care, prin Ordonanţa de clasare din data de 3 decembrie 2015, a clasat cauza în ceea ce îl priveşte pe administratorul societăţii, B..

O altă critică adusă sentinţei constă în faptul că instanţa a preluat fără niciun control de legalitate, afirmaţiile din actul contestat, fără să se refere şi la constatările diametral opuse din cuprinsul Ordonanţei din data de 6 aprilie 2014 din Dosarul nr. x/2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti.

Cu privire la Adresa nr. x/2011, învederează că se coroborează cu Adresa nr. x/2012 eliberată de Primăria comunei Săhăteni iar aceste două adrese se completează cu Adresa nr. x din 13 martie 2015 prin care se confirmă că transferul exploataţiei persoanei fizice B. nu a fost menţionat în registru.

Toate aceste înscrisuri se aflau depuse în dosar iar instanţa de fond nu le-a analizat în niciun fel.

În opinia recurentei, instanţa de fond a reţinut greşit şi situaţia juridică a Contractului nr. x/2008, încheiat între Consiliul Local Săhăteni şi B. pentru suprafaţa de 8 ha despre care Primăria comunei Săhăteni a arătat că nu există suspiciuni legate de corectitudinea încheierii acestuia.

Contrar argumentelor instanţei de fond, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a reţinut că B. a deţinut şi utilizat suprafeţele de teren pentru care a obţinut subvenţii de la APIA, inclusiv pentru contractul de arendă nr. x/2008 precum şi pentru toate cele consemnate în mod nereal în tabelele centralizatoare, infirmând concluziile intimatei din actul contestat.

Pentru campania agricolă din 2011, recurenta susţine că, prin Adresa nr. x/2010, s-a confirmat că societatea a preluat de la B. toate terenurile arendate şi în comodat.

Referitor la tabelul centralizator nr. 1350/2010, instanţa nu a ţinut seama de faptul că poziţia nr. 20 corespunde Contractului de arendă nr. x/2008 şi că la poziţia nr. 52 figurează Contractul nr. x din 20 iunie 2008.

O altă critică a recurentei se referă la greşitul calcul pe care l-a efectuat instanţa de fond care a preluat, fără nicio verificare, calculul procentului de supradeclarare din actul de control contestat, în care suprafaţa declarată se raportează eronat la suprafaţa determinată.

Cu privire la poziţia 63 din tabelul centralizator, unde figurează suprafaţa de 10,38 ha, instanţa de fond a interpretat eronat prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 125/2011, în sensul că este utilizată fără a exista un contract de arendare, deşi textul invocat prevede utilizarea terenului sub orice formă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 martie 2016, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Cu privire la proba cu expertiză solicitată de recurent, arată că instanţa a respins-o la termenul de judecată din data de 14.10.2015, prin încheiere motivată.

Pe fondul cauzei, intimata a prezentat situaţia de fapt, arătând că înscrisurile invocate de recurentă au fost depuse pentru prima oară în timpul urmăririi penale iar A.P.I.A. a luat cunoştinţă de ele odată cu primirea cererii de chemare în judecată.

În concluzie, apreciază că, în mod corect instanţa de fond a respins cererea reclamantei, întrucât menţionarea unor date nereale în cuprinsul cererii de plată, precum şi în documentaţia anexată cererii, nu poate fi imputabilă decât reclamantei, aceasta constituind o neregulă în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte Ordonanţa din data de 3 decembrie 2015, menţionează faptul că nu deţine acest act.

Invocă intimata şi o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015, cu titlu de jurisprudenţă.

În cadrul dosarului de recurs s-a depus copia Ordonanţei de clasare emisă în Dosarul penal nr. x/2015, la data de 3 decembrie 2015, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

În cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 27 februarie 2014, la rubrica nr. 5 intitulată "Prezentarea verificărilor efectuate", emitentul actului contestat a redat constatările Notei de control nr. 1095 din 23 decembrie 2013 întocmită de echipa de control a Departamentului pentru Lupta Antifraudă.

S-a reţinut că, la data de 3 mai 2011, B. a depus la A.P.I.A. - Centrul Judeţean Buzău, cererea unică de plată pe suprafaţă 2011, pentru suprafaţa de 228,92 ha, identificată ca teren agricol, situată pe raza localităţii Săhăteni, judeţul Buzău, solicitând sprijin pentru Schema de plată unică pe suprafaţă şi Schema de plată naţională directă complementară.

În dovedirea deţinerii şi utilizării suprafeţelor agricole declarate, domnul B. a depus următoarele documente justificative:

- adeverinţa nr. x din 4 mai 2011 emisă de Primăria comunei Săhăteni, prin care s-a atestat faptul că SC A. SRL deţine şi utilizează o suprafaţă totală de 228,92 ha;

- tabelul centralizator al contractelor de arendă, în copie, înregistrat la Consiliul Local al comunei Săhăteni cu nr. x din 12 aprilie 2010.

Referitor la dovada dreptului de folosinţă şi dovada utilizării suprafeţelor declarate în cerere, echipa de control DLAF a constatat că, în cadrul campaniei 2011, Primăria comunei Săhăteni a eliberat numitului B. şi SC A. SRL, documente care au atestat deţinerea şi utilizarea de către aceştia a unor suprafeţe neconforme cu realitatea.

Astfel, s-a constatat faptul că, la poziţia din Registrul Agricol menţionată în Adeverinţa nr. x din 4 mai 2011 figurează domnul B. cu o suprafaţă de 229,42 ha iar SC A. SRL figurează în Registrul Agricol, vol. 3, tip III, la poziţia 221, cu o suprafaţă de 199,16 ha.

Prin urmare, în opinia organului de control, adeverinţa menţionată atestă suprafeţe nereale, care nu au ca suport documentar înscrisuri oficiale astfel, constituind un document inexact cu informaţii false.

Din analiza tabelului centralizator al Contractelor de arendă nr. x din 12 aprilie 2010, s-a observat că, faţă de documentul original depus în campania 2010, fila nr. x din tabelul depus în campania 2011 este modificată prin adăugarea unor noi poziţii care atestă suprafeţe arendate de la persoane fizice, dar şi Consiliul Local, cu suprafaţa de 10,38 ha. De asemenea, suprafaţa totală este modificată la 228,92 ha faţă de 199,16 ha, cât era menţionat în documentul original.

Având în vedere cele constate, s-a concluzionat că numitul B. a indus în eroare A.P.I.A. - Centrul Judeţean Buzău prin declararea unei suprafeţe mai mari în anul 2011 decât cea deţinută şi utilizată în mod legal de beneficiar, depunând documente asupra cărora există indicii că ar fi false şi inexacte, urmărind astfel obţinerea pe nedrept de către SC A. SRL, a sprijinului financiar gestionat prin intermediul A.P.I.A.

De asemenea, echipa de control DLAF a constatat că cererea unică de plată pentru suprafaţa de 228,92 ha a fost viciată prin încheierea în condiţii de nelegalitate a Contractului nr. x din 20 iunie 2008 între Consiliul Local Săhăteni şi beneficiarul B., menţionat în tabelul centralizator anexat cererii, pentru suprafaţa de teren de 8 ha, pe o durată de 5 ani, categoria de folosinţă nefiind precizată.

Acest contract este înscris în tabelul centralizator, în opinia echipei de control, în mod nejustificat, întrucât este încheiat de către persoana fizică B., neexistând un act adiţional privind schimbarea arendaşului în persoana juridică SC A. SRL Mai mult, Consiliul Local al comunei nu a emis nicio hotărâre cu privire la arendarea suprafeţei de 8 ha şi la încheierea actului juridic respectiv.

Având în vedere încălcarea angajamentelor asumate de către beneficiar prin cererea de plată depusă în campania 2011 precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) lit. c), e) şi f) din O.U.G. nr. 125/2006, s-a apreciat că sumele astfel obţinute de beneficiarul SC A. SRL sunt necuvenite, fermierul fiind exclus de la plata sprijinului pentru anul în cauză.

Instanţa de control judiciar reţine că la dosarul de fond a fost depusă Ordonanţa emisă la data de 6 aprilie 2015 de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti în Dosarul penal nr. x/2013

Din conţinutul Ordonanţei se reţine că Nota de control nr. x din 23 decembrie 2013 emisă de către Departamentul pentru Luptă Antifraudă, prin care s-a constatat fraudarea bugetului Comunităţii Europene atât de către reprezentanţii Primăriei comunei Săhăteni, cât şi de către fermierul B. şi SC A. SRL, în campaniile din anii 2009, 2010 şi 2011, a fost întocmită la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti.

Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti a efectuat o analiză a situaţiei de fapt cu care a fost sesizată, ce corespunde cu circumstanţele din prezenta cauză.

Prin Adresa nr. x din 19 noiembrie 2014, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Buzău a comunicat unităţii de parchet constituirea ca parte civilă în cauză.

Prin Ordonanţa nr. 91/P/2013 din 28 noiembrie 2014 s-a dispus efectuarea urmăririi penale faţă de B., în calitate de suspect sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Astfel, a fost analizată situaţia cererii unice de plată înregistrată sub nr. x din 3 mai 2011, pentru suprafaţa de 228,92 ha, depusă de B., în calitate de reprezentant al SC A. SRL, pentru campania din anul 2011.

S-a reţinut că, pe parcursul urmăririi penale, suspectul B. a depus la dosar contracte de comodat încheiate în perioada ce interesează cauza, având ca obiect preluarea cu titlu de împrumut a unor suprafeţe de la persoane fizice - proprietari de terenuri, contracte la care a ataşat copii ale actelor de identitate ale acestora precum şi titlurile de proprietate.

Din analiza acestor contracte de comodat, s- a concluzionat că suspectul B. a deţinut şi utilizat suprafeţele de teren pentru care a solicitat subvenţii la APIA - Centrul Judeţean Buzău, inclusiv pe cele reţinute ca fiind consemnate în mod nereal pe tabelele centralizatoare, menţionate la poziţiile 20, 52 şi 63.

Faţă de faptul că s-a făcut dovada utilizării legale a suprafeţelor de teren pentru care s-a solicitat sprijin, nu se poate reţine că a obţinut pe nedrept fonduri europene iar, din punct de vedere subiectiv, s-a constatat că suspectul nu a acţionat cu rea-credinţă cu ocazia folosirii documentelor reţinute ca inexacte, respectiv false, întrucât prin întocmirea şi prezentarea lor, nu a urmărit decât să justifice anumite suprafeţe utilizate în realitate, dar care nu făceau obiectul contractelor de arendă înregistrate la Primăria comunei Săhăteni, ci al contractelor de comodat.

În consecinţă, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În cadrul dosarului de fond, reclamanta a depus înscrisurile în susţinerea argumentelor învederate prin cererea de chemare în judecată, conform opisului aflat la fila x, respectiv Ordonanţa de clasare menţionată anterior; Adresa nr. x/2010 eliberată de Primăria com. Săhăteni prin care se atestă că SC A. SRL deţine cu contracte de arendare, terenuri agricole în suprafaţă totală de 199,16 ha, Adresa nr. x din 13 martie 2015 prin care se precizează că, la transferul exploataţiei persoanei fizice B. în volumul în care se înscriu unităţile cu personalitate juridică, respectiv SC A. SRL, s-a omis efectuarea menţiunii de transfer.

De asemenea, a depus mai multe contracte de comodat din care rezultă că au fost acordate, cu titlu de împrumut, suprafeţe de teren arabil, de către persoane fizice, către SC A. SRL.

În condiţiile în care prima instanţă a respins proba cu expertiză, solicitată a fi administrată de către reclamantă, constatând că la dosar se află depuse suficiente înscrisuri utile, pertinente şi concludente, se impunea a fi efectuată o analiză detaliată a acestora, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006.

Astfel, prima instanţă avea obligaţia de verifica dacă reclamanta avea în utilizare suprafaţa de teren de 228,92 ha, ori prin administrarea probei cu expertiză, astfel cum a solicitat reclamanta, ori prin însumarea tuturor suprafeţelor înscrise în contractele de comodat depuse la dosar şi administrate ca probatoriu în susţinerea motivelor acţiunii şi nu să accepte fără o proprie analiză, menţiunile din procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din /27 februarie 2014 care nu sunt decât o redare a constatărilor Notei de control nr. 1095 din 23 decembrie 2013 întocmită de echipa de control a Departamentului pentru Lupta Antifraudă.

Cu atât mai mult se impunea o analiză coroborată a întregului probatoriu administrat în cauză cu cât prin Ordonanţa de clasare emisă în Dosarul nr. x/2013 s-a menţionat fără niciun echivoc faptul că nu a fost dovedită săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Or, instanţa de fond nu a evidenţiat în niciun mod care sunt efectele soluţiei de clasare pronunţată de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti în Dosarul penal nr. x/2013 care este diametral opusă constatărilor din Nota de control nr. 1095 din 23 decembrie 2013 întocmită de echipa de control a Departamentului pentru Lupta Antifraudă şi nu indică raţiunile faţă de care nu a apreciat ca fiind concludentă această probă.

Reclamanta a evidenţiat faptul că a anexat tabelul centralizator care conţine suprafeţe noi, până la depunerea cererii aferentei campaniei din anul 2011, prima instanţă reţinând eronat că aceste aspecte au fost nedovedite, în condiţiile în care toate contractele de comodat erau depuse la dosar.

În ceea ce priveşte susţinerea că, pentru suprafaţa de 10,38 ha nu există o hotărâre de consiliu local în acord cu dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi art. 109 din acelaşi act normativ, instanţa de recurs constată că acest argument nu poate sta la baza respingerii cererii reclamantei întrucât nu s-a pronunţat nicio hotărâre judecătorească de anulare a contractului respectiv iar instanţa nici nu a fost învestită cu verificarea legalităţii acestui act juridic, ceea ce interesa pentru soluţionarea cauzei fiind dovada deţinerii şi utilizării suprafeţelor de teren declarate prin cererea de plată.

Cu privire la Decizia nr. 815 din 2 martie 2017 depusă cu titlu de jurisprudenţă de către intimată, instanţa nu o va aprecia ca fiind utilă soluţionării cauzei întrucât fiecare caz se analizează în funcţie de situaţia de fapt relevantă şi probele administrate, fiecare situaţie având particularităţile sale.

În consecinţă, motivele de recurs învederate de recurenta-reclamantă sunt întemeiate, hotărârea primei instanţe nefiind motivată corespunzător exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu neanalizarea fondului cererii de chemare în judecată.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României).

Totodată, obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Hotărârea instanţei de fond nu permite exercitarea controlului judiciar asupra soluţiei, obligând astfel la o casare cu trimitere spre rejudecare, neputând fi analizate direct în recurs argumentele esenţiale asupra cărora instanţa de fond a omis a se pronunţa.

Faţă de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 497 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare, instanţei de fond. În rejudecare, se vor analiza toate argumentele părţilor, esenţiale pentru dezlegarea pricinii, se va administra orice probatoriu util, pertinent şi concludent şi se va motiva corespunzător hotărârea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 223 din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare, instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2019.

GGC - LM