Retrocession of ecclesiastical property: failure to address essential arguments and erroneous application of res judicata

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 06.09.2016 pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. x/2016 reclamanţii, B. Alba Iulia, A. în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri imobiliare care au aparţinut Cultelor Religioase din România au solicitat instanţei anularea în tot a Deciziei nr. 5810 din 07.07.2016 şi admiterea cererii de retrocedare înregistrată cu nr. x/30.01.2003 la comisia de retrocedare.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 385 din 23 noiembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii B. Alba Iulia şi A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, având ca obiect anulare act administrativ anularea Deciziei nr. 5810/07.07.2016 a comisiei de retrocedare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 385 din 23 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele B. Alba Iulia şi A. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În drept, recurentele-reclamante B. Alba Iulia şi A. au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, au arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respingerea cererii bazându-se, în principal, pe ideea că, într-o altă decizie, a fost analizată calitatea procesuală activă a B. din Alba-Iulia şi că această decizie se impune având în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.

Faţă de această argumentare, recurenţii invocă Decizia nr. 1263/R/2006 a Curţii de Apel Cluj prin care se recunoaşte calitatea procesuală a B. din Alba-Iulia, ca centru de cult care are posibilitatea de a solicita retrocedarea imobilului în litigiu.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţin că a fost dovedită identitatea dintre solicitant şi titularul dreptului de proprietate din cartea funciară astfel că se impunea retrocedarea către A., ca succesor în drepturi a Consiliului Diecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, a imobilului în cauză, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 martie 2017, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Apreciază că imobilul solicitat nu a constituit proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, la momentul preluării, bunul fiind doar administrat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate sub aspectul cazurilor de casare invocate de recurenţi, respectiv a celor prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Instanţa de recurs reţine că recurenta-reclamantă B. Alba Iulia a formulat cerere prin care a solicitat restituirea, către Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, înscris în CF x nr. topo x.

Prin Decizia nr. 5810/07.06.2016, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a respins cererea, apreciindu-se că imobilul solicitat nu a fost proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia.

Un prim motiv de nelegalitate valorificat de recurenţi este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este întemeiat întrucât hotărârea pronunţată de prima instanţă nu respectă exigenţele impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind antamate argumente esenţiale invocate de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, reclamanţii au învederat instanţei de fond că, la baza revendicării patrimoniului fondurilor administrat de Ordinariatul Catolic de rit Latin Alba Iulia, prin instituţiile subordonate acesteia de către B. Alba Iulia, a stat caracterul de bun ecleziastic al Bisericii universale Romano-Catolice, până la data naţionalizării, al bunurilor imobile revendicate prin cererea de retrocedare.

Un alt aspect dedus judecăţii a fost şi faptul că fondurile pe care erau evidenţiate imobilele revendicate nu erau fundaţii cu personalitate juridică de sine stătătoare ci erau fonduri de bunuri care au constituit un patrimoniu de afectaţiune.

De asemenea, au învederat reclamanţii că, Acordul privitor la interpretarea art. IX din Concordatul de la 10 mai 1927 între Sf. Scaun şi Guvernul Român, publicat în 1932, a stabilit că toate bunurile aparţinând Statusului Romano-Catolic să fie redenumite "Consiliu al Diocezei Catolice de rit latin de Alba-Iulia", iar bunurile sunt bunuri ecleziastice, supuse regimului juridic din dreptul canonic şi rămân în proprietatea fondurilor.

Au evidenţiat reclamanţii prevederi din Codul de drept canonic al Bisericii Romano-Catolice din 1917, în vigoare la data naţionalizării şi practica judiciară prin care s-a recunoscut calitatea de succesor a reclamanţilor asupra bunurilor care au constituit proprietatea fondurilor menţionate în Decretul-Lege privind ratificarea acordului încheiat între Sfântul Scaun şi Guvernul Român în anii 1927 şi 1940.

Din examinarea considerentelor sentinţei recurate se constată că instanţa de fond nu a respectat exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu a prezentat în mod corespunzător motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea şi nu a indicat argumentele pentru care au fost respinse susţinerile reclamanţilor, motivarea rezumându-se la o analiză sumară a extrasului de carte funciară, fără a fi verificate argumentele esenţiale învederate de reclamanţi, redate în rezumat mai-sus.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României).

Totodată, obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Înalta Curte constată ca fiind întemeiat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât, în mod eronat prima instanţă a conferit putere de lucru judecat hotărârilor judecătoreşti depuse la dosarul de fond (Decizia civilă nr. 301/A/06.04.2006 pronunţată de Tribunalul Cluj, definitivă prin Decizia civilă nr. 1765/R/03.07.2006 a Curţii de Apel Cluj).

În cauza de faţă, obiectul cererii de retrocedare este imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj or, în cadrul dosarului nr. x/2005 a fost analizată calitatea procesuală activă a reclamantei în ceea ce priveşte acţiunea în anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/04.02.1997 a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. x, având ca şi temei de drept dispoziţiile Legii nr. 112/1995.

În consecinţă, rezultă cu evidenţă că nu există identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două pricini astfel că nu sunt întrunite condiţiile puterii de lucru judecat, instanţa de fond făcând o aplicare greşită a prevederilor art. 431 C. proc. civ.

De altfel, instanţa de fond nu a respins acţiunea pentru lipsa procesuală activă a reclamanţilor, o astfel de excepţie nefiind invocată nici de către părţi şi nici din oficiu, astfel că se identifică contradicţii între considerente şi dispozitivul hotărârii recurate.

De asemenea, penultima frază din considerentele hotărârii recurate este contradictorie, instanţa precizând că "se susţine de pârâta de rând doi că este succesor continuator însă se omite a se avea în vedere că nu este titularul cererii, că este înfiinţat ulterior cererii de retrocedare", fără să se arate la care pârâtă se referă ca nefiind titular al cererii şi care entitate este înfiinţată ulterior cererii de retrocedare, astfel că este imposibil de verificat ce argumente a avut în vedere prima instanţă la pronunţarea hotărârii.

Hotărârea instanţei de fond nu permite exercitarea controlului judiciar asupra soluţiei, obligând astfel la o casare cu trimitere spre rejudecare, neputând fi analizate direct în recurs argumentele esenţiale asupra cărora instanţa de fond a omis a se pronunţa.

Faţă de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 497 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare, instanţei de fond. În rejudecare, se vor analiza toate argumentele părţilor, esenţiale pentru dezlegarea pricinii, şi se va motiva corespunzător hotărârea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii B. Alba Iulia şi A. împotriva Sentinţei civile nr. 385 din 23 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare, instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2019.

GGC - GV