Suspension of debarment notice denied; appeal on interim administrative stay rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, la data de 30.07.2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A şi Sucursala de Transport Tehnologic şi Mentenanţă (STTM) Târgu Mureş, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea Documentului constatator nr. x/26 februarie 2019 emis de către Romgaz până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare având ca obiect acest act administrativ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 381 din 13 august 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile.

A respins cererea de suspendare formulată de pe reclamantul A. S.A în contradictoriu cu pârâţii Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. şi Sucursala de Transport Tehnologic şi Mentenanţă Târgu Mureş a Societăţii Naţionale de Gaze Naturale Romgaz S.A., ca nefiind întrunite în mod cumulativ condiţiile art. 15 rap. şi art. 14 din Legea nr. 554/2004.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 381 din 13 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi, în urma rejudecării, admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că prima instanţă a aplicat greşit prevederile art. 15 coroborat cu art. 14 şi art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, reţinând în mod eronat că în speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat pentru a se dispune suspendarea.

Se apreciază de către recurenta-reclamantă că instanţa de fond a limitat în mod nepermis interpretarea noţiunii de "caz bine justificat" la două ipoteze, respectiv cea a emiterii actului administrativ de către o autoritate necompetentă şi cea a nemotivării acestui act. În realitate, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noţiunea de "caz bine justificat" se referă la toate "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ". Prin urmare, consideră că prima instanţă a procedat în mod greşit atunci când a refuzat să analizeze sub aspectul aparentei argumentele invocate în susţinerea cererii de suspendare.

Recurenta-reclamantă a învederat că prin cererea de suspendare, a înfăţişat două argumente pentru care, în urma analizei lor prima facie, instanţa ar fi trebuit să constate că există o îndoială legitimă cu privire la legalitatea Documentului constatator şi, prin urmare, să dispună suspendarea efectelor acestuia. Astfel, primul argument consta în faptul că Documentul constatator consemnează că serviciile executate de către A., în ansamblul lor, nu au fost în acord cu cerinţelor din caietul de sarcini, ceea ce nu corespunde realităţii şi nu este susţinut de documentele la care intimata-pârâtă a făcut trimitere în cuprinsul actului administrativ atacat. Al doilea argument: din Documentul constatator se desprinde concluzia că ar fi intervenit rezilierea Contractului subsecvent, deşi Romgaz a emis declaraţia de reziliere, în mod cel puţin aparent, cu încălcarea prevederilor legale şi a celor contractuale.

Or, apreciază că instanţa de fond nu numai că nu a realizat o analiză coroborată a celor două condiţii prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea, dar a şi refuzat să mai analizeze îndeplinirea condiţiei pagubei iminente şi, implicit, să analizeze cât de grave ar putea fi daunele astfel suferite de persoana particulară. Procedând astfel, Curtea de Apel Bucureşti a aplicat prevederile legale incidente, art. 15 coroborat cu art. 14 şi art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 în contradicţie cu Recomandările Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, care au stat la baza adoptării acestor norme legale de drept intern.

Se mai susţine că în cuprinsul sentinţei recurate, prima instanţă a arătat că, nefiind dovedit cazul bine justificat, nu se mai impune analizarea cerinţei pagubei iminente, întrucât cele două condiţii au fost prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, astfel că neîndeplinirea uneia atrage respingerea automată a cererii de suspendare a executării, iar în acest sens, se solicită instanţei de recurs să constate îndeplinirea acestei condiţii, prin raportare la argumentele dezvoltate în cuprinsul cererii de chemare în judecată (a se vedea parag. 45 - 61 din Cererea de suspendare). Principalul efect al Documentelor constatatoare este acela că poate conduce la eliminarea membrilor Asocierii de la procedurile de achiziţie publică timp de 3 ani, în temeiul dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale. Aşadar, pentru o perioadă de trei ani A. ar putea fi practic exclusă de la orice procedură de achiziţie publică, în baza Documentului constatator emis de Romgaz. Or, în condiţiile în care Documentul constatator va conduce la excluderea A. din procedurile viitoare de achiziţie publică, rezultă fără putinţă de tăgadă că va avea de suferit un prejudiciu cert, viitor, material şi ireversibil.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 5 noiembrie 2019, intimata-pârâtă Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. prin Sucursala de Transport Tehnologic şi Mentenanţă Târgu Mureş A Societăţii Naţionale de Gaze Naturale Romgaz S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţată de către instanţa de fond, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanţă.

5. Răspuns la întâmpinare

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Pe fondul recursului, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A şi Sucursala de Transport Tehnologic şi Mentenanţă (STTM) Târgu Mureş, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea Documentului constatator nr. x/26 februarie 2019 emis de către Romgaz până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare având ca obiect acest act administrativ.

Susţinerile recurentei potrivit cărora instanţa de fond a concluzionat în mod nejustificat că argumentele aduse în favoarea nelegalităţii actelor administrative contestate nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă, sunt nefondate.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii actelor administrative presupune, atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu, impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanţa de judecată nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate a actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

În considerentele sentinţei recurate, procedând la analiza îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne cu uşurinţă prezumţia de legalitate a actului administrativ fiscal, fiind necesară o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.

Înalta Curte consideră că judecătorul fondului a aplicat corect dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, neputându-se pretinde instanţei de contencios administrativ ca în limitele acestei proceduri sumare să tranşeze motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în afirmarea existenţei condiţiei cazului bine justificat.

În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante potrivit căreia instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în primul rând, a procedat la o analiză în concordanţă cu specificitatea măsurii suspendării executării unui act administrativ, astfel cum este reglementată prin art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 şi a constatat în mod corect că Documentul este întocmit de către autoritatea competentă, în baza dispoziţiilor art. 161 din H.G. nr. 394/2016, cu respectarea limitelor sale de competenţă, şi cuprinde motivele de drept şi de fapt avute în vedere. De asemenea, ca răspuns la criticile reclamantei, în mod întemeiat s-a reţinut de către instanţa de fond că legea impune ca documentul să conţină informaţii sumare referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractant asociat şi, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, fără să impună descrierea în amănunt a obligaţiilor îndeplinite necorespunzător.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a avut în vedere şi celelalte motive invocate de reclamantă, respectiv că menţiunea "serviciile nu au corespuns cerinţelor din caietul de sarcini" nu corespunde realităţii; că neconcordanţele care au existat nu au produs prejudicii; că neconformităţile constatate au fost doar în număr de 4 şi au privit doar trei cerinţe; că neexecutarea a privit doar un procent de 5% din cerinţele impuse; că notificarea a fost contestată pe calea unei acţiuni în anulare şi că, oricum, o neexecutare neînsemnată nu ar fi deschis calea rezilierii, sau că există o aparentă lipsă de eficienţă a pactului comisoriu invocat, dar în mod întemeiat a apreciat că acestea nu pot fi analizate decât prin antamarea fondului.

De altfel, în acest sens, Înalta Curte are în vedere că pentru a se răspunde acestor motive de netemeinicie invocate de către reclamantă ar fi presupus administrarea unui probatoriu laborios, iar în analiza condiţiilor necesare suspendării executării actului administrativ, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, cercetând motivele invocate de reclamantă, s-a constatat în mod întemeiat de către instanţa de fond că acestea nu sunt de natură să contureze o aparenţă de nelegalitate suficient de concludentă. De asemenea, nu se putea evalua temeinicia actului administrativ, cu referire la motivele invocate de către reclamantă, fără o analiză incompatibilă cu suspendarea şi care să nu presupună prejudecarea fondului.

În consecinţă, în mod judicios a constatat prima instanţă inexistenţa elementelor care să contureze îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ contestat.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că cele două condiţii legale, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în acelaşi timp, iminenţa producerii unei pagube semnificative şi reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esenţial pentru a motiva existenţa cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.

În cauză, condiţia pagubei iminente şi, implicit, motivele de recurs invocate sub acest aspect, nu se mai impun a fi analizate, având în vedere neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în materia suspendării executării actului administrativ.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului formulat de reclamanta A. S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 381 din 13 august 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - NN