RCA insurance claim denial for undocumented vehicle parts: Proof of causal link requires supplementary loss assessment report

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016 din 08.09.2016, reclamanta Societatea A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea parţială a Deciziei nr. 1239/29.07.2016 emisă de pârât, în sensul acordării şi a sumei de 4.207,2 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloare piese de schimb înlocuite la autovehiculul avariat cu nr. de înmatriculare x.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3085 din 6 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea, a anulat parţial Decizia nr. 1239/29.07.2016, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de plată formulată de reclamantă referitoare la suma de 4.207,2 RON şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei această sumă, reprezentând despăgubiri.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea cererii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, arată că sentinţa este rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a legii de către instanţa de fond, dar şi a unei interpretări superficiale şi eronate a situaţiei de fapt şi a probelor administrate.

Reclamanta a solicitat să fie despăgubită de FGA cu suma de 30.720 RON, reprezentând contravaloarea pieselor şi a manoperei pentru reparaţia autovehiculului avariat. În urma instrumentării dosarului de daună, cererea de despăgubiri a fost admisă în parte, respectiv a fost respinsă pentru suma de 4.716 RON compusă din contravaloare piese neconstatate (4.207 RON) şi diferenţă contravaloare manoperă (255 RON).

Prin cererea introductivă, reclamanta a afirmat că suma neaprobată de 4.207 RON reprezintă contravaloarea unor piese fără de care autoturismul nu ar fi putut fi reparat.

FGA nu preia obligaţiile asigurătorului în faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecinţele insolvenţei asigurătorului. FGA plăteşte despăgubiri în baza dispoziţiilor Legii nr. 213/2015 şi ale Normei ASF nr. 16/2015, ca urmare a deschiderii procedurii de faliment şi nicidecum în baza unei răspunderi contractuale. Drept urmare, nu preia riscul neexecutării contractului de asigurare.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 213/2015, instrumentarea dosarelor de daună se face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare.

FGA a analizat cererea de despăgubire în baza dispoziţiilor legale incidente şi pe baza documentelor justificative anexate, cu ajutorul sistemului de calcul AUDATEX, care este agreat atât de unităţile reparatoare cât şi de asigurători.

Despăgubirea ce se poate plăti asiguratului nu poate depăşi cuantumul pagubei suferite, întrucât ea are doar caracter reparator şi nu este menită a aduce o îmbogăţire fără justă cauză asiguratului. FGA a analizat şi a instrumentat în sistemul AUDATEX costul pieselor şi al manoperei, rezultând că reclamantei nu i se cuvine întreaga sumă menţionată în devizul de reparaţii.

În raport de prevederile art. 41 şi 42 din Norma ASF nr. 23/2014, se întocmeşte proces-verbal de constatare a pagubelor, care trebuie să cuprindă şi eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la prejudiciile constatate şi la soluţiile tehnice adoptate. Dacă la demontarea sau reparaţia bunului avariat rezultă şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se întocmeşte un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, de către asigurătorul RCA.

În speţă, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit nu se referă şi la avarierea pieselor pentru care cererea de despăgubire a fost respinsă, acest proces-verbal fiind însuşit fără obiecţii de către reclamant. Contravaloarea pieselor neconstatate nu este cuvenită cu titlu de despăgubire, câtă vreme acestea nu au fost menţionate în procesul-verbal.

Aşadar, la acordarea despăgubirilor în cuantum de 26.004 RON a fost avut în vedere devizul de reparaţie din 4.08.2015 emis de Societatea B. SRL şi notele de constatare a daunei întocmite de asigurătorul C. SA.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SRL solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanţa de fond a aplicat în mod corect principiul reparării integrale a prejudiciului, instituit de art. 1385 C. civ.

Cât priveşte invocarea art. 42 din Norma ASF nr. 23/2014, intimata-reclamantă a arătat în faţa instanţei de fond că autovehiculul a fost demontat pentru prima dată la autoritatea service autorizată x din Braşov şi că acolo s-a constatat că este necesară schimbarea şi a altor piese. Împrejurarea că nu s-a încheiat un proces-verbal de constatare suplimentar se datorează intrării asigurătorului în procedura falimentului. Instanţa a reţinut corect că procesul-verbal de constatare suplimentar nu este singurul act prin care se poate dovedi întregul prejudiciu, în acest sens fiind chiar dispoziţiile art. 43 şi art. 46 din Norma ASF nr. 23/2014.

În cererea de recurs se susţine că despăgubirea nu poate depăşi cuantumul pagubei suferite. Instanţa de fond a analizat în concret acest argument şi a administrat şi proba cu expertiză de specialitate, concluzionând că piesele neconstatate erau necesare reparării autovehiculului, respectiv întreaga contravaloare a reparaţiilor cerută este corectă.

Cât priveşte susţinerile recurentei potrivit cărora nu ar prelua obligaţiile asigurătorului intrat în faliment, arată că acestea nu pot fi primite câtă vreme, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, FGA se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări, la concurenţa sumelor pe care le-a plătit din disponibilităţile sale.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 18.12.2019.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Deşi, formal, recurenta-reclamantă a invocat cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., din cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs pot fi decelate numai argumente subscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că sentinţa recurată ar fi fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept substanţial incidente.

Chestiunea litigioasă dezlegată de instanţa de fond a fost aceea a neacordării sumei de 4.207 RON, cu titlu de despăgubiri pentru avarii produse autovehiculului marca x înmatriculat sub nr. x, proprietatea societăţii recurente-reclamante. În această privinţă, prin decizia FGA nr. 1239/29.07.2016, s-a constatat că suma reprezintă contravaloarea unor piese de schimb a căror avariere, respectiv necesitate de înlocuire, nu s-a constatat în urma evenimentului rutier asigurat.

Instanţa de fond a admis cererea reclamantei, concluzionând pe baza probatoriului cu înscrisuri şi a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule/circulaţie rutieră, că piesele de schimb respective au fost avariate în accidentul produs şi a fost necesară schimbarea lor. Prin urmare, contravaloarea lor reprezintă prejudiciu care trebuia reparat în baza poliţei RCA eliberate de asigurătorul C. SA, intrat în faliment, pe principiul reparării integrale a acestui prejudiciu, reglementat de art. 1385 din C. civ.

Cât priveşte neconsemnarea în procesul-verbal de constatare a pagubelor produse la vehicul a avarierii pieselor respective şi neîntocmirea unui proces-verbal de constatare suplimentar, instanţa a reţinut că un astfel de act nu este singurul prin care se poate dovedi întregul prejudiciu, conform Normei ASF nr. 23/2014 şi că, în cauză, reclamanta a dovedit că schimbarea pieselor a fost necesară în urma avariilor produse autoturismului său în accidentul rutier din 28.07.2015.

Înalta Curte constată că soluţia se bazează pe o aplicare greşită a normelor de drept substanţial incidente.

Potrivit art. 12 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 213/2015, instrumentarea de către FGA a dosarului de daună se face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractul de asigurare.

Intimata-reclamantă s-a adresat asigurătorului C. SA pentru avizarea dosarului de daună. Dosarul nr. x a fost instrumentat în baza contractului de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie încheiat pentru vehiculul condus de persoana vinovată de producerea accidentului. Asigurătorul a procedat la constatarea avariilor, întocmind note de constatare, în aplicarea prevederilor art. 39 şi 41 din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Intimata-reclamantă nu a solicitat constatarea unor pagube suplimentare.

Şi potrivit art. 15 alin. (1) lit. h), i) şi j) din Norma ASF nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, constatarea avariilor rezultate în urma producerii evenimentului se efectuează în conformitate cu prevederile legii şi ale condiţiilor de asigurare, întocmindu-se proces-verbal de constatare a pagubelor, iar la cererea petentului sau a unităţii reparatoare, FGA efectuează constatări suplimentare ale avariilor a căror depistare nu a fost posibilă la constatarea iniţială, iar rezultatele constatării sunt menţionate într-un nou proces-verbal de constatare (suplimentar).

Rezultă că, potrivit cadrului normativ citat, procesul-verbal de constatare a pagubelor are un rol doveditor asupra pagubelor produse prin evenimentul asigurat, pentru situaţia depistării ulterioare a unor alte avarii ce nu au putut fi observate la constatarea iniţială (aşa cum reclamanta arată că s-a întâmplat în cazul de faţă), Normele stabilind procedura de constatare suplimentară.

În cauză, instanţa de fond a stabilit că avarierea pieselor a căror contravaloare a fost respinsă de la acordarea despăgubirilor nu a fost constatată printr-un astfel de proces-verbal de constatare a pagubelor.

Rolul expertizei de specialitate realizate în fond a fost acela de a servi la lămurirea împrejurării dacă respectivele piese au fost avariate în accidentul din data de 28.07.2015, adică dacă a fost necesar să fie schimbate pentru repararea avariilor produse autoturismului x cu nr. de înmatriculare x.

Concluziile expertizei au fost în sensul că respectivele piese de schimb (tijă capotă motor, cârlig de prindere, aripă faţă dreapta, suport motor faţă stânga, panou suport motor stânga, jantă aluminiu faţă stânga) se puteau avaria în accidentul din 28.07.2015 (conform amplasării vehiculelor, dinamicii accidentului, amplorii generale a avariilor).

În lipsa procesului-verbal de constatare a pagubelor suplimentare şi în condiţiile în care lucrarea de specialitate nu a putut stabili că în mod cert piesele au fost avariate în accidentul din 28.07.2015, nu se poate considera că reclamanta a făcut dovada prejudiciului pretins, mai exact a legăturii de cauzalitate între evenimentul asigurat şi paguba pretinsă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge cererea reclamantei A. SRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva Sentinţei nr. 3085 din 6 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 decembrie 2019.

GGC - GV