Inadmissibility of cassation against final appellate judgment in disciplinary proceedings against a judge

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.07.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei de clasare nr. 2001/IJ/897/DIJ/24.05.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3670 din 12 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3670 din 12 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei de fond şi, în rejudecare, admiterea cererii aşa cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

5. Răspuns la întâmpinare

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speţă, recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând, în esenţă, examinarea legalităţii unei rezoluţii de clasare a sesizării disciplinare pe care a formulat-o împotriva unui judecător care a soluţionat un dosar penal.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 397/2014, sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii a fost declarată neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

În lipsa unei reglementări care să pună legea în acord cu decizia Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că devine aplicabil principiul prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică cea mai asemănătoare, în speţă, a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, conform art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Or, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în forma aplicabilă în cauză, hotărârea prin care curtea de apel soluţionează contestaţia împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării disciplinare este definitivă.

În acest sens s-a cristalizat jurisprudenţa instanţei supreme, conform procesului-verbal al şedinţei din 9 octombrie 2017 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, când a fost adoptată soluţia de unificare a practicii judiciare, în sensul că: "în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării (...) în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, constatând că recurentul a formulat recurs împotriva unei sentinţe care în conformitate cu rigorile Legii nr. 317/2004 este definitivă, apreciază recursul formulat ca fiind inadmisibil.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 3670 din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 3670 din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - NN