Negative jurisdiction conflict over accessibility enforcement: central versus local administrative authority in compound claims

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., a chemat în judecată pe Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Dizabilităţi, Agenţia Naţională de Plăţi şi Inspecţie Socială, Agenţia de Plaţi şi Inspecţia Socială a Mun. Bucureşti, pentru refuzul de a soluţiona plângerea prealabilă anexată şi de a i se rezolva problema privind accesul cu căruciorul rulant la Judecătoria Sector 4 Bucureşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă 223/2019 din data de 3 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetentei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a reţine această soluţie, curtea de apel a constatat că, potrivit precizărilor ulterioare, depuse la dosar la data 18.02.2019, filele x şi urm., reclamantul a solicitat anularea actului nr. x/15.11.2018 şi a proceselor-verbale nr. x/2016 şi y/2018, emise de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială - Agenţia Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, autoritate locală, în raport de care competenţa revine tribunalului.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 7233/2019 din data de 29 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, s-a excepţia necompetenţei materiale.

S-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamantul a arătat în mod expres în faţa Tribunalului Bucureşti că solicită tragerea la răspundere a Autorităţii Naţionale pentru persoane cu dizabilităţi, întrucât aceasta nu şi-a respectat obligaţia legală de a sancţiona persoanele responsabile de punerea în executare a Legii 448/2006, fiind în esenţă singurul obiect al cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost menţionat în faţa tribunalului şi consemnat în practicaua prezentei sentinţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Este adevărat că, în mare parte, confuziile privind obiectul acţiunii şi părţile raportului de drept litigios provin din modul în care reclamantul şi-a conceput demersul în justiţie, ulterior introducerii acţiunii precizând că înţelege să atace şi actul nr. x/15.11.2018 şi procesele-verbale nr. x/2016 şi y/2018, emise de Agenţia Naţională Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială - Agenţia Pentru Plăţi Şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, pentru ca ulterior să arată că acţiunea sa vizează omisiunea Autorităţii Naţionale pentru persoane cu dizabilităţi, de a-şi respecta obligaţia legală de a sancţiona persoanele responsabile de punerea în executare a Legii nr. 448/2006.

În vederea unei juste şi complete dezlegări a raportului litigios, potrivit scopului real urmărit, prin luarea în considerare a competenţelor prevăzute de lege, se impune adoptarea unei abordări unitare în măsură să asigure un act de justiţie eficient şi să preîntâmpine alte litigii viitoare.

Instanţa urmează a face aplicarea art. 10 din Legea nr. 554/2004, privind stabilirea competenţei materiale în funcţie de locul ocupat de autoritatea pârâtă, cu trimitere, în raport cu dispoziţiile art. 28 din aceeaşi lege, la prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Înalta Curte constată că reclamanţii, care se consideră vătămaţi prin conduita administrativă a pârâţilor au formulat capete de cerere principale aflate într-o strânsă legătură, dintre care unul priveşte o autoritate publică centrală, atrăgând astfel competenţa de soluţionare în primă instanţă a secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Dizabilităţi, Agenţia Naţională de Plăţi şi Inspecţie Socială, Agenţia de Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, B. şi C. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2019.

GGC - GV