Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 6516/2019 AI generated

Jurisdiction assigned to Suceava Tribunal; appellate declination rejected as first-hearing jurisdictional ruling became final.

Case Number Decizia nr. 6516/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted
Court Costs No costs imposed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Suceava Tribunal, Administrative and Fiscal Division, as the first-instance court. The underlying dispute involved a claimant seeking annulment of an administrative act issued by the Ministry of Internal Affairs—General Directorate for Human Resources Management, along with related annex provisions, after the initial dismissal was reversed on appeal and the case remanded for retrial. The Court held that the tribunal’s prior interlocutory ruling on its own jurisdiction at the first hearing had become final, as material jurisdiction must be raised by the parties or the judge no later than that first hearing under Articles 130(2) and 131(1) of the Civil Procedure Code, and remanding the case did not create a new opportunity to challenge competence, per Article 501’s limitation of retrial to the scope of cassation. Thus, the Suceava Tribunal remained definitively vested to hear the case, which prevailed over the Court of Appeal’s contrary declination.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 130 alin. (2) din C. proc. civ, art. 185 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 501 din C. proc. civ; Jurisdiction assigned to Suceava Tribunal; appellate declination rejected as first-hearing jurisdictional ruling became final: The underlying dispute involved a claimant seeking annulment of an administrative act issued by the Ministry of Internal Affairs—General Directorate for Human Resources Management, along with related annex provisions, after the initial dismissal was reversed on appeal and the case remanded for retrial. The Court held that the tribunal’s prior interlocutory ruling on its own jurisdiction at the first hearing had become final, as material jurisdiction must be raised by the parties or the judge no later than that first hearing under Articles 130(2) and 131(1) of the Civil Procedure Code, and remanding the case did not create a new opportunity to challenge competence, per Article 501’s limitation of retrial to the scope of cassation. Thus, the Suceava Tribunal remained definitively vested to hear the case, which prevailed over the Court of Appeal’s contrary declination.

Keywords

AI generated
resolution of jurisdictional dispute hearing of the parties civil division administrative dismissal civil annulment assigned competence

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

The legal basis for establishing the jurisdiction of the case in favor of the Tribunalul Suceava.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/05.09.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Management Resurse Umane, a solicitat anularea actului administrativ nr. 2830/24.05.2018 emis de pârât precum şi dispoziţiile Anexei nr. 6 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 în baza căruia i s-a comunicat, la memoriul său, actul administrativ contestat.

Prin Sentinţa nr. 1273 din 11.12.2018, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi respinsă acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 313/01.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost trimisă spre rejudecare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 564 din data de 12.09.2019, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ - fiscal" formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Management Resurse Umane, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut în raport de împrejurarea că actele contestate au fost emise de o autoritate publică centrală şi nefiind vorba de taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale, competenţa de soluţionare revine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţilor de apel în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 89 din data de 23.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Suceava.

S-a dispus suspendarea din oficiu a judecăţii cauzei având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Management Resurse Umane şi s-a trimis dosarul la Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

A reţinut curtea de apel potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. că la termenul de judecată din data de 29.11.2018 prima instanţă s-a considerat legal învestită să soluţioneze cauza.

Totodată s-a reţinut că, ulterior, prima instanţă, după casarea cu trimitere a dosarului, cu încălcarea caracterului interlocutoriu al încheierii din data de 29.11.2018 şi cu încălcarea termenului în care poate fi invocată necompetenţa materială (intervenind decăderea- art. 185 C. proc. civ.), a invocat excepţia necompetenţei materiale, necompetenţă care nu mai putea fi invocată în acest stadiu procesual, prima instanţă rămânând definitiv învestită.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Aceste prevederi legale referitoare la regimul de invocare a excepţiei de necompetenţă de ordine publică şi la modalitatea sa de soluţionare reprezintă o consacrare a principiului celerităţii procesului civil, fiind instituite limitele procedurale referitoare la posibilitatea şi momentul invocării excepţiei, la obligaţia judecătorului de a verifica din oficiu competenţa instanţei sesizate şi de a consemna în încheiere interlocutorie cele reţinute referitor la competenţă.

Or, în acord cu cele reţinute de curtea de apel, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă constată că termenul până la care se putea invoca necompetenţa tribunalului a fost depăşit în primul ciclu procesual, nefiind acceptat ca în urma casării soluţiei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare să se nască un nou moment, acest lucru contravenind scopului urmărit de legiuitor prin instituirea normelor de drept mai sus enunţate.

Totodată, mai reţine Înalta Curte că şi dispoziţiile art. 501 din C. proc. civ. privind judecata cauzei în fond după casare susţin aceleaşi argumente, rejudecarea având loc "în limitele casării", încheierea interlocutorie din data de 29 noiembrie 2018 intrând în puterea lucrului judecat sub aspectul stabilirii instanţei competente material.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Management Resurse Umane în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2019.

GGC - GV