Judicial executor's revision against final ruling rejected as inadmissible for re-litigating res judicata merits

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, revizuenta A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 3128 din 6 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

S-a apreciat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului disponibilităţii şi cu depăşirea limitelor învestirii (plus petita), în condiţiile în care însuşi titularul acţiunii disciplinare a renunţat la recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 173/30.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, însuşindu-şi, implicit, soluţia instanţei de fond de înlocuire a sancţiunii iniţial aplicată, de excludere din profesie, cu sancţiunea de suspendare din funcţie pe o durată de 6 luni.

A susţinut revizuenta că, renunţând la recurs, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti, a achiesat la soluţia primei instanţe, iar recurenta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti nu era abilitată de lege să iniţieze o acţiune disciplinară şi, pe cale de consecinţă, nu mai putea exercita un control de oportunitate asupra sancţiunii astfel însuşită.

S-a considerat că instanţa de recurs s-a substituit organului emitent, aspect inadmisibil.

În drept cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 şi 2 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire depusă la data de 23.10.2019 au fost invocate dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea Contenciosului Administrativ, apreciindu-se că prin decizia atacată au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

S-a arătat că instanţa de recurs nu a motivat hotărârea pronunţată, neindicând normele de drept material încălcate, invocându-se concluziile Cauzei Albina împotriva României.

De asemenea, s-a arătat că instanţa de recurs a admis în integralitate recursul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti fără a observa dacă avea sau nu calitate procesuală cu privire la schimbarea hotărârii primei instanţe.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 3128 din 6 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016 s-a respins excepţia nulităţii recursului reclamantei.

A fost respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 173 din 30 iunie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

S-a luat act de cererea de renunţare la judecarea recursului formulată de pârâta Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost admis recursul formulat de pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a dispus casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, a fost respinsă în totalitate acţiunea reclamantei.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţionarea excepţiilor procesuale.

Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Intimatul Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Prin Încheierea din data de 19 noiembrie 2019 s-a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 3128 din 6 iunie 2019.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în condiţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. admisibilitatea cererii de revizuire, constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele în continuare arătate, ceea ce face inutilă analiza excepţiei invocate de Intimatul Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta A. a criticat Decizia nr. 3128 din 6 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016 pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 şi art. 21 din Legea nr. 554/2004.

În esenţă, s-a susţinut că, în condiţiile în care autorul sesizării disciplinare, respectiv, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Timişoara şi-a retras calea de atac, Înalta Curte nu putea să se pronunţe asupra reindividualizării sancţiunii aplicate de prima instanţă, în cadrul recursului declarat de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, care nu avea calitate procesuală.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., (1) revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună şi nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 din C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice şi adevărul ce se presupune că este conţinut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 din C. proc. civ. este o aplicaţie a principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii. Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar conform art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăşi limitele investirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.

Prin urmare, instanţa este ţinută să respecte cadrul procesual fixat de părţi, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluţioneze pricina în întregul ei.

Alegaţiile revizuentei tind să omită faptul că dispoziţiile mai sus invocate se referă strict la obiectul cererii de chemare în judecată, ignorând cu desăvârşire dispoziţiile procedurale prevăzute de art. 20 din Legea nr. 554/2004 care, prevăd că în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.

Totodată, aminteşte Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea a Hotărârii nr. 7/02.10.2015 emisă de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, precum şi a Hotărârii nr. 1/15.01.2016 emisă de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină, calitatea procesuală pasivă a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti fiind stabilită, în consecinţă, atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de recurs, precum şi dreptul acesteia de a exercita calea de atac în condiţiile anulării în parte a actului emis. De asemenea, se reţine că recurenta UNJR a invocat faptul că individualizarea pedepsei, aşa cum a fost argumentată prin sentinţa atacată este nefondată, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În egală măsură, revizuenta se află în eroare cu privire la limitele recursului în ceea ce priveşte analiza individualizării sancţiunii, câtă vreme această interpretare a stat la baza soluţiei primei instanţe, context în care nu se poate reţine că acest aspect nu a fost antamat în cursul judecăţii.

În fapt, constată Înalta Curte că se invocă doar formal ipoteze de revizuire a unei decizii definitive, tinzându-se la reformarea hotărârii instanţei de recurs.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004: "(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată."

Instituirea căii de atac a revizuirii în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 constituie o modalitate prin care legiuitorul, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanţele naţionale respectă principiul priorităţii dreptului comunitar şi deci, protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Prin urmare, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ar putea fi admisă numai dacă s-ar constata încălcări ale normelor de drept comunitar de către instanţa de recurs.

Or, în cauză, această condiţie nu este îndeplinită.

Astfel, cum s-a arătat la punctul I. din prezenta hotărâre, revizuenta apreciază că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, invocând Cauza Albina contra României şi lipsa motivării hotărârii judecătoreşti.

Motivul de revizuire prevăzut în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, poate fi analizat doar în contextul reglementării generale a căii de atac de retractare, extraordinare, a revizuirii, pentru că dreptul comunitar nu impune unei jurisdicţii naţionale să reia în discuţie fondul litigiului şi să înlăture aplicarea normelor interne care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri.

Or, în speţă, motivele invocate de către revizuentă nu vizează o încălcare a normelor comunitare, ci aprecieri asupra soluţiei instanţei de recurs, aceleaşi invocate şi în susţinerea motivelor de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2.

În ceea ce priveşte pct. 2 al art. 509 din C. proc. civ. care reglementează situaţia în care obiectul pricinii nu se află în fiinţă, Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, şi sub acest aspect.

În concluzie, apreciind că, prin criticile formulate, revizuenta tinde în realitate să obţină o rejudecare a cauzei, Înalta Curte are în vedere la pronunţarea prezentei decizii şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante.

Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3128 din 6 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2019.

GGC - GV