Legality of disciplinary commission composition under special norms during legal transition and application of non-retroactivity

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 5 decembrie 2016 sub nr. x/2016 reclamantul A., a chemat în judecată pârâtul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinului preşedintelui Consiliului nr. 206 din 7 noiembrie 2016 privind stabilirea componenţei Comisiei de disciplină din cadrul Consiliului, a actelor şi operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii lui, precum şi a celor subsecvente adoptate de Comisia de disciplină, inclusiv a Raportului acesteia nr. x din 24 noiembrie 2016, ale căror efecte juridice trebuie infirmate de către instanţă şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin Sentinţa civilă nr. 1307 din 11 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1307 din 11 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 17 decembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Examinând recursul declarat în cauză în raport de criticile formulate şi probele administrate, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că hotărârea prin care s-a respins ca nefondată acţiunea cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă faptul că instanţa de fond a analizat parţial şi a motivat contradictoriu legalitatea Ordinului nr. 206 din 7 noiembrie 2016 şi a actelor subsecvente, fără a se expune motivat raţiunea emiterii ordinului contestat. Acest ordin fiind emis în vederea soluţionării cererii de recuzare formulate de reclamantă împotriva unui membru supleant din cadrul autorităţii pârâţi.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă faptul că soluţia de menţinere ca legal emis a Ordinului Preşedintelui Consiliului nr. 2066 din 7 noiembrie 2016 este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legi.

Recurentul-reclamant arată prin reiterarea motivelor de nulitate ale ordinului contestat şi ale actelor premergătoare faptul că analiza primei instanţe este greşită în raport de dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină a dispoziţiilor art. 265 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi a dispoziţiilor art. 9 din H.G. nr. 1037/2011. Aceasta deoarece în cauză arată reclamantul nu erau aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 că dispoziţiile H.G. nr. 1344/2007.

Se apreciază ca eronată susţinerea primei instanţe în sensul că nu se prevede în lege faptul că pe buletinele de vot trebuie trecuţi toţi membrii Consiliului în condiţiile în care conform art. 4 şi 11 din H.G. nr. 1344/2007, trebuiau să fie înscrişi pe buletinul de vot pentru alegerea unui membru supleant.

Se arată că emiterea Ordinului contestat nu a fost sancţionată de prima instanţă, fiind încălcată procedura alegerii membrilor în Comisia de Disciplină şi tratamentul egal privind dreptul tuturor membrilor de a fi trecuţi pe buletinele de vot.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

Recurentul-reclamant a depus la dosar precizări la recursul declarat la data de 4 ianuarie 2019 în cadrul cărora a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 101/2016, în special vizând dispoziţiile art. 38 alin. 2 din acest act normativ.

În şedinţa publică din 17 decembrie 2019 recurentul-reclamant a renunţat la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În raport de principiile depuse de recurent, intimatul-pârât invocă excepţia nulităţii apreciindu-le ca fiind critici noi tardiv formulate în raport de data comunicării sentinţei atacate.

Curtea urmează a le aprecia în raport de conţinut ca fiind note scrise pe motivele de recurs invocate în termen pe cerea de recurs.

Recurentul-reclamant a depus la dosar la întâmpinare în acte noi conform art. 492 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine existenţa unei motivări contradictorii în ceea ce priveşte soluţia de respingere recurată.

În cauză sentinţa de fond cuprinde motivele de fapt şi de drept care au determinat soluţia instanţei de fond de apreciere ca legal emis a Ordinului Preşedintelui CNSC nr. 206 din 7 noiembrie 2016 prin care s-a dispus înlocuirea unui membru supleant din cadrul Comisiei de Disciplină constituită conform legii să soluţioneze o sesizare disciplinară formulată împotriva recurentului-reclamant.

Sentinţa atacată respectă dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. fiind arătate în cuprinsul ei argumentele probei pentru care instanţa a apreciat acţiunea ca neîntemeiată şi a respins-o ca atare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine interpretarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte analizarea legalităţii Ordinului Preşedintelui CNSC nr. 206 din 7 noiembrie 2016 şi a actelor care au stat la baza emiterii sale inclusiv procesul-verbal al şedinţei din 3 noiembrie 2016.

Prima instanţă a făcut o aplicare corectă a legii analizând ordinul contestat în raport de dispoziţiile Legii nr. 101/2016 şi de faptul că aceasta nu prevede măsuri tranzitorii pentru rezolvarea unor incidenţe procedurale cereri de recuzare sau situaţii de incompatibilitate născute sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006 şi nesoluţionarea până la data abrogării acestui act normativ.

În urma şedinţei de plen din data de 3 noiembrie 2016, domnul B. a fost ales (temporar, strict pentru finalizarea cercetării disciplinare a recurentului-reclamant) ca membru supleant în comisia de disciplină (în locul doamnei C.), iar rezultatele alegerilor şi noua componenţă a comisiei de disciplină (al cărei mandat urma a expira în data de 12 decembrie 2016) au fost marcate prin emiterea Ordinului nr. 206 din 7 noiembrie 2016, a cărui valabilitate a încetat odată cu emiterea Raportului x din 24 noiembrie 2016. Ulterior, au fost organizate alegeri pentru constituirea unei alte comisii de disciplină, care, în prezent, funcţionează în baza Ordinului nr. 214 din 13 decembrie 2016.

În acest interval, însă, comisia de disciplină, astfel cum a fost modificată conform Ordinului nr. 206 din 7 noiembrie 2016, a finalizat cercetările cu privire la sesizările formulate împotriva recurentului-reclamant A., odată cu emiterea Raportului nr. x din 24 noiembrie 2016, înaintat totodată Primului Ministru al României, în vederea adoptării măsurilor legale, conform art. 50 din H.G. nr. 1344/2007.

Prima instanţă a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale apreciind că pe de o parte interesul reclamantului-recurent există conform art. 18 din H.G. nr. 1344/2007, dar că pe fond actele contestate sunt legale, neexistând motive de nulitate care să infirme legalitatea lor.

Iar premisa constă în faptul că în cauză activitatea Comisiei de Disciplină şi participarea în cadrul acestei comisii se desfăşoară conform H.G. nr. 1344/2007 - act normativ cu caracter special, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile generale care reglementează activitatea de judecată.

Întrucât nu a existat niciun caz de încetare înainte de termen a mandatului comisiei de disciplină (conform art. 15 din H.G. nr. 1344/2007), dat fiind faptul că sesizările formulate împotriva recurentului-reclamant au fost depuse la comisia de disciplină în perioada în care comisia se afla sub imperiul mandatului de trei ani (calculat de la emiterea Ordinului nr. 113 din 12 decembrie 2013), aceasta a funcţionat în mod legal în componenţa sa de cinci (5) membri, chiar dacă, între timp (de la data sesizării comisiei de disciplină - ianuarie/februarie 2016 şi până la emiterea Ordinului atacat nr. 206 din 7 noiembrie 2016 şi adoptarea Raportului x din 24 noiembrie 2016), O.U.G. nr. 34/2006 fusese abrogată. Având în vedere că Legea nr. 101/2016 nu prevedea măsuri tranzitorii sub acest aspect, în lipsa acestora, soluţia a fost aplicarea prevederilor art. 12 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007, mai sus reprodus.

Prima instanţă a făcut o analiză corectă şi a actelor premergătoare constatându-se în mod corect că cele dispuse în şedinţa de plen din 3 noiembrie 2016 respectiv alegerea unui nou membru în Comisia de Disciplină s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 11 şi 14 din H.G. nr. 1344/2007.

Aceasta deoarece membrul ales nu se afla în situaţia de incompatibilitate sau conflict de interese în raport cu reclamantul de natură a-i fi afectată imparţialitatea privind opţiunea de vot în cadrul Comisiei de disciplină. Iar conform art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2007 propunerea de sancţionare disciplinară se ia cu votul majorităţii de voturi.

Iar în cauză nu poate fi reţinut faptul invocat în recurs privind existenţa unei încălcări a unei dispoziţii legale imperative privind dreptul tuturor membrilor Consiliului de a fi desemnat în Comisia de disciplină.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 406-407 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 1307 din 11 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2019.

GGC - LM