Asset evaluation report annulled; former deputy mayor prevails as incompatibility finding unproven.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 mai 2014, sub nr. x/2014, astfel cum a fost modificată prin cererea adiţională înregistrată la data de 3 noiembrie 2014, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. x din 25 aprilie 2014, suspendarea efectelor acestuia până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, precum şi cheltuieli de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 884 din data de 14 martie 2017, instanţa de fond Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. x din 25 aprilie 2014, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 14.505,49 de RON, cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva Sentinţei nr. 884 din data de 14 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, încadrând criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a reţinut în esenţă recurenta-pârâtă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Hotărârea primei instanţe este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede faptul că:

"Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (...) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia".

Se arată că în ceea ce priveşte dovada faptului că intimatul a fost angajat, cu contrat individual de muncă în cadrul a două societăţi comerciale, aceasta reiese din informaţiile transmise de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman, prin Adresa nr. x din 12 februarie 2014 care a precizat faptul că persoana evaluată a fost angajată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 noiembrie 2009, în funcţia de inginer agricol la B.., CUI x, şi în funcţia de agent vânzări în perioada 3 iulie 2008 - 30 septembrie 2011 la SC C. SRL, CUI x, şi de asemenea, a transmis în copie conformă cu originalul, contractul individual de muncă nr. x din 22 septembrie 2006 (adresă care se regăseşte la dosarul cauzei).

Atât timp cât scopul instituirii regimului incompatibilităţilor este acela de a se evita orice suspiciune referitoare la integritatea etico-profesională, rezultă că informaţiile Inspectoratului Teritorial de Muncă Teleorman (singura instituţie competentă în înregistrarea contractelor individuale de muncă) sunt esenţiale cu privire la calităţile deţinute în cadrul societăţilor comerciale de persoanele ce ocupă funcţii publice ori funcţii de demnitate publică.

Agenţia Naţională de Integritate a fost informată de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman - singura sursă oficială, detaliată, complexă, completă şi credibilă în această materie - că o persoană care deţine calitatea de viceprimar, a fost angajat cu contract individual de munca la o societate comercială, respectiva informaţie este de natură a crea, în mod rezonabil, o "suspiciune referitoare la integritatea etico-profesională" şi de a genera o situaţie, de neîncredere cu privire la îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a funcţiei de primar.

În acest fel interpretarea dată de prima instanţă nesocoteşte însuşi scopul instituirii regimului incompatibilităţilor, astfel că, în cauză, soluţia primei instanţe este şi rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor ce cârmuiesc materia incompatibilităţilor, în mod special a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, direct incidente în speţă.

Prima instanţă susţine că datele deţinute de Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman pot fi interpretate pe baza unor deducţii ori pe baza coroborării cu alte date şi că astfel ar fi posibilă stabilirea unei alte realităţi decât cea care este înregistrată în baza de date a acestei instituţii publice.

Nici reţinerea instanţei de fond că intimatul nu a obţinut venituri decât cele aferente funcţiei de viceprimar, nu are nicio legătură cu obligaţia intimatului, în calitate de viceprimar, de a respecta regimul juridic privind incompatibilităţile, şi astfel de a nu fi angajat cu contract individual de muncă în cadrul vreunei societăţi comerciale. Cu atât mai mult cu cât este o condiţie sine qua non, aceea de a respecta regimul juridic privind incompatibilităţile aşa cum este el prevăzut de legislaţia în vigoare.

În ceea ce priveşte analiza materialului probator, în lipsa unei concluzii elocvente a raportului de expertiză criminalistică efectuată în dosarul cauzei prin care s-a conchis că nu poate fi stabilit dacă semnătura de la rubrica "salariat" din contractele de muncă depuse, aparţine sau nu intimatului, se consideră de recurent că instanţa de fond trebuia să eficienţă înscrisului primit de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman, prin care se menţionează că intimatul a fost angajat cu contract individual de muncă, la două societăţi comerciale.

Nu pot fi primite reţinerile instanţei, că lipsa consimţământului reprezintă o cauză generală de nulitate a actului juridic, astfel neputând fi recunoscută calitatea intimatului de angajat cu contract individual de muncă pe perioada deţinerii funcţiei de viceprimar, atât timp cât acesta apare, în registrele singurei instituţii publice competente, ca angajat cu contract de muncă.

Calitatea de angajat, a arătat recurenta, rezultă clar din Adresa ITM nr. x din 12 februarie 2014, în care se menţionează foarte clar faptul că persoana evaluată a fost angajată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 noiembrie 2009, în funcţia de inginer agricol la B.., CUI x, şi în funcţia de agent vânzări în perioada 3 iulie 2008 - 30 septembrie 2011 la SC C. SRL, CUI x.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a susţinut că motivele invocate de recurentă şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488, indicarea pct. 8 al articolului 488 C. proc. civ., fiind pur formală, invocând excepţia nulităţii/inadmisibilităţii.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, pronunţată în urma unei analize minuţioase a cauzei, soluţia fiind corespunzător motivată, reiterându-se apărările formulate în faţa instanţei de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinării recurenta- pârâtă a formulat Răspuns la aceasta, în cadrul căruia a menţionat că susţinerile intimatului din întâmpinare sunt nefondate şi neîntemeiate, motiv pentru care solicită a fi respinse de către instanţa de recurs.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 22 octombrie 2019.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând excepţia nulităţii recursului cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., se constată că aceasta nu este întemeiată, apreciind că motivele de recurs pot fi încadrate în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul

Înalta Curte constată din motivele invocate, normele legale incidente în cauză, că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente.

Din lecturarea motivelor de recurs se constată într-adevăr că autoritatea pârâtă nu a formulat critici legate de constatarea de către instanţa de fond a nulităţii actelor de evaluare care au fost realizate în lipsa unei sesizări valabile, iar aceste considerente decisive şi concluzii ale instanţei de fond întemeiate pe prevederile art. 32 din Legea nr. 176/2010 raportate la art. 176 pct. 6 C. proc. civ., vor intra în puterea lucrului judecat, în conformitate cu art. 431 C. proc. civ. raportat la art. 430, 431 alin. (2) C. proc. civ. - nu se mai poate analiza legalitatea raportului de evaluare din acest motiv.

Referitor la interpretarea eronată de către instanţa de fond a disp. art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 în raport de materialul probator administrat în cauză.

S-a reţinut de către ANI, în constatările raportului de evaluare starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant, în raport de existenţa Contractului de muncă nr. x din 22 septembrie 2006 şi nr. y din 3 iulie 2008 încheiate de reclamant cu B. şi SC C. SRL.

Instanţa de fond a apreciat că nu pot fi luate în considerare contractele de muncă prezentate de ANI, deoarece în urma contestării semnăturii acestora, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi prin rezultatul unei expertize grafologice nu se poate stabili realitatea acestora.

Fără a aprecia aceste constatări ale instanţei de fond ca fiind relevante şi compatibile cu administrarea de probatorii, vizând aplicarea Legii nr. 176/2010, respectiv Legea nr. 161/2003, Înalta Curte constată că în cauză totuşi recurenta-pârâtă nu a probat starea de incompatibilitate reţinută în raportul de evaluare contestat.

Astfel, se constată că singurul înscris pe care se bazează ANI este Adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Teleorman nr. 1751 din 12 februarie 2014, unde se menţionează faptul că persoana evaluată a fost angajată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 noiembrie 2009 în funcţia de inginer agricol la B.. şi în funcţia de agent vânzări în perioada 3 iulie 2008 - 30 septembrie 2011 la SC C. SRL.

Înalta Curte consideră în contextul speţei că deşi nu sunt concludente demersurile instanţei de fond privind încheierea şi semnarea contractului de muncă de către reclamant, totuşi în coroborare cu aspectul care derivă din adresa emisă de Comuna Orbeasca - Biroul Financiar nr. 401 din 16 februarie 2017 - în sensul că singurele venituri obţinute de reclamant în intervalul 2008 - 2011 au fost cele aferente funcţiei de viceprimar, se poate concluziona că recurenta ANI nu a dovedit starea de incompatibilitate constatată, aceste necorelări de date fiind în favoarea reclamantului.

Totodată, constatând că nu s-a atacat cu recurs partea din considerente prin care instanţa de fond consideră că actele de evaluare sunt nule absolut, cu atât mai mult sunt în favoarea reclamantului-intimat probele administrate şi faptele constatate că au intrat în puterea de lucru judecat, aşa cum s-a arătat mai sus.

În faţa instanţei de fond nu s-a făcut o dezlegare a probatoriului în sensul că s-a constatat o prezumţie a viciului de consimţământ a reclamantului la semnarea contractului de muncă, însă nu s-a analizat acest lucru în raport cu menţiunile din adresa ITM Teleorman care trebuiau delegate pentru a concluziona asupra concordanţei declaraţiilor părţilor (declaraţii la ITM - depunerea contractului de muncă în legătură directă cu raportul juridic de muncă) cu realitatea ori cu validitatea acestuia (văzând şi clasarea plângerii penale în fals în declaraţii şi semnat de D. pentru B.).

Toate acestea au rămas nelămurite însă profită reclamantului care are o constatare a nulităţii raportului de evaluare pentru inexistenţa unei sesizări valabile, intrată în puterea de lucru judecat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Faţă de cele arătate mai sus, se va respinge excepţia nulităţii recursului, se va respinge recursul ca nefondat, făcându-se aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimat.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 884 din 14 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 3100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului A., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2019.

GGC - LM