EU-funded project expenditure eligibility: minor technical deviations in unit prices, budget ceiling adherence, and compliance with financing contract timing requirements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016, reclamanta U.A.T. Municipiul Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, prin care a solicitat instanţei să dispună:

- anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x (Adresa nr. x/11.04.2016, înregistrată în evidentele ADRBI sub nr. x/11.04.2016), aferentă proiectului "Consolidare, restaurare şi conservare Casa Cesianu"

- anularea Deciziei nr. 46077/31.05.2016, emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (Unitatea Soluţionare Contestaţii POR); înlăturarea măsurii reducerilor procentuale aplicate şi constatarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora;

- obligarea pârâtului la plata sumei precizată în Cererea de rambursare nr. x aferentă proiectului "Consolidare, restaurare şi conservare Casa Cesianu" constatarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate şi rambursarea cheltuielilor excluse prin acest document.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii justificată de necontestarea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, emisă sub nr. x/27.05.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 3296 din 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca tardiv formulată cererea reclamantei privind anularea Deciziei nr. 138/27.05.2016 emisă de M.D.R.A.P., a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti a formulat recurs solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea sentinţei recurate cu consecinţa admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

3.1. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată din oficiu de către instanţă, în mod greşit, având în vedere că reclamanta a contestat, prin cererea de chemare în judecată, Decizia nr. 138/27.05.2016

Recurenta-reclamantă arată că este vorba despre o eroare materială, deoarece decizia a fost menţionată cu alt număr, respectiv 46077/31.05.2016, în loc de 138/27.05.2016.

Faptul că este vorba despre o eroare materială rezultă din cuprinsul acţiunii, unde se menţionează denumirea actului contestat - decizie, precum şi "Unitatea Soluţionare Contestaţii POR".

Eroarea materială rezultă şi din faptul că s-a criticat aplicarea reducerii procentuale de 5% la punctele A, B, C, critici preluate şi în Decizia nr. 138/27.05.2016.

Recurenta-reclamantă consideră astfel că au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, nu a fost săvârşită vreo neregulă şi nu s-a cauzat niciun prejudiciu, în subsidiar, se susţine că este disproporţionată reducerea procentuală aplicată, prin raportare la natura şi gravitatea faptelor.

3.2. Cu privire la cele reţinute de prima instanţă, în sensul îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate şi rambursarea cheltuielilor excluse prin Adresa nr. x/11.04.2016, înregistrată la ADRBI cu nr. x/11.04.2016

Suma în cuantum de 716,18 RON şi suma de 171,88 RON TVA, achitate către SC A. SA sunt eligibile, diferenţele dintre cantităţile indicate din oferta financiară şi cele solicitate la decontare reprezintă abateri tehnice minore, iar o eventuală modificare a preţului inclusă de corectarea acestora, nu au condus la modificarea clasamentului ofertanţilor participanţi la procedura de atribuire.

Recurenta-reclamantă indică şi punctul de vedere al CNSC publicat pe site, cu referire la noţiunea de abatere tehnică minoră.

În ceea ce priveşte suma în cuantum de 15.030,05 RON şi suma de 3.607,21 RON TVA achitată aceleiaşi societăţi, se arată că nu depăşeşte procentul de 10% impus de disp. art. 36 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 925/2006, ce se referă la valoarea totală a achiziţiei şi nu la încadrarea în valoarea fiecărei linii bugetare.

Recurenta-reclamantă consideră a fi eligibilă şi suma de 19.250 RON şi 4.620 RON TVA achitată către SC B. SRL, deoarece organizarea conferinţei de presă şi publicarea comunicatului au fost realizate potrivit Actului adiţional nr. x/2015 la contractul de finanţare.

Deşi se iniţiază demersurile pentru prelungirea duratei contractului de finanţare, nu a existat garanţia că acestea vor fi aprobate.

Se mai arată că execuţia era finalizată, intervenind doar anumite lucrări imprevizibile, iar recepţia la terminarea lucrărilor este condiţionată de efectuarea plăţii către Inspectoratul de Stat în Construcţii, a cotei de 0,7%.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

1. În ceea ce priveşte soluţia primei instanţe de respingere ca tardiv formulată a cererii de anulare a Deciziei nr. 138/27.05.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Înalta Curte constată că prin Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x înregistrată sub nr. x/11.04.2016, intimatul-pârât a menţinut reducerea procentuală de 5% aplicată Contractului nr. x/8.11.2012 încheiat cu SC A. SA, începând cu Cererea de rambursare nr. x şi a constatat neeligibilitatea unor cheltuieli solicitate spre rambursare, respectiv sumele în cuantum de 716,18 RON şi 171,88 RON TVA; 15.030,05 RON şi 3.607,21 RON TVA; 19.250 RON şi 4.620 RON TVA.

Recurenta-reclamantă a formulat plângerea prealabilă nr. 46077/11.05.2016 împotriva informării sus-menţionate, solicitând constatarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate a sumelor încadrate în Tabelul nr. 1.

Prin Decizia nr. 46077/31.05.2016, intimatul-pârât a respins contestaţia, menţinând neeligibilitatea cheltuielilor.

Împotriva aceleiaşi notificări, recurenta-reclamantă a formulat o altă cerere, intitulată contestaţie, înregistrată sub nr. x/27.04.2016, prin care a solicitat înlăturarea măsurii reducerilor procentuale de 5%.

Această din urmă contestaţie a fost respinsă ca tardiv formulată, prin Decizia nr. 138/27.05.2016 emisă de intimatul-pârât.

Prin acţiunea introductivă depusă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă a arătat că solicită anularea Informării nr. 29113/11.04.2016 şi a Deciziei nr. 46077/31.05.2016, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate a cheltuielilor solicitate.

Nicăieri în cuprinsul acţiunii nu se face referire la reducerea procentuală de 5% şi la Decizia nr. 138/27.05.2016.

Instanţa de fond, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, având în vedere că reclamanta nu a contestat la instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 138/27.05.2016.

Atât în faţa instanţei de fond, cât şi în recurs, reclamanta susţine că este vorba despre o eroare materială, în sensul că decizia a fost menţionată cu alt număr, respectiv 46077/31.05.2016, în loc de nr. 138/27.05.20156.

Motivul de recurs analizat este nefondat, în cauză nu poate fi reţinută eroarea materială, deoarece, pe de o parte, motivarea acţiunii în contencios administrativ se referă doar la eligibilitatea cheltuielilor şi nu la reducerea procentuală de 5%, iar, pe de altă parte, susţinerea este în contradicţie cu interesul părţii dacă acţiunea nu mai priveşte Decizia nr. 46077/31.05.2016, ce s-a pronunţat pe fondul cheltuielilor solicitate spre rambursare şi s-ar referi doar la Decizia nr. 138/27.05.2016, prin care contestaţia administrativă a fost respinsă ca tardiv formulată.

Faţă de acestea, criticile ce vizează reducerea procentuală de 5% nu mai pot fi analizate.

2. Cu privire la cheltuielile declarate neeligibile

2.1. Suma de 716,18 RON şi suma de 171,88 RON TVA achitate către SC A. SA conform facturii fiscale nr. x/11.05.2013

Recurenta-reclamantă susţine că diferenţele dintre cantităţile indicate în oferta financiară şi cele solicitate la decontare sunt abateri minore, fără implicaţii semnificative în ansamblul ofertei.

Instanţa de fond constată că preţurile unitare aferente cantitativ solicitate la plată sunt semnificativ mai mari decât preţurile unitare ofertate, sens în care diferenţa de sumă reprezintă cheltuială neeligibilă.

Înalta Curte, în acord cu cele arătate de prima instanţă, va aprecia că, în speţă, nu sunt întrunite prevederile art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, deoarece diferenţa de preţ pentru material, de la 0,24 RON, la 10,95 RON nu reprezintă abateri tehnice minore, ci încălcarea disp. art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, cu privire la îndeplinirea condiţiilor pentru ca o cheltuială să fie eligibilă.

2.2. Suma de 15.030,05 RON şi 3.607,21 RON TVA achitate către SC A. SA, conform facturii fiscale nr. x/11.05.2015

Recurenta-reclamantă susţine că suma în discuţie nu depăşeşte procentul de 10% impus de disp. art. 36 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 925/2006, calculat la valoarea totală a achiziţiei.

Instanţa de fond opinează în sensul neeligibilităţii cheltuielii, deoarece suma excede plafonului prevăzut în bugetul proiectului, parte integrantă a contractului de finanţare.

Critica este nefondată, iar dispoziţiile legale invocate de recurenta-reclamantă se referă la situaţia în care oferta este inacceptabilă, pe când, în cauză este vorba despre nerespectarea clauzelor contractului de achiziţie, iar lucrările aferente trebuie să se încadreze în bugetul aprobat.

1.3. Suma de 19.250 RON şi suma de 4.620 RON TVA achitate către SC B. SRL, în baza facturii fiscale nr. PMG nr. 36/30.06.2015

Recurenta-reclamantă consideră că suma este eligibilă deoarece conferinţa de presă s-a realizat în conformitate cu prevederile Actului adiţional nr. x/10.07.2015 la contractul de finanţare ce prevedea o perioadă de implementare a proiectului de 48 de luni.

Deşi se iniţiase demersul pentru prelungirea duratei contractului de finanţare nu există garanţia că acesta va fi aprobat.

Prima instanţă reţine că procesul-verbal de recepţie al lucrării a fost datat cu 09.10.2015, iar conferinţa de presă a fost realizată anterior, în data de 22.06.2015, nefiind respectate prevederile art. 5 - "Eligibilitatea cheltuielilor" din contractul de finanţare şi ale Ordinului comun al MDLLP şi MEF nr. 144/580/27.02.2008, potrivit cărora "cheltuielile sunt eligibile numai sub condiţia respectării prevederilor contractului de finanţare".

Înalta Curte apreciază că este întemeiată critica formulată de recurenta-reclamantă, întrucât aceasta avea obligaţia să realizeze o conferinţă de presă la finalizarea proiectului, iar în momentul efectuării cheltuielii durata de implementare a proiectului urma să expire; lucrările erau finalizate, iar ulterior a fost aprobat actul adiţional nr. x la contractul de finalizare care a permis efectuarea unor lucrări suplimentare şi prelungirea, totodată, a duratei de implementare.

Ţinând seama de condiţiile concrete în care s-a efectuat cheltuiala cu realizarea conferinţei de presă, Înalta Curte consideră că aceasta respectă dispoziţiile contractului de finanţare, neexistând vreun prejudiciu adus bugetului UE sau bugetului naţional.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată urmează să se admită recursul, să se dispună casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată să se admită în parte acţiunea.

Se vor anula în parte actele administrative contestate, în ceea ce priveşte suma de 19.250 RON şi suma de 4.620 RON TVA, reprezentând cheltuieli de publicitate şi informare.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 3296 din 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, admite în parte acţiunea.

Anulează, în parte, Adresa nr. x din 11.04.2016 şi Decizia nr. 46077 din 31.05.2016 emisă de pârât, în ceea ce priveşte suma de 19.250 RON şi TVA în sumă de 4620 RON, reprezentând cheltuieli de publicitate şi informare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - GV