Ministry of Health's duty to re-inscribe pharmacy operating licenses following judicial annulment of goodwill transfer

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta societatea A. SRL, reprezentată prin B., în calitate de administrator judiciar, conform Sentinţei civile nr. 1242 din 6 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2011, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii să emită actele şi să efectueze demersurile necesare pentru ca autorizaţiile de funcţionare nr. x, emisă la data de 25 aprilie 2006, pentru punctul de lucru din judeţul Harghita, nr. x, emisă la data de 17 martie 2007, pentru punctul de lucru din judeţul Harghita, ulterior adresa punctului de lucru fiind schimbată în sat Suseni, comuna Suseni nr. 1037, judeţul Harghita şi nr. x, emisă la data de 16 noiembrie 2009, pentru punctul de lucru din judeţul Harghita, eliberate de Ministerul Sănătăţii, să fie înscrise pe numele societăţii A. SRL, cod unic de identificare fiscală x, număr de înregistrare în Registrul Comerţului x, cu sediul social în judeţul Harghita.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 319 din 6 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta societatea A. SRL, reprezentată prin B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 319 din data de 6 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta societatea A. SRL, reprezentată prin administrator judiciar B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, se arată că sentinţa recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât instanţa de fond a înţeles să soluţioneze o altă cerere de chemare în judecată decât cea cu care a fost învestită.

Astfel, cererea de chemare în judecată nu reprezintă o contestaţie împotriva refuzului pârâtului de a efectua demersuri pentru obţinerea celui de-al doilea exemplar original al autorizaţiilor de funcţionare, ci împotriva refuzului pârâtului, în calitate de instituţie însărcinată cu ţinerea evidentei autorizaţiilor de funcţionare, de a pune de acord această evidenţă cu realitatea juridică, în sensul că titularul autorizaţiilor este societatea A. SRL.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, se susţine, în esenţă, că prin soluţia pronunţată, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, instanţa apreciind că pârâtul nu are obligaţia de a solicita terţului deţinător să predea al doilea exemplar original al autorizaţiei de funcţionare.

Pârâtul interpretează prevederile Legii nr. 266/2008 în sensul că nu poate efectua nicio menţiune asupra autorizaţiilor de funcţionare în lipsa exemplarului original, omiţând a observa faptul că prevederile menţionate se referă exclusiv la situaţia schimbării pe cale contractuală a titularului autorizaţiilor, prin acordul de voinţă al ambelor părţi. Or, în prezenta cauză, schimbarea titularului autorizaţiilor de funcţionare s-a realizat ca urmare a soluţionării situaţiei litigioase dintre părţi, fiind inaplicabile condiţiile impuse pentru transmiterea pe cale consensuală a autorizaţiilor de funcţionare.

Refuzul Ministerului Sănătăţii, invocat prin cererea de chemare în judecată, nu se referă la solicitarea ca societatea C. SRL să predea exemplarul original al autorizaţiilor de funcţionare, ci la refuzul de a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească definitivă, pentru considerente pur formale - lipsa exemplarului original al autorizaţiilor de funcţionare.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanţă.

Intimatul a învederat că întrucât reclamanta nu a procedat la efectuarea tuturor demersurilor necesare, având un titlu executoriu, pentru a reintra în posesia fondului de comerţ care a fost obiectul contractului de vânzare-cumpărare, anulat pe cale judecătorească, Ministerul Sănătăţii a fost în imposibilitate de a efectua menţiunea privind anularea contractului de vânzare cumpărare, deoarece nu s-a prezentat şi exemplarul autorizaţiei deţinut de către solicitant.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 31 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile recurentei-reclamante societatea A. SRL subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

Instanţa de control judiciar nu poate reţine critica recurentei potrivit căreia sentinţa atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, aceste afirmaţii reflectând dezacordul reclamantei în privinţa argumentelor care au stat la baza soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată, fără a susţine însă motivul de casare invocat, constatându-se că în considerentele sentinţei a fost reţinut în mod corect obiectul cererii deduse judecăţii şi judecătorul fondului s-a pronunţat asupra solicitării cu care a fost învestită.

În raport de situaţia de fapt prezentată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum şi de temeiul juridic al acţiunii introductive, indicat de către reclamantă, în mod judicios prima instanţă a reţinut că ceea ce se contestă în cauză este un pretins refuz nejustificat al pârâtului de a efectua actele necesare şi de a depune diligenţele ce se impun, pentru a fi înscrise pe numele reclamantei cele trei autorizaţii de funcţionare ale farmaciilor în discuţie.

Astfel, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învederat că prin Adresa nr. x din 24 iunie 2015, a solicitat pârâtului Ministerul Sănătăţii să efectueze demersurile necesare pentru ca autorizaţiile de funcţionare nr. x din 25 aprilie 2006, nr. y din 17 martie 2007 şi nr. z din 16 noiembrie 2009, să fie înscrise pe numele societăţii A. SRL, conform dispoziţiilor stabilite prin Sentinţa civilă nr. 375 din 5 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă.

Întrucât pârâtul nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei de judecată, reclamanta a promovat prezenta cerere dedusă judecăţii, prin care a sancţionat refuzul nejustificat al pârâtului de a dispune înregistrarea autorizaţiilor de funcţionare pe numele societăţii A. SRL, acţiune întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În contextul evidenţiat, faptul că recurenta-reclamantă nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Sub un prim aspect, instanţa de control judiciar reţine, în acord cu judecătorul fondului, că nu există niciun temei legal în baza căruia pârâtul Ministerul Sănătăţii să fie obligat să adreseze terţului C. SRL solicitarea de restituire a celui de-al doilea exemplar original al autorizaţiilor de funcţionare, în vederea reînscrierii pe numele societăţii reclamante.

Împrejurarea că în calitate de emitent al autorizaţiilor de funcţionare a farmaciilor, intimatul Ministerul Sănătăţii ar avea şi calitatea de gestionar al unei evidenţe a autorizaţiilor care trebuie să corespundă situaţiei de fapt şi de drept reale, nu echivalează cu un refuz nejustificat al pârâtului în efectuarea diligenţelor necesare în vederea înregistrării autorizaţiilor pe numele societăţii A. SRL, în contextul în care, nu există o astfel de obligaţie legală a pârâtului, neexecutată de către acesta în condiţiile prevăzute de lege.

În al doilea rând, se reţine că potrivit Contractului de vânzare-cumpărare a fondului de comerţ nr. 40 din 30 august 2012, Ministerul Sănătăţii a procedat la înscrierea menţiunilor referitoare la schimbarea deţinătorului farmaciei pe toate cele trei autorizaţii de funcţionare, menţiuni care au fost efectuate pe fiecare dintre cele două exemplare originale ale autorizaţiilor.

Urmare a dispoziţiei de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a fondului de comerţ, conform Sentinţei civile nr. 375 din 5 martie 2015 a Tribunalului Harghita, pârâtul ar urma să procedeze la anularea menţiunilor privind schimbarea deţinătorului fondului de comerţ, aflându-se însă în imposibilitatea de a efectua aceste menţiuni, în condiţiile în care nu se află în posesia celui de-al doilea exemplar al autorizaţiilor deţinute de societatea C. SRL şi nu există o bază legală pentru a se adresa terţului cu solicitarea de restituire a acestor autorizaţii.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, dispoziţiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008 nu instituie în sarcina pârâtului obligaţia de a solicita terţului deţinător predarea celui de-al doilea exemplar original al autorizaţiei de funcţionare.

Aceasta întrucât în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 962/2009, pentru orice modificare intervenită în privinţa deţinătorului unei autorizaţii, este necesar ca acesta să prezinte Ministerului Sănătăţii autorizaţia de funcţionare în original.

Mai mult, în cauză se constată că prin Adresa nr. x din 30 iunie 2015, Ministerul Sănătăţii a solicitat societăţii C. SRL să depună autorizaţiile de funcţionare în vederea reîntoarcerii acestora în patrimoniul societăţii A. SRL, informând reclamanta cu privire la acest demers prin Adresa nr. x din 20 iulie 2015.

Pe de altă parte, aşa cum în mod judicios a reţinut prima instanţă, prin hotărârea judecătorească pronunţată în Dosarul nr. x/2011, nu s-a stabilit vreo obligaţie în sarcina Ministerului Sănătăţii, iar din înscrisurile depuse în prezenta cauză, nu rezultă că recurenta-reclamantă a iniţiat procedura de executare silită împotriva societăţii C. SRL, în temeiul titlului executoriu pe care îl deţine.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta societatea A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL, prin administrator judiciar B., împotriva Sentinţei civile nr. 319 din data de 6 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - LM