Competence conflict over exclusive territorial jurisdiction at plaintiff's domicile versus residence in administrative wage recalculations

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2019 (urmare a disjungerii din Dosarul nr. x/2019) reclamantul A., prin Sindicatul B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, obligarea pârâtei la emiterea documentelor prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile, la nivelul maxim al acestor drepturi acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, pe ultimii 3 ani de la data depunerii acţiunii şi până la introducerea acestora în salariu, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, în funcţie de vechimea în specialitatea sau studii proporţional cu perioada lucrată, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alin. (1), (11) şi (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, decizia 23/2016, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 794/2016; obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite şi sumele rezultate în urma recalculării, pe ultimii 3 ani de la data introducerii acţiunii, actualizate cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală, până la data plăţii efective; înlăturarea în totalitate a efectelor discriminării salariale constate de legiuitor în conformitate cu prevederile Legii nr. 71/2015, O.G. nr. 137/2000 şi Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10/2016.

Prin Sentinţa nr. 4772 din data de 25 iunie 2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Gorj competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Politie a Municipiului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 instituie competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului, indiferent dacă acţiunea este formulată personal sau în numele său de către un sindicat, în speţă Tribunalul Gorj, având în vedere faptul că domiciliul reclamantului este în judeţul Gorj .

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 839 din 8 octombrie 2019 Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, formulată de Sindicatul B., în numele şi pentru reclamantul-membru de sindicat - A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Politie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru a se pronunţa asupra conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la data formulării acţiunii - 15.03.2019, conform înscrisului ataşat la fila x, reclamantul avea domiciliul în Bucureşti, în raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti, astfel încât, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale conferit de reglementarea din art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei anterior menţionate.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I pentru membrul său de sindicat - reclamantul A., îl reprezintă obligarea pârâtei Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti la recalcularea şi acordarea unor drepturi salariale, prin raportare la prevederile mai multor acte normative succesive şi decizii ale Curţii Constituţionale a României.

Cu titlu prealabil, se constată că, în prezenta cauză, Tribunalul Gorj a reţinut în mod greşit că domiciliul reclamantului este în Bucureşti, str. x, întrucât potrivit înscrisului de la fila x aceasta este adresa de reşedinţă înregistrată în mod legal şi nu adresa de domiciliu înscrisă în cartea de identitate.

Pornind de la datele prezentate anterior se apreciază că aspectele care au generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate .

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 15.03.2019), statuează că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (...)".

Se observă, aşadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior menţionate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că la momentul formulării acţiunii reclamantul avea domiciliul în municipiul Târgu Jiu, jud. Gorj (conform declaraţiei de la dosar Tribunalul Bucureşti) şi deţinea o carte de identitate valabilă pentru perioada 2017 - 2027 eliberată de S.P.C. Târgu Jiu (conform fişei de evidenţă de la aceeaşi filă 10 dosar Tribunalul Gorj), Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - GV