Simultaneous vice-mayor and school board membership constitutes statutory incompatibility regardless of appointment as local council representative

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 05.04.2016, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/18.03.2016 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate .

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 225 din 7 aprilie 2017 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/18.03.2016.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii în sensul anulării raportului de evaluare.

În motivarea recursului, s-a apreciat că hotărârea instanţei de fond nu a ţinut cont de realitatea juridică şi de cadrul legislativ existente la data întocmirii actului administrativ contestat şi fără a avea în vedere faptul că numirea reclamantului, în calitate de reprezentant al primarului municipiului C., în Consiliul de administraţie al Şcolii B. s-a realizat prin Dispoziţia nr. 1420/2.08.2012 emisă în baza prevederilor art. 33 din Ordinul MECTS nr. 4925/2005, modificat prin Ordinul MECTS nr. 5619/2010.

În opinia recurentului legalitatea Dispoziţiei nr. 1420/2012, verificată şi confirmată de către Prefectul Judeţului Dolj, atestă respectarea dispoziţiilor Legii nr. 215/2001, modificată prin Legea nr. 286/2006 şi ale Legii nr. 1/2011 şi, implicit împrejurarea că reclamantul viceprimar şi-a păstrat şi calitatea de consilier local, fără să încalce regimul incompatibilităţilor prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. a) sau d) din Legea nr. 161/2003, câtă vreme numirea s-a realizat în calitate de reprezentant al primarului.

În consecinţă, având în vedere faptul că potrivit prevederilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, modificată, reclamantul în calitate de viceprimar şi-a păstrat şi calitatea de consilier local, prima instanţă a interpretat în mod greşit voinţa legiuitorului, exprimată prin modificările aduse Legii nr. 215/2001 şi prin adoptarea Legii nr. 1/2011 şi anume aceea ca îndeplinirea acestei obligaţii legale să nu mai poată fi considerată o încălcare a regimului incompatibilităţilor prevăzut de Legea nr. 161/2003, fapt confirmat şi prin adoptarea Legii nr. 128/2017.

Nelegalitatea sentinţei recurate şi a raportului de evaluare contestat rezultă din ignorarea prevederilor legale în vigoare şi respectate la data emiterii dispoziţiei de numire a reclamantului în calitate de reprezentant al primarului, dar şi din faptul că art. 87 din Legea nr. 161/2003 este, în opinia recurentului, căzut în desuetudine, nefiind armonizat cu prevederile legale ulterioare - Legea nr. 215/2001 modificată prin Legea nr. 286/2006 şi Legea nr. 1/2011.

De asemenea, atât autoritatea pârâtă cât şi instanţa de fond au minimalizat rolul avizului de legalitate dat Dispoziţiei nr. 1420/2012 şi au apreciat, în mod nelegal, că acest aviz nu îl exonerează pe reclamant de obligaţia respectării regimului incompatibilităţilor, deşi prin referatul nr. x/28.08.2012, emis în temeiul art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, Instituţia Prefectului Judeţului Dolj constatase că nu se încalcă obligaţiile legale privind starea de incompatibilitate, actul administrativ fiind considerat legal.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât argumentele recurentului nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., excepţia fiind respinsă în şedinţa publică din data de 12.12.2019, conform menţiunilor din partea introductivă a prezentei hotărâri.

În subsidiar, autoritatea intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond, apreciind că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au fost interpretate în mod corect, în sensul că deţinerea simultană a două funcţii/calităţi incompatibile potrivit legii, reprezintă o încălcare a regimului astfel reglementat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ raportul de evaluare nr. x/18.03.2016 prin care pârâta Agenţia Naţională de Integritate a concluzionat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 2.08.2012 - 28.03.2013, încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar al Municipiului C., cât şi cea de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii B..

Instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea, iar reclamantul a criticat această soluţie, apreciind că hotărârea este rezultatul unei greşite aplicări şi interpretări a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 şi ale Legilor nr. 1/2011 şi nr. 393/2004.

Soluţia curţii de apel este împărtăşită de către instanţa de control judiciar, care constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări şi interpretări greşite a normelor de drept material şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentul-reclamant.

Înalta Curte constată netemeinicia criticilor recurentului, centrate pe faptul că starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu poate fi reţinută în privinţa sa, întrucât în opinia recurentului, textul de lege se referă strict la cumularea calităţii de viceprimar cu cea de membru în consiliul de administraţie al şcolii, pe când participarea sa în cadrul consiliului de administraţie al şcolii, a avut loc în calitate de reprezentant al primarului/consiliului local al comunei, nu în calitate de viceprimar.

Stabilirea expresă a incompatibilităţilor are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deţine o funcţie de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar şi să se abţină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigenţelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcţiilor îndeplinite, a imparţialităţii, obiectivităţii şi independenţei pe care exerciţiul lor corect îl presupune.

În cauză, în perioada 2.08.2012 - 28.03.2013, recurentul-reclamant a deţinut simultan funcţia de viceprimar al Municipiului C. şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii B..

Conform dispoziţiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de membru în consiliul de administraţie la instituţii publice.

Din interpretarea acestor texte de lege, incompatibilitatea rezultă din deţinerea funcţiei de viceprimar simultan cu deţinerea calităţii de membru în consiliul de administraţie al şcolii, astfel că nu prezintă relevanţă în cauză împrejurarea că recurentul-reclamant a fost desemnat în Consiliul de administraţie al Şcolii B. ca reprezentant al primarului sau al Consiliului local al municipiului C..

Potrivit art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, forma în vigoare până la 30.06.2014: "În unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. (...)".

Înalta Curte apreciază că, din moment ce recurentul-reclamant deţinea funcţia de viceprimar, acesta a devenit incompatibil pentru desemnarea ca membru în consiliul de administraţie al şcolii, indiferent de autoritatea publică pe care o reprezenta în acest consiliu, potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate.

Prezintă relevanţă în reţinerea cazului de incompatibilitate în discuţie, aşa cum s-a menţionat anterior, deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar şi a calităţii de membru în consiliul de administraţie al şcolii, ceea ce înseamnă că împrejurarea desemnării recurentului-reclamant din partea primarului/consiliului local nu este de natură a face inaplicabile prevederile legale ce reglementează acest caz de incompatibilitate.

Chiar dacă îşi păstrează calitatea de consilier local şi a fost desemnat din partea primarului/consiliului local în consiliul de administraţie al şcolii, atâta timp cât exercită funcţia de viceprimar, recurentul-reclamant se află în stare de incompatibilitate. Este de subliniat şi aspectul că în consiliul de administraţie al şcolii putea fi desemnat orice consilier local, în afara viceprimarului, întrucât acesta nu putea deţine în mod legal ambele funcţii, scopul incompatibilităţii fiind asigurarea imparţialităţii, independenţei şi obiectivităţii în exercitarea funcţiei publice.

În consecinţă, nu se poate reţine că incompatibilitatea intervine numai în cazul exercitării efective a atribuţiilor aferente funcţiei care atrage starea de incompatibilitate. Legea nr. 161/2003 nu face referire la exercitarea atribuţiilor celor două funcţii deţinute, obţinerea vreunui folos sau a vreunui venit ori la o altă condiţie care trebuie îndeplinită pentru a putea fi atrasă starea de incompatibilitate, astfel că este necesară şi suficientă deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar şi a calităţii de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice, pentru reţinerea incompatibilităţii în discuţie.

Înalta Curte nu poate primi argumentul recurentului referitor la legalitatea Dispoziţiei nr. 1420/2012 şi a măsurii dispuse prin aceasta. Verificarea de către instituţia prefectului şi constatarea legalităţii acestui act administrativ nu produc efecte în privinţa stării de incompatibilitate astfel generate, întrucât răspunderea pentru cunoaşterea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilitatea viceprimarilor, deci a celor privind funcţia deţinută şi a activităţilor desfăşurate potrivit legii, revine exclusiv persoanei evaluate.

Pe de altă parte, constatarea situaţiilor de incompatibilitate este una dintre atribuţiile legale ale Agenţiei Naţionale de Integritate şi nu face parte din elementele verificate în cadrul controlului de legalitate exercitat de prefect.

În privinţa susţinerilor apărătorului recurentului-reclamant din cadrul concluziilor orale de la momentul dezbaterilor pe fondul recursului, în sensul că, la data întocmirii raportului de evaluare de către intimată - 18.03.2016 erau în vigoare dispoziţiile O.U.G. nr. 49/2014, act normativ care trebuia să producă efecte juridice şi în prezenta cauză, Înalta Curte constată că aceste argumente nu se regăsesc în cererea iniţială de recurs şi nu pot fi primite ca o suplimentare a motivelor de recurs.

Cu toate acestea, se reţine, pe de o parte, că perioada relevantă este cea în care recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate, respectiv perioada 2.08.2012 - 28.03.2013 şi nu data întocmirii raportului de evaluare, ceea ce face ca în cauză să fie incidente dispoziţiile legale în vigoare pentru acea perioadă până la data de 30.06.2014, respectiv dispoziţiile Legii nr. 1/2011 şi nu dispoziţiile O.U.G. nr. 49/2014, cum greşit se susţine, iar pe de altă parte, modificările aduse prin O.U.G. nr. 94/2014 îl vizează pe primar şi nu pe viceprimar, neavând oricum incidenţă în prezenta cauză, raportat la calitatea recurentului-reclamant de viceprimar.

De asemenea, nici susţinerile referitoare la modificarea adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017, nu prezintă relevanţă în speţa de faţă, în condiţiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noţiunii de "lege penală sau contravenţională", pentru a avea astfel incidenţă în cauză, ca excepţie de la aplicarea principiului neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Legea nr. 128/2017, invocată de recurent drept lege "mai favorabilă" conţine norme de drept administrativ şi nu norme de drept penal ori contravenţional, astfel încât aceasta nu se aplică situaţiilor juridice născute anterior datei modificării.

Raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, iar schimbarea ulterioară a condiţiilor legale nu are nicio influenţă asupra legalităţii acestuia. Cu alte cuvinte, o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data naşterii ei.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat de recurent, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondată calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 225 din 7 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - GV