Negative jurisdictional conflict over territorial competence for judicial plaintiff: primacy of Art. 127(1) CCP mandatory venue over administrative domicile rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării - Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării a solicitat anularea Hotărârii nr. 4 din data de 20 noiembrie 2017 inclusiv a Anexei nr. 1 privind Raportul final nr. 4 din data de 20 noiembrie 2017, privind soluţionarea contestaţiei înregistrată cu nr. s din 25.07.2017; înlăturarea pe cale de consecinţă a propunerii de acordare a unui avertisment scris, în baza actelor contestate; ca efect al anulării Hotărârii a solicitat retragerea Raportului de pe site-ul web al Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării; obligarea pârâtului, pe cheltuiala sa la publicarea hotărârii judecătoreşti, pe site-ul pârâtului; obligarea pârâtului, la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit de petentă în cuantum de 5.000 RON şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1390/2019 din 10 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că normele speciale de competenţă teritorială exclusive, introduse în Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, exclud incidenţa competenţei alternative instituite de dispoziţiile art. 111 din C. proc. civ., şi văzând faptul că reclamanta are domiciliul în Craiova a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 286/2019 din 8 iulie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere la stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Decizia nr. 290/26.04.2018 pronunţată de Curtea Constituţională şi calitatea de judecător a reclamantei.

Dispoziţiile legale menţionate introduc noţiunea de competenţă facultativă, care se referă la o categorie specială de cereri în care judecătorul are calitatea de parte reclamantă.

Instanţa a reţinut că legiuitorul a reglementat beneficiul competenţei facultative în considerarea calităţii de judecător al părţii reclamante.

În cauza de faţă, instanţa a reţinut că reclamanta este parte într-un litigiu ce ţine de competenţa Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia aceasta îşi desfăşoară activitatea, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care instituie competenţa facultativă, reclamanta a decis să se prevaleze de posibilitatea de a învesti Curtea de Apel Bucureşti cu soluţionarea prezentei cauze, motiv pentru care s-a dispus declinarea cauzei la instanţa aleasă de reclamantă.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamanta, având calitatea de judecător la Tribunalul Dolj, a învestit instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti cu o acţiune ce are ca obiect contestarea unor acte emise de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării - Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., prevăd faptul că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Or, în cauza dedusă judecăţii, deşi norma de competenţă specială cuprinsă în dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prevede competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantei, în cazul în care reclamanta are calitatea de judecător, norma prevăzută în art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., interzice sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul.

Este evident că legiuitorul a înţeles să înlăture, prin norma prevăzută la art. 127 din C. proc. civ., orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei datorită calităţii părţii, iar norma de competenţă prevăzută la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., se va aplica pentru stabilirea instanţei competente în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Înalta Curte reţine că în mod corect reclamanta, având calitatea de judecător la Tribunalul Dolj, a ales o altă instanţă competentă decât Curtea de Apel Craiova, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, văzând dispoziţiile arătate care dispun prorogarea legală a competenţei teritoriale.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va soluţiona conflictul negativ de competenţă ivit în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei aleasă de reclamantă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării - Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - GV