Financing correction for technical supervision contract modification based on unforeseeable circumstances under public procurement law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 august 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene:

- anularea Deciziei Ministerului Fondurilor Europene- Direcţia Generală AM POS Mediu nr. 5588 din 25 ianuarie 2016 prin care s-a respins contestaţia A. SA nr. 120059 din 30 decembrie 2015 împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emise de pârât sub nr. x;

- admiterea contestaţiei A. SA şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală AM POS Mediu sub nr. x din 2 decembrie 2015;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 28.648.34 RON reprezentând creanţă bugetară greşit recuperată, precum şi la executarea obligaţiei de acordare a finanţării în continuare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 214 din 3 noiembrie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 214 din 3 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SA, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, rejudecarea cererii şi pronunţarea unei soluţii de admitere a acesteia, aşa cum a fost formulată.

Cât priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respectiv argumentele pentru care au fost înlăturate criticile de nelegalitate a actelor administrative atacate întemeiate pe încălcarea art. 27 alin. (1) cu referire la art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, reclamanta a invocat nemotivarea actelor administrative, respectiv lipsa argumentelor pentru care s-a considerat a nu fi îndeplinite condiţiile de aplicare a art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, cât priveşte existenţa circumstanţelor imprevizibile. Instanţa nu a analizat aceste critici.

Prin hotărârea pronunţată în fond se analizează doar parţial motivele de nelegalitate formulate de reclamantă, fără să fie arătate argumentele de fapt şi de drept care au condus instanţa la concluzia că a existat o pregătire neadecvată a proceduri de atribuire a proiectului, o planificare defectuoasă a serviciilor/lucrărilor ori erori de proiectare.

De asemenea, lipsesc astfel argumentele pentru care a fost înlăturat motivul de nelegalitate a actelor administrative atacate dedus din demonstrarea legalităţii prelungirii contractelor de lucrări corelative, din circumstanţe imprevizibile, în cazul contractelor de lucrări, Autoritatea de Management neimpunând corecţii.

Cât priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a art. 2 alin. (1) lit. n), art. 17, art. 27 şi pct. 3 din Secţiunea "Implementarea contractului" lit. A) partea I a anexei la O.U.G. nr. 66/2011, a H.G. nr. 519/2014, a pct. 2 şi pct. 3 din Ordinul MFE nr. 542/2013, a art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, a art. 1169, art. 1243, art. 1266 şi următoarele, art. 1270, art. 2481 şi art. 1865 C. civ.

Prin Actul adiţional nr. x din 5 martie 2015 la Contractul de servicii nr. x din 26 iulie 2013 "Asistenţă tehnică pentru supervizarea lucrărilor - Proiect: Reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în regiunea Constanţa - Ialomiţa - CS 5", ca urmare a procedurii de negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare, s-a majorat preţul contractului cu 1.309.825 RON, de la 10.849.000 RON la 12.158.825 RON.

Prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare atacate în cauză s-a stabilit o corecţie de 25% la valoarea actului adiţional, pe motiv că preţul contractului nu putea fi modificat indiferent de situaţie, astfel încât bugetarea suplimentară a încălcat clauzele contractului iniţial, iar motivele precizate de reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, în Nota justificativă nr. x din 5 martie 2015 erau riscuri prevăzute în caietul de sarcini al contractului, astfel că nu a fost îndeplinită condiţia circumstanţelor imprevizibile care să justifice recurgerea la procedura de negociere fără publicarea unui anunţ de participare. De asemenea, autoritatea pârâtă a reţinut că nu s-a făcut dovada că reclamanta a întreprins toate demersurile pentru a se asigura că deţine informaţiile corespunzătoare în documentaţia tehnico-economică aferentă investiţiei publice.

În dezvoltarea motivului de casare privind încălcarea prevederilor C. civ., recurentul susţine că a dovedit că printr-o altă decizie de soluţionare a unei contestaţii administrative (nr. 71500 din 19 august 2016) referitoare la un act adiţional ulterior la acelaşi contract de servicii s-a stabilit că este eronată interpretarea oferită în nota de constatare clauzelor 3 şi 9 din Acordul contractual, coroborate cu capitolul 3 pct. 3.2. al Caietului de sarcini, respectiv s-a stabilit că era posibilă modificarea preţului contractului.

Cu încălcarea regulilor de interpretare a contractelor prevăzute în art. 1266 şi următoarele C. civ., instanţa de fond a aplicat greşit ar. 1169 şi art. 1243 C. civ., atunci când a reţinut că încheierea actului adiţional nr. x s-ar fi realizat în virtutea libertăţii de a contracta, respectiv de a modifica contractul, şi nu după criteriile asumate prin oferta câştigătoare. Fiind necontestat că ambele note justificative (nr. 15776 din 12 februarie 2015 şi nr. 24458 din 5 martie 2016) arată incidenţa art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, rezultă că art. 1243 C. civ. se aplică tocmai pentru că prin lege sunt prevăzute cazuri şi condiţii în care este posibilă modificarea contractului de achiziţie publică, iar art. 1169 C. civ. pentru că încheierea actului juridic se realizează "în limitele impuse de lege".

Atât motivarea instanţei de fond cât şi cea a actelor administrative atacate sunt fundamental eronate din perspectiva preţului contractului de servicii. Instanţa de fond a aplicat greşit art. 1270 C. civ., când a citat eronat o clauză potrivit căreia, la capitolul Executarea contractului, părţile au reglementat în mod expres situaţia privind întârzierea în executare, în sensul că durata contractului de servicii se va prelungi, fără majorarea preţului, cu perioada de timp astfel determinată. În realitate, art. 17.5 din Condiţiile contractuale reglementează cazul în care se produc întârzieri în contractele de lucrări din motive imputabile consultantului.

Contractul de servicii are calificarea de contract de antrepriză, conform art. 1851 C. civ. preţul fiind rezultatul însumării onorariilor experţilor, aşa cum prevede clauza 2 din acordul contractual. Preţul este unul estimat, potrivit art. 1865 C. civ., beneficiarul fiind ţinut să plătească antreprenorului orice creştere de preţ,în măsura în are ea rezultă din lucrări sau servicii care nu puteau fi prevăzute de către antreprenor la momentul încheierii contractului.

Modificarea preţului contractului de servicii a rezultat din întârzierile în executarea contractelor de lucrări, cauze care nu pot fi atribuite prestatorului, riscurile nefiind în sarcina acestuia.

În dezvoltarea motivului de casare privind încălcarea art. 27 alin. (1) cu referire la art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, recurentul arată că singurul argument pentru stabilirea existenţei neregulii s-a referit la interdicţia majorării preţului contractului de servicii.

Odată înlăturată motivarea relativă la imposibilitatea modificării preţului contractului, rezultă că autoritatea pârâtă avea obligaţia să motiveze în actele administrative atacate de ce a apreciat ca fiind nejustificate circumstanţele imprevizibile care au stat la baza extinderii duratei contractelor de lucrări.

Atât în constatările preliminare ale auditului Comisiei Europene cât şi în cuprinsul suspiciunii de neregulă nr. 2361 din 23 septembrie 2015, care au stat la baza notei atacate s-a reţinut că pentru o parte dintre contractele de lucrări extinderile duratei de execuţie nu au fost generate de circumstanţe imprevizibile. Rezultă că, în verificarea suspiciunii de neregulă, trebuiau indicate concret extinderile de durată aferente contractelor de lucrări pentru care circumstanţele nu sunt imprevizibile şi care, astfel, nu ar putea justifica, la rândul lor, suplimentarea imput-urilor din contractul de servicii.

În acelaşi sens, auditul Comisiei Europene a stabilit că autoritatea de management trebuie să evalueze caracterul neprevăzut al tuturor motivelor invocate pentru extinderea perioadei de execuţie în cazul celor 20 de contracte de lucrări.

Autoritatea pârâtă nu s-a conformat obligaţiei de a proceda la evaluarea individuală a motivelor existente pentru extinderea perioadei de execuţie acordate în cazul celor 20 de contracte de lucrări, iar o motivare insuficientă a actului administrativ echivalează cu lipsa motivării şi atrage nulitatea actului. Practic, din cuprinsul actelor atacate lipsesc argumentele care susţin concluzia că nu au existat circumstanţe imprevizibile de natură a atrage prelungirea duratei de execuţie a contractelor de lucrări.

În dezvoltarea motivului de casare privind încălcarea art. 2 alin. (1) lit. n) şi art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta arată că pârâtul a susţinut că în Nota justificativă nr. x din 5 martie 2015 nu ar fi menţionată nicio justificare de natura celor enumerate la celelalte contracte de lucrări (vestigii, întârzieri cauzate de autorităţi, condiţii fizice imprevizibile, forţă majoră) prin care să se susţină că extinderile de timp menţionate au fost acordate în baza prevederilor contractelor de lucrări şi se datorează unor evenimente imprevizibile.

În realitate, suplimentarea imput-urilor experţilor din contractul de servicii a fost motivată de prelungirea duratei întocmai a contractelor de lucrări invocate, existând o legătură directă între cauzele care au dus la prelungirea contractelor de lucrări şi modificarea preţului contractelor de servicii.

În plus, impactul financiar putea fi cuantificat în mod precis, amploarea erorii putând fi identificată la nivelul fiecărei prelungiri de durată de execuţie a contractelor de lucrări, situaţie în care corecţia nu trebuia să fie una forfetară, ci să se limiteze la nivelul precis cuantificat al onorariilor experţilor cauzate de invocatele prelungiri nejustificate ale contractelor de lucrări. Din această perspectivă, se deduce o încălcare a principiului proporţionalităţii prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. n) şi art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

În fine, recurenta-reclamantă arată că a dovedit circumstanţele imprevizibile care au generat suplimentarea imput-urilor experţilor din contractul de servicii, prin dovedirea aceloraşi circumstanţe imprevizibile care au determinat prelungirea duratei de execuţie a contractelor de lucrări. Reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de a arăta, prin nota justificativă, condiţiile de încadrare pentru aplicarea procedurii prevăzute de art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru modificarea contractului, prin Actul adiţional nr. x/2015.

Sunt citate şi prevederile Ordinului MFE nr. 542/2013 pentru aprobarea Instrucţiunii privind posibilitatea prelungirii contractelor de asistenţă tehnică pentru supervizarea lucrărilor în cadrul proiectelor majore finanţate în cadrul programelor operaţionale 2007 - 2013, precum şi cele ale Instrucţiunii ANRMAP nr. 1/2016, conform cărora prelungirea duratei de execuţie a contractelor de lucrări din motive imprevizibile constituie, şi în cazul contractului de servicii de supervizare a acelor lucrări, tot circumstanţe imprevizibile, care justifică suplimentarea serviciilor de asistenţă tehnică.

Toate prelungirile duratelor de execuţie ale contractelor de lucrări au survenit ca urmare a revendicărilor antreprenorilor pentru circumstanţe imprevizibile, situaţie care justifică suplimentarea imput-urilor experţilor din contractul de servicii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 august 2017, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamantă.

În motivare arată că instanţa de fond a făcut o analiză adecvată a pretenţiilor reclamantei, raportat la cadrul normativ incident, reţinând, cu o corectă aplicare a legii, că Actul adiţional nr. x/2015 contravine contractului iniţial atât în ceea ce priveşte preţul maxim stabilit, cât mai ales în ceea ce priveşte schimbarea temeiului juridic din achiziţie publică în libertatea de contracta şi apoi în libertatea de a modifica contractul, după voinţa părţilor, iar nu după criteriile asumate prin oferta câştigătoare.

Instanţa a reţinut corect că preţul şi durata contractului sunt elemente determinante în stabilirea ofertei câştigătoare, iar menţionarea ca şi condiţie contractuală a excluderii posibilităţii de actualizare a preţului este determinantă pentru concluzia că posibilitatea modificării contractului,în sensul majorării preţului, era exclusă. De asemenea, concluzia instanţei a fost în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, concluzie în concordanţă cu art. 11 alin. (1) din Instrucţiunile ANRMAP nr. 1/2016.

5. Alte aspecte procesuale

S-au depus precizări la dosar din partea instituţiei pârâte prin care a arătat că, în urma adoptării O.U.G. nr. 1/2018, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene s-a împărţit în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Ministerul Fondurilor Europene, ultimul, conform H.G. nr. 52/2018, preluând calitate procesuală pasivă, în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare nr. x din 2 decembrie 2015 s-a constatat că recurenta-reclamantă ar fi săvârşit o neregulă, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în executarea contractului de servicii încheiat cu B. SRL, având ca obiect "Asistenţă tehnică pentru supervizarea lucrărilor - Proiect: Reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în regiunea Constanţa - Ialomiţa - CS 5", finanţat din fonduri nerambursabile, conform Contractului nr. x din 22 noiembrie 2010.

Neregula ar consta în modificarea contractului de servicii conform Actului adiţional nr. x din 5 martie 2015, prin care s-a majorat valoarea contractului cu suma de 1.309.825 RON, în urma derulării procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, pentru achiziţia de servicii de supervizare suplimentare, în condiţiile prevăzute de art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006.

Justificarea reclamantei pentru recurgerea la procedura menţionată şi, respectiv, pentru modificarea contractului, expusă prin Notele justificative nr. x din 12 februarie 2015 şi nr. y din 5 martie 2015, a fost aceea că au intervenit extinderi ale perioadelor de execuţie în cadrul contractelor de lucrări supervizate, astfel încât conform prevederilor subcapitolului 6.1 din Caietul de sarcini, s-a ajuns la consumarea resurselor alocate supervizării (nr de zile/categorie de expert). Astfel, fiind extinse perioadele de execuţie pentru 21 de contracte de lucrări din cadrul proiectului, care au avut la bază circumstanţe imprevizibile, validate şi de către AM POS Mediu, s-a impus achiziţia de servicii de supervizare suplimentare, corespunzătoare.

Notele justificative detaliază asupra circumstanţelor imprevizibile pentru toate contractele de lucrări a căror perioadă de execuţie a fost extinsă.

Prin nota de constatare a neregulii, s-a reţinut că, potrivit Contractului de servicii nr. x din 26 iulie 2013, prestatorul nu avea dreptul să solicite la plată alte sume care exced preţului contractului, indiferent de situaţie, şi că, potrivit clauzei 9 din contract, preţul contractului nu se actualizează, motiv pentru care s-a concluzionat că preţul contractului nu putea fi modificat indiferent de situaţie, iar bugetarea suplimentară pentru lucrările de supervizare a fost apreciată ca încălcând clauzele contractului iniţial şi constituind neregulă, pentru care s-a aplicat o corecţie procentuală asupra valorii Actului adiţional nr. x/2015.

S-a mai arătat şi că motivele precizate în nota justificativă erau prevăzute în caietul de sarcini aferent CS 5, la capitolul 3 pct. 3.2 - Riscuri, fiind, deci, previzionate, situaţie care justifică concluzia că prestatorul nu putea solicita la plată sume care exced preţului contractului, indiferent de situaţie.

Raportat la justificarea de către reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, a achiziţiei de servicii de supervizare suplimentare, pe temeiul art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, echipa de control, luând în considerare şi prevederile Ordinului MFE nr. 542/2013 şi cele ale Instrucţiunii ANRMAP nr. 1/2016 privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. i) şi art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, a constatat că reclamanta nu a dovedit că au existat circumstanţe imprevizibile, care să justifice recurgerea la procedura de negociere fără publicarea unui anunţ de participare, reclamanta nedovedind că a întreprins toate demersurile pentru a se asigura că deţine informaţiile corespunzătoare în documentaţia tehnico-economică aferentă investiţiei publice.

Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 5588 din 25 ianuarie 2016, s-a reţinut, de asemenea, că reclamanta nu a făcut cunoscută în anunţul de participare sau în documentaţia de atribuire posibilitatea de a modifica ulterior contractul şi, mai mult, a precizat clar în clauzele contractuale că preţul contractului nu se actualizează, iar prestatorul nu poate solicita la plată sume care exced preţului contractului, indiferent de situaţie. Prin urmare, s-a constatat că Actul adiţional nr. x/2015 modifică echilibrul economic al contractului de servicii în favoarea contractantului prestator, într-un mod care nu a fost prevăzut iniţial, iar modificarea este una substanţială.

Cât priveşte incidenţa art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, organul de soluţionare a contestaţiei reţine că reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, ar fi fost datoare să dovedească incidenţa circumstanţelor imprevizibile, dovadă pe care nu a făcut-o.

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat anularea celor două acte administrative susţinând în esenţă următoarele motive de nelegalitate:

- în situaţia îndeplinirii cerinţelor art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, este nerelevant dacă autoritatea contractantă a enunţat sau nu posibilitatea de a modifica ulterior contractul;

- prevederile contractului de servicii au fost greşit interpretate întrucât, dacă întârzierile din contractele de lucrări au avut loc din cauze care nu pot fi imputate prestatorului din contractul de servicii, riscurile nu sunt în sarcina acestuia, iar stipulaţiile referitoare la preţ interpretate de echipa de control nu sunt aplicabile;

- prin actele administrative atacate nu s-a motivat de ce circumstanţele care au justificat modificarea contractului de servicii şi care au fost reţinute prin notă justificativă în cadrul derulării contractului de achiziţie nu ar reprezenta circumstanţe imprevizibile, respectiv nu s-a arătat în ce a constat pregătirea neadecvată a procedurii de atribuire, planificarea defectuoasă a serviciilor/lucrărilor ori erorile de proiectare;

- verificarea suspiciunii de neregulă presupunea analizarea în concret a fiecărei extinderi a duratei de execuţie din contractele de lucrări, care au justificat, la rândul lor, suplimentarea imput-urilor din contractul de servicii, autoritatea pârâtă neprocedând la o astfel de evaluare individuală;

- încălcarea principiului proporţionalităţii în aplicarea corecţiei financiare, în condiţiile în care impactul neregulii putea fi exact cuantificat şi se impunea a fi limitat la nivelul cheltuielilor cu onorariile experţilor cauzate de prelungirile care ar fi fost constatate nejustificate.

Reclamanta a detaliat în cuprinsul cererii introductive o seamă de argumente care susţin caracterul imprevizibil al circumstanţelor care au determinat modificarea contractuală, raportându-se la dispoziţiile art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, la condiţiile contractuale FIDIC cuprinse în H.G. nr. 1405/2011, la prevederile Instrucţiunii ANRMAP nr. 1/2016, dar şi ale Ordinului MFE nr. 542/2013 pentru aprobarea Instrucţiunii privind posibilitatea prelungirii contractelor de asistenţă tehnică pentru supervizarea lucrărilor în cadrul proiectelor majore finanţate în cadrul programelor operaţionale 2007 - 2013.

În motivarea sentinţei recurate, deşi sunt expuse considerente vaste, ele sunt inutile, neaplicate la chestiunile litigioase ce trebuiau dezlegate.

Instanţa de fond, raportat la neregula care a condus la aplicarea corecţiei, a procedat la o analiză sumară şi superficială a argumentelor de nelegalitate expuse prin cererea introductivă, reţinând lapidar că, şi în ipoteza în care reclamanta ar considera îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, aplicarea acestor dispoziţii legale este subordonată condiţiei de a nu se depăşi preţul stabilit prin contractul de prestări servicii.

Această aserţiune este fundamental eronată, bazată pe o interpretare greşită a prevederilor art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, care reglementează tocmai o situaţie legală în care este permisă modificarea contractului de achiziţie publică, respectiv achiziţia de lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale, care conduc la costuri suplimentare.

Cât priveşte îndeplinirea condiţiilor de aplicare în speţă a prevederilor art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, instanţa de fond s-a limitat la o serie de afirmaţii de ordin general, potrivit cărora planificarea defectuoasă a serviciilor/lucrărilor şi/sau erorile de proiectare, precum şi pregătirea neadecvată a modului de atribuire a contractului de achiziţie publică nu intră în categoria circumstanţelor imprevizibile şi a apreciat ca fiind nefondate argumentele care au dus la încheierea Actului adiţional nr. x/2015, deşi nu a analizat, în concret, dacă au fost sau nu îndeplinite condiţiile cerute de art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicarea unui anunţ de participare, respectiv condiţiile prevăzute de Ordinul MFE nr. 542/2013 pentru aprobarea Instrucţiunii privind posibilitatea prelungirii contractelor de asistenţă tehnică pentru supervizarea lucrărilor în cadrul proiectelor majore finanţate în cadrul programelor operaţionale 2007 - 2013.

Înalta Curte constată că, raportat la cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt fondate criticile din recurs prin care se susţine greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte reţinerea neregulii pe motivul că preţul contractului de servicii nu putea fi modificat întrucât contractul de supervizare putea fi prelungit prin aplicarea unei proceduri de negociere fără publicarea unui anunţ de participare în conformitate cu prevederile art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, cu respectarea condiţiilor prevăzute de acest text normativ, precum şi a prevederilor Ordinului MFE nr. 542/2013.

Raportat la cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt fondate criticile din recurs prin care se invocă lipsa unei analize reale şi adecvate a instanţei de fond asupra motivelor de nelegalitate a actelor administrative atacate, astfel cum au fost invocate prin cererea introductivă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în rejudecare, urmând a fi analizată legalitatea actelor administrative atacate, prin prisma tuturor motivelor de nelegalitate expuse prin cererea introductivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 214 din 3 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - LM