Judicial transfer request to CSM rejected for workload reasons: appeal allowed, transfer ordered to relieve family burden and low destination court occupancy

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 04.04.2019, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii secţiei pentru Judecători a CSM nr. 1066/12.11.2018 prin care i-a fost respinsă cererea de transfer formulată la 25.10.2018, obligarea pârâtului CSM la emiterea unei hotărâri prin care să-i fie admisă cererea de transfer de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Piteşti sau la Judecătoria Costeşti, judeţul Argeş, obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 30.000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 94 din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondată, cererea reclamantului.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamantul a susţinut următoarele:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că motivarea instanţei de fond reprezintă o preluare a apărărilor intimatului, fără a fi luate în considerare şi analizate argumentele reclamantului din cererea de chemare în judecată sau din răspunsul la întâmpinare.

În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de casare se relevă că instanţa de fond a reţinut că motivarea hotărârii atacate este succintă, însă neanalizarea în detaliu a aspectelor învederate de reclamant, care au întemeiat cererea de transfer, nu pot duce la concluzia nelegalităţii actului atacat, pe considerentul nemotivării. Or, pretinde recurentul, hotărârea intimatului nu conţine nici o analiză a motivelor invocate de reclamant în susţinerea cererii de transfer, cerinţa motivării lipsind cu desăvârşire, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii acestui act administrativ.

Instanţa de fond apreciază în mod greşit că nu se poate substitui Consiliului Superior al Magistraturii în aprecierea oportunităţii dispunerii măsurii solicitate, însă nu s-a observat că singurul argument pentru care a fost respinsă cererea de transfer a reclamantului a fost că aprecierea inoportunităţii acestei măsuri, fără o analiză a criteriilor legale care trebuiau avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer. În acest context, se pretinde că reclamantul nu are la dispoziţie vreo cale de atac prin care să supună hotărârile de respingere a cererilor sale de transfer controlului de legalitate al instanţelor judecătoreşti.

Se apreciază că instanţa de fond trebuia să aprecieze asupra oportunităţii în strânsă legătură cu criteriile legale reglementate prin Hotărârea CSM nr. 139/2006, cu luarea în considerare şi a practicii administrative în domeniu, care este mai favorabilă decât situaţia concretă a reclamantului.

Se mai consideră că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în soluţionarea unei cereri de transfer prioritar în analiză este situaţia instanţelor implicate, întrucât un singur criteriu vizează această situaţie, restul privind situaţia solicitantului, care în aceste condiţii au un caracter predominant.

Chiar şi din perspectiva avută în vedere de instanţa de fond, nu s-a analizat situaţia vădit mai grea a Judecătoriei Costeşti, faţă de Judecătoria Alexandria, care ar justifica transferul, reclamantul făcând trimitere la situaţia concretă a unui transfer dispus la Judecătoria Costeşti, a cărui beneficiar, în opinia sa, nu îndeplinea condiţiile legale.

Se mai remarcă în final că nici hotărârea atacată, nici hotărârea instanţei de fond nu reţin şi analizează situaţia familială a reclamantului, care are doi copii minori şi care locuiesc împreună cu soţia sa în municipiul Piteşti.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare intimatul pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, apreciind hotărârea instanţei de fond ca fiind motivată şi dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

În dezvoltarea apărărilor sale, intimatul a susţinut că la adoptarea hotărârii C.S.M. contestate în prezenta cauza s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 3 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, fiind analizate în mod efectiv şi criteriile subiective, chiar dacă nu au fost prezentate motivele personale ale reclamantului în cuprinsul acestui act administrativ.

Soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor regulamentare, fiind de asemenea lipsită de relevanţă soluţionarea altor cereri de transfer, întrucât condiţiile concrete au fost diferite, aspect care justifică o practică diferenţiată în privinţa cererilor de transfer astfel formulate.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantului este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Reclamantul a supus controlului jurisdicţional de legalitate hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1066/12.11.2018 prin care s-a respins cererea de transfer a reclamantului de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Piteşti sau Judecătoria Costeşti.

Prin acest act administrativ s-a reţinut că nu este oportună aprobarea cererii de transfer a reclamantului, urmare a analizării cumulative a prevăzute de art. 3 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, fără a fi ignorate motivele personale ale solicitantului, însă luând în considerare situaţia dificilă a Judecătoriei Alexandria, de unde se solicită transferul, unde încărcătura pe judecător depăşeşte cu mult media înregistrată la nivel naţional.

Plângerea prealabilă formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin hotărâre adoptată de secţia pentru judecători din cadrul C.S.M. din 22.01.2019, comunicată reclamantului prin Adresa nr. x/31.01.2019.

Prima instanţă a validat această hotărâre, apreciind în esenţă că asupra oportunităţii dispunerii acestei măsuri de transfer nu se poate substitui emitentului acestui act administrativ, confirmând în acelaşi timp apărările intimatului referitor la situaţia grea în care se află Judecătoria Alexandria, ca instanţă de la care se solicită transferul.

Criticile reclamantului sunt fondate, hotărârea instanţei de fond fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile.

Cu titlu de prealabil este de menţionat că este eronată aprecierea instanţei de fond referitoare la imposibilitatea instanţei de fond în a verifica oportunitatea emiterii unui act administrativ.

Legiuitorul naţional a consacrat un contencios administrativ de plină jurisdicţie, în virtutea căruia instanţa de contencios administrativ este competentă potrivit legii, să anuleze ori să modifice actul administrativ de autoritate atacat, să oblige serviciul public administrativ să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege şi să acorde daunele cauzate de serviciul public, persoanei fizice sau juridice, prin actul emis sau prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, după cum rezultă cu claritate din art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.

Într-adevăr, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa instanţei supreme, manifestarea de voinţă a autorităţii publice care gestionează cariera unui judecător, în privinţa transferului acestuia, în actul său decizional este ghidată şi de criteriul oportunităţii acestei măsuri, fără a se ignora însă criteriul legalităţii, nefiind de acceptat un act administrativ oportun însă nelegal.

Nu se poate neglija însă faptul că oportunitatea este ea însăşi o condiţie de legalitate, fără de care nu se poate vorbi de valabilitatea unui act administrativ, instanţa de contencios administrativ cu atributul deplinei jurisdicţii pe care o are, fiind îndreptăţită a o analiza din perspectiva excesului de putere, privită aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În consecinţă, în limitele anterior menţionate, instanţa de fond era îndreptăţită a analiza oportunitatea respingerii cererii de transfer a reclamantului.

Potrivit art. 3 din Regulament menţionat, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia; - domiciliul solicitantului; locul de muncă al soţului sau soţiei; distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială.

Contrar susţinerilor intimatului expuse prin răspunsul la plângerea prealabilă, aceste criterii sunt exhaustive, constituind singurii parametri în raport de care se poate dispune măsura transferului unui judecător, nefiind acceptabil din punct de vedere al respectării principiului legalităţii, după care îşi ghidează activitatea Consiliul Superior al Magistraturii, ca o astfel de modificare a raportului juridic de serviciu al unui judecător să fie dispusă prin luarea în considerare a unor criterii neprevăzute într-un act cu valoare normativă.

Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond regulamentul nu stabileşte o ordine de prioritate a acestora în funcţie de ordinea în care sunt prevăzute, revenind intimatului ca organ de gestiune a carierei magistraţilor, urmare a analizei în concret şi complet a tuturor criteriilor să dispună în consecinţă, evident cu respectarea prevalenţei interesului general în faţa celui privat.

Prin hotărârea atacată intimatul a avut în vedere în mod exclusiv numai interesul instanţei de la care reclamantul a solicitat transferul, respectiv a Judecătoriei Alexandria, plecând de la statistica privind încărcătura pe judecător al acestei instanţei, care este peste media pe ţară. Susţinerile intimatului conform cărora a avut în vedere toate criteriile prevăzute de regulament în analiza cererii de transfer deduse analizei sale este nefondată, trimiterea lapidară la motivele de ordin personal invocate de reclamant prin cererea de transfer, fără o analiză în concret şi o cuantificare a acestora, prin punerea lor în balanţă, cu respectarea prevalenţei interesului general faţă de cel particular, nefiind de natură că a justifica concluzia efectuării unei astfel de analize.

Însă, în privinţa criteriului analizat este de observat că Judecătoria Alexandria a avizat pozitiv transferul reclamantului. Acest aviz nu este prevăzut de lege, însă este solicitat, conform celor susţinute, în mod constant de Consiliul intimat la fiecare cerere de transfer, cu caracter indicativ, iar conducerea acestei instanţei, care este cea mai în măsură să facă astfel de aprecieri, a considerat că, în condiţiile date, se poate lipsi de serviciile reclamantului, activitatea nefiindu-i afectată prin aprobarea cererii de transfer.

Sub acest aspect, este de subliniat că reclamantul nu este la prima cerere de transfer, fiindu-i respinse până în prezent, fără a lua în calcul cererea supusă analizei în prezenta cauză, 6 cereri cu motivarea cvasiinvariabilă a situaţiei dificile a Judecătoriei Alexandria, de unde se solicită transferul. A existat şi o excepţie, atunci când cererea sa a fost în concurs cu cea a unui coleg de-al său, unde în condiţii de personal şi încărcătură similară acest criteriu nu a mai fost luat în considerare pentru cererea concurentă.

Aşa fiind, criteriul privind volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul, de care s-a prevalat intimatul în adoptarea hotărârii atacate, nu era determinant la soluţionarea cererii reclamantului, interesul general privind activitatea instanţelor nefiind afectat de interesul privat al solicitantului transferului, în măsura în care în urma analizei celorlalte criterii ar justifica luarea unei astfel de măsuri.

Suplinind conduita intimatului, instanţa de control judiciar reţine în analiza celorlalte criterii prevăzute de regulament, că Judecătoria Costeşti, judeţul Argeş are un grad de ocupare a posturilor de 33,3%, mult inferior Judecătoriei Alexandria şi Judecătoriei Piteşti unde s-a mai solicitat alternativ transferul, funcţionând cu un număr de 2 judecători dintr-o schemă de 6.

În privinţa reclamantului este de observat că acesta este judecător de 4 ani şi 11 luni, la data cererii de chemare în judecată, perioadă în care şi-a desfăşurat activitatea numai la Judecătoria Alexandria, instrumentând cauze în toată aria de competenţa acestei instanţe. De asemenea, reclamantul are domiciliul în municipiul Piteşti, unde locuieşte împreună cu familia, soţia şi doi copii minori, iar pentru a-şi exercita atribuţiile face naveta zilnic Piteşti - Alexandria şi retur.

Aceste constatări privitoare la situaţia personală a reclamantului cât şi la situaţia instanţei la care se solicită transferul dovedesc caracterul justificat al cererii sale de transfer de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Cornetu, judeţul Argeş, actele administrativ contestate fiind în consecinţă nelegale, iar hotărârea instanţei de fond care le validează este dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor regulamentare analizate, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul societatea A. şi, casând sentinţa atacată, va admite în parte acţiunea, va anula Hotărârea secţiei pentru Judecători a CSM nr. 1066/12.11.2018 şi va obliga pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantului A. de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Costeşti, judeţul Argeş. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale instanţei de fond, care nu au făcut obiectul contestării prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 94 din 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea atacată şi, rejudecând, admite, în parte, acţiunea.

Anulează Hotărârea secţiei pentru Judecători a CSM nr. 1066/12.11.2018 şi obligă pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantului A. de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Costeşti, judeţul Argeş.

Menţine, în rest, dispoziţiile sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - NN