Transfer denial upheld: judge’s annulment bid rejected, appeal dismissed.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the first-instance judgment that had rejected the initial action as unmeritorious and the amendment to the action as inadmissible; consequently, the challenged administrative acts—the section's decision refusing the transfer and the negative opinion of the receiving court—remain in force. The dispute concerned a judge's action against the Superior Council of Magistracy and a court of appeal, seeking annulment of the decision rejecting his transfer request and an order to compel the transfer, based on personal circumstances and alleged abuse of power. The Court held that the administrative act was lawfully issued, as the competent authority correctly applied the criteria set out in Article 3 of HCSM no. 193/2006 (the Regulation on the transfer and secondment of judges and prosecutors), properly weighing the negative opinions of both courts, workload and vacant posts, and the priority of general interest over private considerations; thus, Article 2(1)(n) of Law no. 554/2004 on abuse of power was not violated, and the appeal was rejected under Article 496 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Transfer denial upheld: judge’s annulment bid rejected, appeal dismissed: The dispute concerned a judge's action against the Superior Council of Magistracy and a court of appeal, seeking annulment of the decision rejecting his transfer request and an order to compel the transfer, based on personal circumstances and alleged abuse of power. The Court held that the administrative act was lawfully issued, as the competent authority correctly applied the criteria set out in Article 3 of HCSM no. 193/2006 (the Regulation on the transfer and secondment of judges and prosecutors), properly weighing the negative opinions of both courts, workload and vacant posts, and the priority of general interest over private considerations; thus, Article 2(1)(n) of Law no. 554/2004 on abuse of power was not violated, and the appeal was rejected under Article 496 of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Legal basis for the court's decision on the merits of the administrative appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 20.03.2019, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Curtea de Apel Oradea, anularea Hotărârii secţiei de judecători nr. 182/22.01.2019 şi, implicit, a avizului negativ emis de Preşedintele Curţii de Apel Oradea şi obligarea pârâtului CSM să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantului la Curtea de Apel Oradea.
La data de 02.04.2019, reclamantul a depus precizare la acţiune, solicitând şi anularea răspunsului la Plângerea prealabilă nr. 23431/07.03.2019.
2. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 142 din 7 iunie 2019, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de chemare în judecată completată de reclamant, ca nefondată, în ce priveşte acţiunea iniţială şi, ca inadmisibilă, pentru completarea la acţiune.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, pe fond, anularea Hotărârii secţiei de judecători nr. 182/22.01.2019 prin care i-a fost respinsă solicitarea de transfer la Curtea de Apel Oradea, de la Curtea de Apel Alba Iulia, şi obligarea pârâtului Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul său la Curtea de Apel Oradea.
Recurentul-reclamant consideră că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, deoarece aceasta a reprodus conţinutul art. 3 din HCSM nr. 193/2006, fără a indica raţionamentul juridic pentru care s-a apreciat că solicitantul nu are dreptul să fie transferat.
Se menţionează un aspect nereal, cel al faptului că nu are specializare în materia contenciosului administrativ, în contextul în care, la Tribunalul Bihor a promovat la secţia de contencios administrativ şi fiscal şi şi-a dat acordul să activeze la aceeaşi secţie şi la instanţa unde va fi transferat.
Situaţia faptică privind volumul de activitate al recurentului şi al secţiei penale a Curţii de Apel Alba Iulia este depusă la dosar, astfel că este contrazisă afirmaţia instanţei de fond în sensul existenţei unei încărcături mari a secţiei penale.
Judecătorul fondului menţionează repetitiv avizul negativ al Curţii de Apel Oradea, deşi acesta conţine menţiuni inexacte cu privire la situaţia personală.
Astfel, soţia recurentului are locul de muncă în mun. Oradea, iar fiica este înscrisă la o şcoală din aceeaşi localitate.
Respingerea repetată a unor cereri de transfer se înscrie în prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ, depunând în acest sens jurisprudenţă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analiza motivelor de casare
Recurentul-reclamant consideră că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, care definesc excesul de putere, prin exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în raport de prevederile art. 3 din HCSM nr. 193/2006.
HCSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de considere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, prevede în cuprinsul art. 3 criteriile care vor fi avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer.
Este nefondată susţinerea recurentului-reclamant, în sensul că prima instanţă a copiat dispoziţiile art. 3 din Regulament, fără a indica raţionamentul pentru care cererea sa de transfer a fost respinsă în mod legal.
În cuprinsul considerentelor se arată că au fost avute în vedere avizele negative ale Curţii de Apel Alba Iulia şi Curtea de Apel Oradea, inexistenţa unei critici cu privire la lipsa specializării, analizarea volumului de activitate şi a posturilor ocupate la nivelul celor două curţi de apel, situaţia dificilă la nivelul secţiei penale a Curţii de Apel Alba Iulia, care are două posturi vacante, iar situaţia personală a reclamantului nu poate avea prioritate în raport de criteriile ce vizează interesul general.
Cu privire la critica prin care recurentul-reclamant arată că s-a reţinut un aspect nereal, acela al lipsei specializării în materia contenciosului administrativ, din actele dosarului, îndeosebi, din cuprinsul avizului negativ exprimat de Curtea de Apel Oradea, reiese că a fost avută în vedere faptul că solicitantul a participat la concursul de promovare pentru ocuparea unui post în cadrul secţiei penale.
Din conţinutul aceluiaşi aviz rezultă că, pentru ocuparea unui post vacant la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea, urmează să fie valorificate rezultatele concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie de către un judecător din cadrul Tribunalului Bihor, care a susţinut examenul chiar la această secţie.
Din cuprinsul actului administrativ atacat nu reiese că lipsa specializării a fost analizată astfel cum pretinde recurentul-reclamant şi această împrejurare ar fi condus la respingerea cererii de transfer.
Astfel, considerentele referitoare la inexistenţa specializării din cadrul sentinţei atacate au răspuns doar la susţinerile reclamantului exprimate în acţiunea introductivă.
Referitor la cele reţinute de prima instanţă, în sensul că de la Curtea de Apel Alba Iulia este detaşat un judecător la Tribunalul Sibiu, de la secţia penală, se constată că judecătorul fondului preia conţinutul Adresei nr. x/16.01.2019, necontestată de către reclamant.
De asemenea, susţinerile recurentului-reclamant conform cărora încărcătura secţiei penale diferă cu mult faţă de cea de la secţiile civile, este fără relevanţă, deoarece transferul s-a solicitat de la secţia penală, iar cererile de transfer ulterioare nu pot influenţa soluţionarea prezentei cauze, având în vedere că nu a fost aprobată nicio cerere de transfer de la secţia penală a Curţii de Apel Alba Iulia la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea.
Criticile privind vechimea unor judecători detaşaţi, transferaţii, mutaţi din secţie nu pot fi avute în vedere, deoarece cererile acestora nu au concurat cu cererea recurentului-reclamant.
În ceea ce priveşte situaţia personală a recurentului-reclamant, a fost analizată de prima instanţă, însă în raport de datele privitoare la situaţia secţiei penale de la care s-a solicitat transferul, aceasta nu poate constitui un criteriu care să prevaleze interesului general, iar intimatul-pârât este dator să observe caracterul de preeminenţă al interesului public, faţă de drepturile şi interesele private.
Nici faptul că recurentului-reclamant i-au fost respinse mai multe cereri de transfer, deşi s-au invocat motive personale (soţia lucrează în mun. Oradea, iar fiica este înscrisă la şcoală în aceeaşi localitate) nu poate conduce la o altă concluzie, fiind nefondat motivul de recurs prin care s-a invocat aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, în cauză actul administrativ a fost emis cu aplicarea corectă a criteriilor prevăzute de lege pentru transferul judecătorilor.
Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 142 din 7 iunie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.
GGC - NN