Limitation runs from actual knowledge for third parties; time-barred dismissal quashed and remanded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 5.09.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Compania de Căi Ferate "CFR" SA Bucureşti - Sucursala Regională Timişoara în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Timişoara - Municipiul Timişoara prin Primar şi Guvernul României a solicitat anularea parţială a H.G. nr. 1016/2005, anexa 2 nr. crt. 1582 prin care s-a trecut în mod nelegal şi netemeinic imobilul înscris în CF nr. x având nr. top x în suprafaţă de 13063 mp, situat în Timişoara str. x, în proprietatea publică a Municipiului Timişoara şi revenirea la situaţia anterioară prin recunoaşterea dreptului de proprietate a Statului Român - prin CFR pentru imobilul înscris în cartea funciară nr. x nr. Top x în suprafaţă de 13063 mp.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 335 din 15 decembrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Timişoara, Municipiul Timişoara prin Primar şi Guvernul României.

În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a apreciat că acţiunea este tardiv formulată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei Sentinţei civile nr. 335 din 15 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs aceasta a apreciat că instanţa de fond în mod eronat a considerat că data la care reclamanta trebuia să ia la cunoştinţă de existenţa actului, data de 10.03.2009.

Reclamanta-recurentă a susţinut că, în fapt a luat la cunoştinţă de modificările din Cartea Funciară la sfârşitul lunii aprilie 2016, motiv pentru care la data de 03.05.2016 a solicitat la OCPI Timişoara un extras CF în extenso pentru a vedea operaţiunile efectuate în cartea funciară cu privire la imobilul în cauză. Raportat la această situaţie, recurenta-reclamantă apreciază că data la care a luat la cunoştinţă e H.G. nr. 1016/2006 este luna aprilie 2016 şi nu data de 10.03.2009 cum greşit a reţinut instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a invocat excepţia nulităţii, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.

Intimaţii-pârâţi Municipiul Timişoara prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi nelegal şi implicit să se menţină sentinţa recurată ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanţa a preschimbat termenul de soluţionare a cererii de recurs de la data din 14 ianuarie 2020, la 10 decembrie 2019, stabilit prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018, prin care, constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului de către completul de filtru în camera de consiliu prin prisma exigenţelor impuse art. 493 din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Acţiunea în contencios administrativ dedusă judecăţii vizează anularea parţială a H.G. nr. 1016/2005, anexa 2 nr. crt. 1582 prin care s-a trecut în mod nelegal şi netemeinic imobilul înscris în CF nr. x având nr. top x în suprafaţă de 13063 mp, situat în Timişoara str. x, în proprietatea publică a Municipiului Timişoara şi revenirea la situaţia anterioară prin recunoaşterea dreptului de proprietate a Statului Român - prin CFR pentru imobilul înscris în cartea funciară nr. x nr. Top x în suprafaţă de 13063 mp

Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acţiunea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se poate formula în termen de 6 luni, care se calculează, după caz, de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat, ori de la data expirării termenului legal pentru soluţionarea cererii.

Pentru motive temeinice, textul menţionat prevede posibilitatea sesizării instanţei de contencios administrativ şi după expirarea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului sau luării la cunoştinţă.

Înalta Curte constată că reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara este parte terţă în raport de actul administrativ contestat, considerente pentru care, termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se calculează de la momentul luării la cunoştinţă de actul administrativ vătămător.

Această interpretare este confirmată de jurisprudenţa vastă şi unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în acest sens existând şi interpretarea dată prin Procesul-verbal al şedinţei din 21 noiembrie 2018 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit cu unanimitate că: "Termenele prevăzute de art. 7 alin. (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în acţiunile formulate de terţi în constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor curge de la "data luării la cunoştinţă", moment care însă se apreciază de la caz la caz."

În speţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că H.G. nr. 1016/2005 a cărei anulare parţială este solicitată de reclamantă în ceea ce priveşte Anexa 2 poziţia 1582, reprezintă un act administrativ individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 de atestare a bunurilor ce fac parte din domeniul public al Municipiului Timişoara, iar reclamanta este terţ faţă de acest act administrativ individual, nefiind beneficiarul acestuia, motiv pentru care, termenele reglementate de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 începe să curgă de la data la care reclamanta a luat la cunoştinţă de existenţa acestuia, după cum rezultă şi din interpretarea coroborată a prevederilor art. 7 alin. (3) coroborat cu art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a interpretat eronat că în speţă, se prezumă că reclamantă Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara a luat la cunoştinţă de intabularea terenului în domeniul public al Municipiului Timişoara şi implicit şi despre prevederile şi conţinutul H.G. nr. 1016/2005, la data depunerii documentaţiei de intabulare cu nr. s/10.03.2009, documentaţie ce a avut la bază Anexa nr. 2 din H.G. nr. 1016/2005. În justificarea acestei opinii, instanţa de fond a reţinut că scopul cărţii funciare, conform art. 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 7/1996 privind publicitatea imobiliară este acela de a asigura publicitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară.

Înalta Curte apreciază că, înscriere în Cartea Funciară, nu are semnificaţia juridică a luării la cunoştinţă de actul administrativ, ci dă naştere unei prezumţii, în sensul că persoanele interesate ar putea, cu diligenţe rezonabile, să ia cunoştinţă de conţinutul actului juridic în baza căruia s-a efectuat operaţiunea de publicitate imobiliară.

Prin urmare, data la care terţul a luat cunoştinţă, în mod efectiv, de existenţa şi conţinutul actului administrativ trebuie să rezulte fără echivoc din împrejurările de fapt stabilite prin probatoriile administrate în cauză.

Or, în speţă, elementele aflate la dispoziţia instanţei evidenţiază faptul că reclamanta a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul certificatului de atestare a dreptului de proprietate în luna aprilie 2016, când s-a adresat OCPI Timişoara în vederea eliberării unui certificat de informare extras din Cartea Funciară cu privire la imobilul în cauză, cerere l-a care s-a răspuns prin eliberarea extrasului de Carte Funciară la data de 03.05.2016.

Acţiunea în anularea actului administrativ formulată de Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara a fost comunicată la 01.09.2016 şi înregistrată la instanţă la data de 05.09.2016.

Raportat la aceste date şi la înscrisurile depuse de părţi, Înalta Curte reţine că în cazul reclamantei nu poate opera prezumţia luării la cunoştinţă a actului administrativ la data de 10.03.2009 când s-a depus documentaţia pentru intabularea dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 1016/2005.

La dosar nu sunt depuse dovezi care să susţină împrejurarea că reclamanta a luat cunoştinţă de actul a cărui anulare o solicită la momentul înregistrării acestuia în cartea funciară pentru ca soluţia instanţei de fond privitoare la formularea cu tardivitate a acţiunii în anulare să fie fundamentată.

Pentru considerentele expuse, constatând că acţiunea în anulare a actului administrativ a fost formulată cu respectarea termenului impus de art. 11 din Legea nr. 554/2004, cauza trebuie examinată pe fond, şi, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara împotriva Sentinţei civile nr. 335 din 15 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - OB