Renunciation to adjudication and annulment of prior judgments in administrative dispute over European fund financial corrections

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 7 decembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta SC Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa SA a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu prin reprezentant legal Ministerul Finanţelor Publice solicitând anularea în tot a actelor administrative pe care le consideră netemeinice şi nelegale întocmite de către pârâtul precizat, respectiv anularea Deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 79148/22.09.2016 înregistrată la CATD sub nr. x/26.09.2016, a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.09.2016 şi a Notificării cu privire la debit nr. x/OAM/din 06.09.2016 înregistrată la Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa SA sub nr. x din 09.09.2016.

De asemenea, reclamanta a mai solicitat instanţei să oblige pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu la repararea pagubei produse acesteia urmare a actului administrativ nelegal, respectiv să-i restituie toate sumele reţinute sau plătite de către aceasta în baza acestor acte administrative, fixând un termen cât mai scurt de executare conform prevederilor art. 8 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 18 alin. (3) şi alin. (6) din Legea nr. 554/2004, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 122 din 31 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC COMPANIA DE APĂ TÂRGOVIŞTE DÂMBOVIŢA SA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE, reprezentat de MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa SA a formulat recurs, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., solicitând casarea, în tot, a sentinţei recurate şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Cererea de renunţare la judecată

Recurenta-reclamantă a depus, la data de 25.07.2019, cerere de renunţare la judecata cererii, întemeiată pe art. 406 din C. proc. civ.

Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.,

"Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol,

"Când renunţare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Faţă de cererea recurentei-reclamante de renunţare la judecata cererii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a anula hotărârea recurată şi a lua act de renunţarea reclamantei la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentei-reclamante SC Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa SA la judecarea cererii de chemare în judecată.

Anulează în tot Sentinţa nr. 122 din 31 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2019.

GGC - OB