Failure to order technical expert valuation in insurance total loss claim violates duty to ascertain material facts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.03.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat: anularea Deciziei 4438/22.02.2017;Obligarea paratului FGA la emiterea unei noi decizii pentru următoarele sume:a.60.857,65LEI - despăgubire dauna x;b. Dobânda legala aferenta debitului principal de la 21.04.2015 (data formulării cererii de chemare în judecata ce a făcut obiectul Dosarului x/2015 - Judecătoria Constanta) şi pana la data lichidării efective a debitului;c.7.300,00 RON - cheltuieli de judecata avansate in Dosarul x/2015;

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2808 din 4 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs:

Împotriva Sentinţei nr. 2808 din 4 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, reclamantul a susţinut în esenţă că deşi a solicitat în faţa primei instanţe administrarea probei cu expertiză tehnică auto pentru stabilirea despăgubiri ce i se cuvine pentru auto cu nr. x, totuşi Curtea de Apel Bucureşti nu a înţeles să dispună administrarea probei cu expertiză tehnică şi a procedat la soluţionarea cauzei exclusiv pe baza susţinerilor pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a înscrisurilor existente la dosar.

În opinia recurentului, despăgubirea trebuia stabilită conform condiţiilor de asigurare valabile la data daunei, potrivit art. 5.1 din condiţiile de asigurare.

Recurentul a apreciat ca fiind necesară administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară astfel încât expertul să stabilească valoarea despăgubirii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În raport de criticile de nelegalitate invocate de recurent, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte le va examina, cu prioritate, pe acelea care privesc nereguli procedurale, de natură a atrage casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Deciziei 4438/22.02.2017 şi obligarea pârâtului FGA la emiterea unei noi decizii pentru următoarele sume:60.857,65LEI reprezentând despăgubire dauna x şi dobânda legala aferenta debitului principal de la 21.04.2015, solicitând administrarea probei cu expertiza tehnică auto.

Instanţa de control judiciar constată că respingerea acţiunii reclamantului s-a realizat de către instanţa de fond într-o modalitate criticabilă, care a lăsat nelămurite aspecte esenţiale ale cauzei.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti şi-a întemeiat, în mare parte, considerentele hotărârii pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, concluzionând succint că despăgubirile reprezintă valoarea autovehiculului la momentul producerii evenimentului asigurat, din care se scade valoarea epavei, omiţând a se pronunţa asupra probei cu expertiza tehnică auto, astfel cum a fost solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Instanţa de fond avea obligaţia, conform art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege.

Or, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a pune în discuţie necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică auto, deşi reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecare administrarea acestei probe, pe care instanţa de control judiciar o apreciază a fi necesară pentru lămurirea tuturor aspectelor deduse judecăţii.

Astfel, se observă că, în fapt, intimatul pârât a făcut aplicarea prevederilor art. 5.6 din condiţiile aplicabile poliţei de asigurare, însă nu există în dosar nicio dovadă din care să rezulte modalitatea în care s-a ajuns la calculul mediu al valorii autoturismului la momentul riscului asigurat. Din această perspectivă, sunt justificate îndoielile exprimate de recurent, relative la valoarea autoturismului de 16.770 euro la momentul încheierii poliţei de asigurare şi cea de 9.575 euro la data accidentului (eveniment produs la mai puţin de un an).

Cum intimatul pârât nu a dovedit modalitatea de calcul a valorii folosite în formula de calcul prevăzută de art. 5.6, se impune casarea hotărârii din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar cu ocazia rejudecării, în raport de dispoziţiile art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa de fond urmează să dispună administrarea probei cu expertiză tehnică auto judiciară, în vederea identificării daunei suferite ca urmare a producerii evenimentului rutier din data de 23.10.2014.

Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2808 din 4 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - OB