Exclusive territorial competence in administrative salary dispute resolved by assigning jurisdiction to tribunal of claimants' domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D. şi E. - prin SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII", membrii de sindicat, au chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII MARAMUREŞ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta: să stabilească salariile reclamanţilor, începând cu data de 01 aprilie 2016 la nivelul maxim al salariului de bază acordat la nivelul Casei Naţionale de Pensii Publice, stabilite prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate şi aceleaşi condiţii de studii, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, precum şi obligarea pârâtei să acorde reclamanţilor diferenţele salariale dintre salariile stabilite potrivit capătului de cerere nr. x şi cele acordate efectiv în perioada 1 aprilie 2016 - 31 decembrie 2017, sume actualizate, plus dobânda legală.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin Sentinţa civilă nr. 1019/2019 din 01 iulie 2019, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Sindicatul Naţional "Forţa Legii" pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, având ca obiect drepturi băneşti, în favoarea Tribunalului Maramureş.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dolj a reţinut că, potrivit art. 10 (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I, pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. De asemenea art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege, în actuala redactare stabileşte că se va respecta competenţa de soluţionare a cauzei şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.

Instanţa a reţinut că dispoziţiile legal mai sus- citate reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamanţilor, indiferent dacă cererea introductivă este promovată personal sau prin reprezentant, motiv pentru care, în temeiul disp.art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, în a cărui rază teritorială domiciliază reclamanţii.

2.2). La data de 31 iulie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin Sentinţa civilă nr. 1372 din 07 noiembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Maramureş; a declinat competenţa teritorială pentru soluţionarea cererii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional "Forţa Legii", în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, în favoarea Tribunalului Dolj; a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi .Justiţie pentru regulator.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi că reclamantul în prezenta cauză este, contrar celor reţinute în dispozitivul hotărârii de către instanţa doljeană, Sindicatul Naţional "Forţa Legii", cu sediul în oraşul Craiova "arondat judiciar" Tribunalului Dolj.

Acţiunea este formulată, semnată şi ştampilată în nume propriu de către Sindicat.

Reclamantul, Sindicat, are legitimare procesuală dată de prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003.

Sindicatul şi-a asumat calitatea de reclamant "reprezentarea" membrilor de sindicat A., B., C., D., E. fiind o consecinţă subsecventă şi implicită competenţei legale "sindicatului" de a deţine calitate procesuală, acţiunea care nu are consecinţe sub aspectul competenţei teritoriale în sensul alegat de instanţa de trimitere.

În altă ordine de idei, s-a reţinut, speţa este similară celei care a fundamentat "interogarea" Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soldată în Decizia RIL nr. 1/2013.

Astfel, Curtea a conchis faptul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent, abrogate, prin legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Or, calitatea procesuală activă corespunde calităţii de reclamant "Nici un membru de sindicat nu deţine calitate procesuală activă şi prin urmare nici calitatea de reclamant, iar problema reprezentării cel puţin în enunţul deficitar al alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 este străină de cauză.

Mai mult decât atât instanţa supremă a făcut următoarea remarcă la alin. (13) şi următoarele din considerentele Deciziei nr. 1/2013:

"Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenţei şi doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003 organizaţiile sindicale acţionează în calitate de reclamante, a reprezentat şi voinţa legiuitorului a fost certificat de evoluţia legislativă ulterioară abrogării Legii nr. 54/2003 şi anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizaţii.

Atâta timp cât organizaţiei sindicale i se recunosc legitimarea procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii republicat, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului. ...Această soluţie este aplicabilă… în acelaşi temei al legitimării procesuale acţiune extraordinară a organizaţiei sindicale".

Or, s-a apreciat că tocmai această legitimare procesuală extraordinară exclude instituţia juridică a reprezentării care ar determina incidenţa prevederilor alin. (4) al art. 10 mai sus- amintit.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) din Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Maramureş, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtei la recalcularea şi acordarea unor drepturi salariale către reclamanţi, acţiunea fiind formulată de Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, potrivit noului alin. (4) introdus în art. 10 prin Legea 212/2018:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

În acest sens, Înalta Curte reţine că, în speţă, acţiunea a fost iniţiată de Sindicat, în numele membrilor săi persoane fizice.

Faţă de prevederile legale citate, rezultă că, în speţă, competenţa teritorială se stabileşte în raport de domiciliul persoanelor fizice, nu în raport de sediul sindicatului.

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus- menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În atari condiţii, având în vedere că reclamanţii A., B., C., D. şi E., membri de SINDICAT, au domiciliul în jud. Maramureş şi reţinând că acţiunea a fost formulată ulterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Maramureş.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: A., B., C., D., E., prin Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - OB