Inadmissibility of cassation appeal against non-appealable order denying stamp duty refund

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 9 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie în anulare, petentul A., înregistrată la data de 05.06.2019.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 503 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale;

3. când instanţa de recurs respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În raport cu aceste prevederi, contestaţia în anulare exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită.

Această concluzie este susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, principiu reglementat prin dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia în anulare să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Or, în speţă, se constată că prin încheierea din 9 aprilie 2019 supusă contestaţiei în anulare, a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Rezultă că demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei încheieri pronunţate într-o cerere de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbre, într-un dosar având ca obiect cerere de strămutare, încheiere care, faţă de dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, nu este susceptibilă de vreo cale de atac.

Prin urmare, întrucât încheierea menţionată nu are deschisă nicio cale de atac, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 9 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - OB