Extraordinary appeal for legal review nullified for failure to articulate specific grounds of illegality

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea civilă din 15 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a dispus suspendarea judecării cauzei în baza prevederilor disp. art. 411 pct. 2 din C. proc. civ., până la stăruinţa părţii interesate.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen, revizuentul A., solicitând admiterea recursului şi, în consecinţă, desfiinţarea încheierii atacate.

În recursul său, de altfel, neîntemeiat în drept, recurentul- revizuent a menţionat, în primul rând, faptul că nu s-a ţinut cont de cele cerute în Dosarul nr. x/2019, şi, în al doilea rând, în urma studiului încheierii de suspendare civilă din 15.05.2019, a observat că nu este semnat, motiv pentru care, în consecinţă, menţionează că acele persoane invocate în încheiere nu au respectat dispoziţiile procedurale legale, conform Noului C. proc. civ., conform Legii nr. 134/2010, capitolul IV, "Hotărârile judecătoreşti", Secţiunea 1, Dispoziţii generale, art. 426, redactarea şi semnarea hotărârii, alin. (5), şi tot conform Noului C. proc. civ., conform Legii nr. 134/2010, capitolul IV, "Hotărârile judecătoreşti", Secţiunea 1, Dispoziţii generale, art. 427, comunicarea hotărârii, alin. (1), ale căror dispoziţii au fost redate, totodată, menţionând că în Regulamentul de ordine interioară al instanţei nu se menţionează niciunde că încheierea pronunţată în cauză nu trebuie comunicată părţilor din dosar fără semnătura celor doi "angajaţi" menţionaţi în actul sus- menţionat, pentru toate acestea solicitând lămuriri clare şi, astfel, în consecinţă, acele acte, cum este şi actul prezent, nu pot fi luate în considerare, ba, cu atât mai mult, este vorba de nulitatea actului, pe motiv că nu a respectat procedurile legale.

În continuare, recurentul- revizuent a făcut referiri la infracţiunea de neglijenţă în serviciu, conform art. 246 din C. proc. pen.., şi infracţiunea de abuz în serviciu, conform art. 297 alin. (1) din C. proc. pen.., şi secţia nouă de investigare a infracţiunilor din justiţie de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 12 august 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 5.12.2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 - 495 din C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pot. 1 - 8 din C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Examinând recursul declarat în cauză de revizuentul A., prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul- revizuent îşi întemeiază cererea, în raport cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

Recurentul nu prezintă critici raportate la conţinutul concret al încheierii atacate, respectiv, la argumentele pe care se bazează concluzia referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care a condus la suspendarea judecării cauzei.

Se constată că recursul, formal, nici nu a fost încadrat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) încheierii atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, dispoziţii de procedură privind semnarea şi comunicarea hotărârii, fără a se susţine, în concret, o critică de nelegalitate a încheierii recurate din perspectiva acestor dispoziţii procedurale, ori prevederi din legea penală şi unităţile de parchet competente.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, prin motivele invocate şi dezvoltate în cererea de recurs, recurentul-revizuent nu aduce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin încheierea de suspendare a judecăţii atacată, fără a combate dezlegările punctuale cuprinse în hotărâre, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acestuia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.

Or, această prezentare a recurentului- revizuent în cererea sa de recurs nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar modul de redactare a recursului nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei reţinute în hotărâre, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine. Recurentul- revizuent nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea încheierii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de revizuentul A. împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei din 15 mai 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - OB