Premature appeal over interim suspension order rejected as interlocutory.

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă publică din 31 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, reţinând că cea de-a doua cerere de suspendare a executării Deciziei nr. x din 20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenţei, formulată de reclamanţi, a fost depusă după primul termen de judecată, în lipsa acordului expres al pârâtului, cu privire la această modificare, în raport de dispoziţiile art. 204 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus continuarea judecăţii cauzei cu cererea cu care a fost iniţial învestită, menţionându-se că părţile au cale de atac odată cu fondul cauzei.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii A., solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei la prima instanţă.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 10 septembrie 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 5.12.2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 - 495 din C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. excepţia prematurităţii recursului, invocată, Înalta Curte urmează să o admită, şi să respingă recursul, ca fiind prematur, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice. Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În speţă, prin recursul formulat de recurenţii- reclamanţi A., se atacă o încheiere pronunţată la data de 31 mai 2019, prin care, Curtea de Apel, reţinând că cea de-a doua cerere de suspendare a executării Deciziei nr. x din 20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenţei formulată de reclamanţi, a fost depusă după primul termen de judecată, în lipsa acordului expres al pârâtului cu privire la această modificare, în raport de dispoziţiile art. 204 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus continuarea judecăţii cauzei cu cererea cu care a fost iniţial învestită, făcându-se, totodată, şi menţiune că părţile au cale de atac odată cu fondul cauzei.

Or, potrivit art. 234 alin. (2) din C. proc. civ., "(2) În cazul în care încheierile pronunţate de instanţă pe parcursul judecăţii sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă."

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 235 din C. proc. civ., instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, toate încheierile care preced hotărârea şi care au ca scop pregătirea soluţionării pricinii sunt încheieri premergătoare.

Unele dintre aceste încheieri pot conţine dispoziţii pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanţa sau, dimpotrivă, pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa (încheieri interlocutorii), în sensul că instanţa nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.

În speţă, recurenţii-reclamanţi supun căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care, constatând că cea de-a doua cerere de suspendare a executării Deciziei nr. x din 20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenţei, formulată de reclamanţi, a fost depusă după primul termen de judecată, în lipsa acordului expres al pârâtului, instanţa a a dispus continuarea judecăţii cauzei cu cererea cu care a fost iniţial învestită, pronunţând în acest sens o încheiere premergătoare cu caracter interlocutoriu.

Textele legale anterior redate instituie condiţii speciale cu privire la calea de atac ce se poate declara împotriva unei încheieri premergătoare şi, astfel, câtă vreme prin încheierile cu caracter interlocutoriu instanţa de judecată, fără a hotărî în totul asupra procesului, soluţionează anumite chestiuni litigioase din dosar, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată doar odată cu aceasta.

Această concluzie se desprinde din redactarea textului art. 234 alin. (2) din C. proc. civ., norme care se coroborează cu cele ale art. 494 din acelaşi act normativ, conform cărora dispoziţiile din apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

În speţă, din verificările efectuate, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac împotriva încheierii din 31 mai 2019, cauza în care s-a pronunţat această încheiere nu era încă soluţionată, şi, inclusiv, la data soluţionării recursului.

În acest context, se constată că judecarea fondului- acţiunea în anulare şi cererea de suspendare- de către Curtea de Apel Bucureşti nu era finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva unei atare încheieri, înainte de soluţionarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca fiind prematur.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. împotriva încheierii din 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind prematur.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - OB