Appeal against ministry fund notification and paying authority report annulled as void for failure to state cassation grounds.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2914 din 11 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a admis excepţiile inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, respectiv a prescripţiei dreptului la acţiune; a respins cererea de anulare a Notificării nr. x/07.12.2015, emise de M.F.E., formulate de reclamanta Universitatea Politehnică din Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurile Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă, şi a respins cererea de anulare a Notificării nr. x/18.05.2015, înregistrată la U.P.B. sub nr. x/19.05.2015, şi a Raportului nr. x/03.09.2015, ambele emise de O.I.P.S.I., ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Universitatea Politehnica din Bucureşti, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii atacate, ca nelegală.

În recursul său, întemeiat în drept, generic, pe prevederile art. 486 din C. proc. civ., recurenta- reclamantă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa ignorând că licitaţia deschisă în urma căreia s-a încheiat contractul de furnizare nr. x/19.12.2011 semnat cu SC A. SRL pentru servicii de "Platforma e-learning şi curricula e-content pentru învăţământul superior tehnic" s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor legale în vigoare, referitor la criteriile considerate restrictive exprimându-şi acelaşi punct de vedere, astfel încât:

În continuare, recurenta- reclamantă a reluat, identic şi integral, motivele prezentate în acţiune, astfel cum au fost formulate la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 29 octombrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 5.12.2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 - 495 din C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. aceasta în condiţiile în care, recurenta- reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, integral, aspectele sesizate în acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, fiind o copiere identică a acesteia, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată, şi nici nu se raportează la considerentele acesteia.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) sentinţei atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce priveşte fondul cauzei, aşa cum au fost redate în acţiunea introductivă de instanţă.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare identică a motivelor invocate şi dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentinţă, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.

Astfel, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine. Recurenta- reclamantă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Universitatea Politehnica din Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 2914 din 11 iulie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - OB