Cassation Appeal Null for Failure to Critique Specific Legal Grounds Rather Than Reiterating Substantive Arguments on European Fund Eligibility

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1682 din 09 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, a respins cererea formulată de reclamanta Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România "Frăţia", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" şi Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic Organism Intermediar POSDRU (CNDIPT-OIPOSDRU), mantuca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România "Frăţia", solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 8/27.02.2014 privind soluţionarea contestaţiei nr. x/27.02.2014 împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.12.2013 şi, pe cale de consecinţă, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.12.2013 încheiat de către C.N.D.I.P.T.- O.I.POSDRU, prin care s-a stabilit în sarcina C.N.S.L.R. "FRĂŢIA" un debit de 206.367,20 RON, reprezentând cheltuieli aferente proiectului x "Dialogul social- către o rută flexibilă pentru ocupare şi incluziune" declarate neeligibile.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ., recurenta- reclamantă a relevat, pe scurt, situaţia în fapt în cauză şi a criticat hotărârea atacată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a considerat în mod eronat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 privind constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Recurenta- reclamantă a arătat că a învederat instanţei de fond că O.U.G. nr. 66/2011 prevede la art. 63 că sfera aplicabilităţii se întinde asupra "contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanţare încheiate după intrarea în vigoare a O.U.G.". Or, arată aceasta, contractul încheiat de Confederaţie este încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011. Prin urmare, actele administrative atacate sunt lovite de nulitate.

În continuare, recurenta- reclamantă a reluat, identic, motivele prezentate în acţiune, astfel cum au fost formulate la dosarul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, iniţial învestit, în referire la:

- procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 23.12.2013 privind proiectul x "Dialogul social- către o rută flexibilă pentru ocupare şi incluziune" este nelegal, fiind emis în lipsa unui temei legal- inaplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 cât priveşte principiile generale de drept, contractului de finanţare, precum şi faptele Beneficiarului din cadrul proiectului;

- argumente de drept care susţin nelegalitatea procesului-verbal contestat şi care au fost respinse de către instanţa de fond: procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor de drept procedural prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011; procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor imperative ale H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare utilizate necorespunzător şi ale art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011; procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor imperative ale Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006 ş a principiului proporţionalităţii, şi, procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea art. 6 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, coroborate cu prevederile art. 20 din Constituţia României.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 29 octombrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 5.12.2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 - 495 din C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul, deşi formal întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat; aceasta în condiţiile în care, recurenta- reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, integral, aspectele sesizate în acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, fiind o copiere identică a acesteia, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) sentinţei atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce priveşte fondul cauzei, aşa cum au fost redate în acţiunea introductivă de instanţă.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare identică a motivelor invocate şi dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentinţă, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.

Astfel, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine. Recurenta- reclamantă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Confederaţia

Naţională a Sindicatelor Libere din România "Frăţia" împotriva Sentinţei civile nr. 1682 din 9 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - OB