Cassation appeal null for insufficient legal grounds challenging disciplinary administrative sanction

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1585 din 03 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins cererea de suspendare a actului administrativ, ca neîntemeiată, şi a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Inspectoratul de Jandarmi al Judeţului Ilfov, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., în termen, la data de 12.09.2017 (data poştei înscrisă pe plicul de expediere, dosar recurs), solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei civile recurate şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a dispune anularea Deciziei de imputare nr. x din 28.03.2016 emisă de Inspectoratul de Jandarmi al Judeţului Ilfov; anularea Hotărârii nr. 1 din 01.08.2016 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul I.J.J.I. şi anularea Hotărârii nr. 135 din 14.10.2016, emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I.. În subsidiar, a solicitat modificarea în parte a deciziei de imputare, cu obligarea pârâtului de a face dovada pretenţiei şi a modului de calcul al sumei pretinse; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul- reclamant A. a criticat hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greşită a normelor din Ordonanţa nr. 121/1998 şi dispoziţiilor din Instrucţiunile nr. 114/2013, sens în care, a prezentat situaţia în fapt în cauză şi a reluat, identic şi integral, motivele invocate în acţiune, astfel cum au fost formulate şi dezvoltate la paginile 3- 12 .

Ulterior, la data de 09 octombrie 2017, mult cu depăşirea termenului procedural legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, cu referire la art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., au fost depuse la dosar motive suplimentare de recurs formulate de către recurentul- reclamant.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 29 octombrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 5.12.2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. aceasta în condiţiile în care, recurentul- reclamant reiterează, în calea extraordinară de atac, integral, aspectele sesizate în acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, fiind o copiere identică a acesteia, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată, şi nici nu se raportează la considerentele acesteia.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) sentinţei atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce priveşte fondul cauzei, aşa cum au fost redate în acţiunea introductivă de instanţă.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare identică a motivelor invocate şi dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurentul- reclamant readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentinţă, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.

Astfel, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine. Recurentul- reclamant nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii motivelor de recurs depuse suplimentar, în data de 09 octombrie 2017, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)".

Din economia textului legal precitat, rezultă că este imperios necesar ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, şi cum, în speţă, depunerea motivelor suplimentare de recurs, abia în data de 09 octombrie 2017, s-a făcut cu nerespectarea termenului procedural prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, cu referire la art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că este incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., încât, şi din această perspectivă, va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1585 din 03 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.