Jurisdiction for union-represented public official claims: domicile of the official vs. seat of the union

Şedinţa din camera de consiliu de la 5 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, ca urmare a disjungerii pronunţate prin încheierea din data de 07.05.2019 în cadrul Dosarului nr. x/2019, reclamantul A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Anticorupţie, recalcularea sporului de fidelitate la valoarea reală în funcţie de vechimea în muncă şi salariul de bază, plata diferenţei rezultate dintre valoarea reală a sporului de fidelitate calculată şi cea acordată efectiv, calculată începând cu 3 ani în urmă, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă, sume actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii şi plata dobânzii legale începdând cu data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 4230 din 11 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul reclamantului.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1303 din 31 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa, în raport cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi cu considerentele Deciziei nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că sindicatele au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, că, în cauză, reclamant este Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex.

Astfel, în raport cu sediul reclamantului sindicat, din Bucureşti, a apreciat că revine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul, în temeiul art. 134 şi art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte reţine că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., funcţionar public cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acţiunii, 03.10.2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincţie după cum acţiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres şi la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Din actele dosarului, rezultă că reclamantul A. domiciliază în judeţul Hunedoara şi că acţiunea a fost formulată în numele său de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat şi nu de reclamant, pentru că apără drepturile şi interesele membrului de sindicat.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Hunedoara, competent după domiciliul reclamantului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Anticorupţie în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2019.