Tax Inspection Suspension Denied; Appeal Nullified for Failure to Develop Specific Illegality Grounds under Cassation Rules
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court declared the appeal null and void, leaving in force the lower court’s order denying the suspension of the administrative act. The dispute involved a national infrastructure company seeking to suspend the execution of a tax inspection report and mandatory disposition issued by the tax authority, alleging that the company was not liable for the debts and that non-suspension would cause imminent harm. The court ruled that the appeal was procedurally defective because it merely formally invoked the illegality grounds for cassation without developing specific arguments identifying a violation of law or erroneous application of legal provisions, thereby failing to meet the mandatory formal requirements for an extraordinary appeal. Key legal norms applied include Articles 486(3), 488(1)(8), 489(2), and 499 of the Code of Civil Procedure, which mandate that appeals be grounded in specific, developed arguments of illegality rather than simple dissatisfaction or re-litigation of facts, and that failure to adhere to these limits results in the nullity of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, art. 488 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ; Tax Inspection Suspension Denied; Appeal Nullified for Failure to Develop Specific Illegality Grounds under Cassation Rules: A apreciat că este îndeplinită şi condiţia prevenirii unei pagube iminente, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2019
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.01.2019, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA-prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Activitatea de Inspecţie Fiscală-Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară, suspendarea executării Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x/07.12.2018 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. x/07.12.2018, până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 18 ianuarie 2019, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 88 din 20 februarie 2019, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare şi a dispus restituirea cauţiunii achiztate cu recipisa nr. x/14.02.2019 la rămânerea definitivă a hotărârii.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta CNAIR-Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a apreciat că nelegalitatea actului atacat subzistă în condiţiile în care în sarcina sa revine obligaţia de a recupera un prejudiciu ce nu a fost constatat în dreptul său, fapt ce rezultă din dispoziţia obligatorie anexată.
Astfel, cât timp neregulile constatate nu o vizează, se întreabă care este temeiul legal prin care ar fi putut interveni în contabilitatea operatorilor economici, cu care a avut încheiate contracte de execuţie de lucrări, cât şi la agenţii economici prestatori/executanţi efectiv cu care aceştia au avut subcontractate lucrările, pentru a preîntâmpina o încălcare a legii contabilităţii şi a Codului de procedură fiscală de aceştia.
A mai arătat că, în măsura în care nu se va dispune suspendarea actului administrativ, măsurile dispuse prin raportul de inspecţie fiind obligatorii, se vor produce efecte juridice cu implicaţii financiare, constând în poprirea sumei de 3.224.310,45 RON.
A apreciat că este îndeplinită şi condiţia prevenirii unei pagube iminente, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.
3. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile recurentei nu se pot încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Decizia instanţei de recurs
4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din susţinerile recurentei-reclamante CNAIR-Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a aduce nicio critică de nelegalitate sentinţei atacate care să se poată încadra în motivul invocat.
4.2. Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.
4.3. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate, alegaţiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei şi netemeinicia sentinţei. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova împotriva sentinţei nr. 88 din 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2019.