Suspension of administrative act dismissed due to lack of current interest after expiration of limited validity period

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 19.12.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Energiei şi S.C. B. S.A., anularea şi suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a H.G. nr. 664/2018 privind aprobarea unor măsuri pentru realizarea stocurilor de siguranţă ale Sistemului electroenergetic naţional în ceea ce priveşte combustibilul lignit, publicată în Monitorul Oficial în 31.08.2018.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 8 februarie 2019, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiate, şi a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

A apreciat recurenta-reclamantă că instanţa de fond a ignorat prevederile Convenţiei de la Aarhus privind suspendarea efectelor actelor sau procedurilor prevăzute în Anexa 1 a Convenţiei, art. 9.2 prevăzând că în aceste cauze trebuie să se asigure posibilitatea suspendării acestora.

Prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt contrare art. 9.2, întrucât condiţiile impuse de legea naţională sunt mai restrictive decât dispoziţiile Convenţiei de la Aarhus, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţia României, instanţa trebuie să aplice cu prioritate dispoziţiile Convenţiei şi să interpreteze noţiunea de pagubă iminentă prin prisma acestei Convenţii.

Instanţa nu a analizat actele care se întocmesc de beneficiar în vederea punerii în funcţiune a unui depozit de combustibili fosili. Astfel, trebuie să fie întocmite toate actele specifice evaluării impactului asupra mediului (EIA) şi evaluării strategice de mediu (SEA) precum şi emiterii autorizaţiei de construire, fără acestea nefiind posibilă funcţionarea unui proiect cu impact asupra mediului, definit astfel de Anexa II pct. 3 lit. e) din H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

În speţele având ca obiect suspendarea unor acte de reglementare de mediu, cauzele de suspendare se referă la aplicarea principiului prevenţiei şi precauţiei în luarea deciziei, în temeiul căruia, trebuie oprite proiectele cu impact asupra mediului pentru care nu au fost realizate studiile necesare care să asigure din punct de vedere tehnic un impact negativ cât mai mic asupra mediului.

Principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţi administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. Suspendarea actului administrativ se impune atunci când se constată că este mai echitabil ca actul administrativ să nu producă efecte asupra persoanelor vizate până când evaluarea legalităţii actului administrativ este finalizată.

Prin urmare, instanţa de fond avea posibilitatea să examineze formal indiciile de nelegalitate, fără a se pronunţa pe fondul cauzei şi să suspende actul administrativ atacat, ţinând seama şi de preeminenţa normelor comunitare în materie de protecţia mediului, care obligă statele membre să se asigure că s-au luat toate măsurile de protecţie a mediului înainte de punerea în funcţiune a unor proiecte industriale cum este şi cel în cauză, precum şi de preeminenţa Convenţiei de la Aarhus, care se aplică cu prioritate faţă de normele interne.

Paguba iminentă într-un litigiu implicând un proiect cu impact asupra mediului cum este cel de faţă, rezultă, implicit, din efectele recunoscute de lege pentru un astfel de proiect, efecte dovedite cu înscrisurile depuse la dosar. Faptul că măsurătorile sunt mai vechi nu prezintă relevanţă, având în vedere faptul că este vorba de acelaşi depozit de lignit, pe acelaşi amplasament la care nu au avut loc modificări tehnice.

Cu privire la argumentul reţinut de instanţă privind siguranţa sistemului electroenergetic naţional, a apreciat recurenta-reclamantă că nu a fost dovedit în dosar faptul că ar fi pusă în pericol furnizarea energiei electrice, România dispunând de un mix energetic impresionat, care ar putea acoperi şi acoperă cu uşurinţă nevoile energetice, astfel încât România este exportator de energie electrică.

3. Apărările formulate în cauză

3.1. Intimatul-pârât Guvernul Românei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca lipsit de interes, având în vedere că actul a cărui suspendare se solicită, H.G. nr. 664/2018, s-a aplicat în intervalul 01.09.2018-15.03.2019. Astfel, recurenta nu ar obţine niciun folos efectiv urmare a unei eventuale admite a recursului.

În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimatul-pârât Societatea B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de recurs (calificată ca excepţia lipsei de interes de către instanţă), pentru că H.G. nr. 664/2018 a avut o perioadă limitată de aplicabilitate, fiind valabilă pentru perioada 01.09.2018-15.03.2019.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este lipsit de interes, astfel că va fi analizat strict sub acest aspect, conform art. 499 teza a II-a C. proc. civ.

4.1. Înalta Curte reţine că suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

4.2. Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, se constată că, prin H.G. nr. 664/2018 a cărei suspendare s-a solicitat prin acţiune, s-a dispus, la art. 1, aprobarea activării şi utilizării parţiale a depozitului Roşia, din cadrul Exploatării Miniere de Carieră Rovinari din cadrul Societăţii B. S.A., începând cu data de 1 septembrie 2018 şi până la data de 15 martie 2019.

Aşa fiind, se pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate, de vreme ce hotărârea de Guvern atacată şi-a încetat de drept efectele, având aplicabilitate limitată, până la 15.03.2019.

Înalta Curte reţine că, pentru a putea fi suspendată executarea unui act administrativ, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare se tinde a se realiza prin cerere.

Nu poate fi suspendat un act administrativ care şi-a epuizat efectele înainte de pronunţarea instanţei, fie chiar şi după sesizarea acesteia, deoarece hotărârea emisă de instanţă se raportează la momentul pronunţării.

În acest sens, este de necontestat că H.G. nr. 664/2018 şi-a produs efectele juridice anterior judecării definitive a cererii de suspendare, situaţia reglementată prin hotărârea contestată epuizându-se la data de 15.03.2019, aspect ce face lipsită de sens analiza instanţei prin prisma dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, pentru că o astfel de analiză are, ca situaţie premisă, existenţa unui act administrativ susceptibil de a produce efecte.

4.3. În raport cu aspectele evidenţiate anterior, instanţa de control judiciar constată că, în cauză, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de A. împotriva încheierii din 8 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2019.