Application of res judicata to statutory interest calculation by policyholder protection fund upon insurer insolvency

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 14.02.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 3587/31.01.2017 prin care s-a respins cererea de plată cu privire la suma de 344,43 euro şi obligarea pârâtului la plata sumei de 344,43 euro, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2987 din 24 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, a anulat art. 2 din Decizia nr. 3587/31.01.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 344,43 euro, în echivalent în RON calculat la cursul BNR de la data plăţii efective şi a obligat pârâtul la plata sumei de 205 RON, reprezentând taxă de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea, în tot, a hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea contestaţiei formulate.

Recurentul-pârât critică concluzia la care a ajuns prima instanţă cu privire la calculul dobânzii şi arată că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 şi nu cele prevăzute de art. 3 alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011.

Se arată că FGA este o persoană juridică de drept public şi funcţionează ca o schemă de garantare în domeniul asigurărilor şi nu ca un asigurător, nu a fost parte în contractul de asigurare încheiat între asigurător şi asigurat, nu a garantat asigurătorul şi nu se substituie acestuia, intervine numai în cazul falimentului asiguratului.

Dobânzile legale aferente debitului principal nu constituie elementele unui contract de asigurare, c sunt sancţiuni aplicate ca urmare a întârzierii plăţii, imputabile societăţii de asigurare care a intrat în faliment.

Sentinţa civilă nr. 999/22.10.2015, pronunţată de Tribunalul Arad, a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, este dată în contradictoriu cu asigurătorul intrat în faliment şi nu cu recurentul-pârât.

Din acest motiv, susţine recurentul-pârât, şi-a permis să analizeze modul de calcul al dobânzilor, astfel că s-au acordat dobânzi până la data deschiderii procedurii falimentului, în conformitate cu prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2014, suma a fost diminuantă cu 20%, în temeiul art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2001, cu motivarea că nu pot fi aplicabile raporturile existente între profesionişti, FGA neputând fi asimilat cu un profesionist.

FGA nu îndeplineşte prevederile art. 3 alin. (3) din C. civ., conform cărora, constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică de către una sau mai multe persoane a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ".

Recurentul-pârât acordă despăgubiri/indemnizaţii creditorilor de asigurare care au o creanţă de asigurare, iar dobânda remuneratorie nu constituie creanţă de asigurare conform art. 4 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 213/2015, interpretarea modului de calcul privind dobânda remuneratorie fiind de competenţa Fondului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Din actele dosarului, reiese faptul că, prin Decizia nr. 3587/31.01.2017, recurentul-pârât, aplicând disp. art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, a redus dobânda legală cu 20%, astfel că a considerat că suma în cuantum de 344,43 euro, reprezentând diferenţă dobândă legală, nu se justifică.

Prima instanţă, admiţând acţiunea, a arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 999/22.10.2015, pronunţată de Tribunalul Arad s-a stabilit, cu titlu de autoritate de lucru judecat, că dobânda legală se calculează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, acest mod de calcul fiind obligatoriu şi pentru recurentul-pârât.

Potrivit disp. art. 2 din O.G. nr. 13/2011, în cazul în care, potrivit disp. legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 stipulează că în raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.

Dimpotrivă, art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 permite ca în raporturile care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din C. civ., rata dobânzii legale să se stabilească potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%.

Prin Sentinţa civilă nr. 999/27.10.2015, Tribunalul Arad a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Societatea B. SA şi a obligat pârâta să achite societăţii suma de 18.388 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, precum şi dobânzi legale aferente acestei sume de la data înregistrării acţiunii - 24.07.2015 şi până la data plăţii integrale, dobânda urmând să fie calculată potrivit art. 3 alin. (21) din O.U.G. nr. 13/2011.

Deoarece Societatea B. SA a intrat în procedura falimentului, intimata-reclamantă a uzat de dispoziţiile Legii nr. 213/2015 şi s-a adresat Fondului de Garantare a Asiguraţilor pentru recuperarea sumei.

Potrivit disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, FGA are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător.

Intimata-pârâtă are calitatea de creditor de asigurare (necontestată în cauză), a formulat o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 213/2015, scop în care, potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) din lege, a anexat înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care a rezultat cuantumul sumelor solicitate.

Intimata-reclamantă a anexat o hotărâre judecătorească definitivă, din care a rezultat cuantumul sumelor pretinse şi modul de calcul al acestora.

Din acest punct de vedere, recurentul-pârât are obligaţia să respecte dispoziţia instanţei de judecată şi, implicit, autoritatea de lucru judecat cu privire la sumele datorate de asigurătorul aflat în faliment, deoarece cererea de plată se soluţionează în raport de actele doveditoare anexate, chiar dacă Fondul nu a fost parte în cauză dintre asigurat şi asigurator.

Faţă de acestea, recurentul-pârât era obligat să calculeze dobânda legală în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, aşa cum s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă.

Dobânda legală nu se calculează ţinându-se seama de faptul că FGA este o persoană de drept public şi nu un profesionist, deoarece acesta protejează interesele creditorului de asigurări în raport cu asigurătorul aflat în faliment şi nu cu propriile interese, FGA are obligaţia să respecte plafonul maxim, impus de lege şi să achite atât debitul principal cât şi dobânda, calculate deja printr-o hotărâre judecătorească opozabilă acestuia şi reprezentând creanţă de asigurare.

În concluzie, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 2987 din 24 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - OB