Nullity of cassation appeal for failure to specify legal norms violated in disciplinary imputation challenge

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 15.11.2016, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, anularea Deciziei de imputare nr. 438334/03.05.2016, a Hotărârii nr. 111/07.09.2016 precum şi a Hotărârii nr. 439294/04.08.2016, cu consecinţa exonerării de la plata sumei de 16.290,47 RON. În subsidiar, a solicitat anularea Deciziei de imputare nr. 438334/03.05.2016, cu trimiterea cauzei spre reluarea cercetării administrative.

Prin Sentinţa civilă nr. 387 din 20 martie 2017, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 05.05.2017.

Prin Sentinţa nr. 143 din 7 iulie 2017, instanţa a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul recursului, recurentul-reclamant a prezentat situaţia de fapt şi a reiterat susţinerile din acţiune.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne-Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurentul doar a reiterat aspectele avute în vedere de prima instanţă. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 din C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a invocat formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., rezumându-se la a reitera ad litteram susţinerile formulate în cuprinsul acţiunii, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinţei atacate, referitor la nemotivarea acesteia sau la normele de drept care ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de prima instanţă.

4.2. Astfel, verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

4.3. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegaţiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei, nefiind altceva decât reproducerea cererii de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 143 din 7 iulie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - OB