Reserve placement of military officer following security clearance revocation and timeliness of preliminary complaint under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 30 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună declasificarea şi comunicarea unor documente (Ordinul FTOP 729 din 22 decembrie 2015, Ordinele MRU 1/2 şi MS 23/2010, Raportul x din 15 decembrie 2015, Comunicarea VS/S 241 din 9 decembrie 2015, Ordinul nr. MP 261 din 11 martie 2016, Raportul P/S 2211/2016, Ordinul MS 42/2011, Ordinul de zi nr. 55 din 18 martie 2016, Raportul x din 9 februarie 2016) anularea Ordinelor nr. FTOP 729 din 22 decembrie 2015 şi nr. MP 261 din 11 martie 2016, reîncadrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale şi a tuturor drepturilor aferente funcţiei de la data punerii în aplicare a ordinului de punere la dispoziţie şi până la reîncadrarea efectivă, reactualizate în funcţie de dobânda legală BNR şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 22 septembrie 2016, reclamantul a formulat precizări la acţiune, în ceea ce priveşte legalitatea Ordinului nr. 729/22 decembrie 2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 27/2017 din 28 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes; s-a admis excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile şi s-a respins, în consecinţă, ca inadmisibil, capătul de cerere vizând anularea Ordinului nr. 729 din 22 decembrie 2015; s-a admis excepţia lipsei de interes şi s-a respins, în consecinţă, capătul de cerere vizând comunicarea ordinelor contestate; s-au respins, ca nefondate, restul capetelor de cerere ale acţiunii promovate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei nr. 27/2017 din 28 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-au arătat următoarele:

Cu privire la excepţia tardivităţii îndeplinirii procedurii prealabile în ceea ce priveşte capătul de cerere, privind anularea Ordinului Statului Major al Forţelor Terestre nr. FTOP 729 din 22 decembrie 2015

Instanţa de fond a reţinut greşit că reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile stipulat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2014, care ar fi început să curgă la data de 5 ianuarie 2016, când se reţine ca ar fi fost comunicat ordinul prin Adresa nr. x din 5 ianuarie 2016.

Se arată că ceea ce s-a comunicat este Adresa nr. x din 5 ianuarie 2016 care nu reprezintă decât o adresă de informare ce face în cuprinsul său trimitere la prevederile Ordinului nr. FTOP 729 din 22 decembrie 2015, dar fără ca aceste prevederi să fie efectiv enunţate.

Nicăieri din Adresa nr. x din 5 ianuarie 2016 nu rezultă că prevederile Ordinului contestat sunt reproduse fidel în adresa de mai sus, situaţie în care nu se putea ghici că ordinul nu conţine în plus şi alte motive ori alte argumente decât cele enumerate succint în adresă.

Din moment ce nu Adresa nr. x din 5 ianuarie 2016 este actul administrativ contestat, ci ordinul care nu a fost comunicat, fiind unul secret, instanţa de fond nu putea să reţină că s-a luat cunoştinţă de conţinutul actului administrativ.

Cu privire la capătul de cerere privind comunicarea ordinelor contestate

Instanţa de fond reţine că "va admite şi excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere privind comunicarea ordinelor contestate, considerând că acesta au fost deja comunicate prin Adresele nr. x din 5 ianuarie 2016 şi nr. y din 18 martie 2016".

Excepţia lipsei de obiect din considerente nu se regăseşte şi în dispozitivul hotărârii, şi viceversa, ceea ce denotă o vădită contradicţie între aceste două părţi componente ale hotărârii. La aceeaşi pagină 7 din hotărâre, instanţa reţine că "în ceea ce priveşte declasificarea actelor menţionate în acţiune, faţă de motivele invocate în susţinerea acesteia, Curtea apreciază că prin acestea se invocă de fapt o apărare pe fondul cauzei, respectiv neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 20 din H.G. nr. 585/2002. Aşadar, considerând că pentru a afla dacă un interes este sau nu în conflict cu legea, deci nelegitim, este necesar să se dezbată fondul pretenţiei, instanţa va respinge şi această excepţie, urmând să cerceteze susţinerile pârâtului pe fond.

Instanţa a mai reţinut în mod greşit că deşi motivarea Ordinului nr. MP 261 din 11 martie 2016 este una succintă, recurentul a fost în măsură să înţelege motivul pentru care recurentul a fost trecut în rezervă, reuşind chiar să formuleze apărări în această privinţă.

Motivarea actului administrativ trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi univocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea masurilor şi, de asemenea, să permită instanţelor competente să efectueze revizuirea actului.

Gradul de motivare nu se determină în funcţie de percepţiile şi pregătirea particulară a subiectului de drept căruia i se adresează, ci trebuie prezumat a fi unul corespunzător încă de la momentul emiterii sale şi pentru orice observator independent.

Desigur, de la data comunicării ordinului şi până la pronunţarea hotărârii s-au depus şi alte documente care au completat tabloul situaţiei de fapt, dar nu trebuie scăpat din vedere că motivarea ordinului nu se face nici prin alte acte extrinseci şi nici prin întâmpinare. Acesta este motivul pentru care niciun motiv din întâmpinare nu trebuia să mai fie analizat, deoarece de fapt acest înscris se substituie obligaţiei de motivare a ordinului.

O serie de probe precum Hotărârea Consiliului de judecată nr. x din 19 iunie 2015 din cadrul unităţii X Buzău unde activa, decidea contrariul a ceea ce s-a decis prin ordinele contestate.

Din interpretarea art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995, rezultă că ofiţerii militari pot fi trecuţi în rezervă, dacă sunt parcurşi următorii paşi în următoare ordine:

- Să aibă loc o limitare a nivelului de acces la informaţiile clasificate;

- Să nu fie identificată o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate, la nivelul acordat după limitare;

- împrejurările de la punctele 1 şi 2 să provoace punerea ofiţerului la dispoziţia structurii din care fac parte.

Se arată de recurent că Direcţia generală de informaţii a dispus retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate Secret de stat şi a certificatului de securitate tip A nivel NATO SECRET, deşi nu existau motive întemeiate pentru o asemenea măsură, aspect confirmat de Hotărârea Consiliului de Judecată. Mai mult, la data de 15 decembrie 2015 i s-a eliberat autorizaţie de acces la informaţii secret de serviciu.

Contrar cursului evenimentelor, la data de 5 ianuarie 2016, arată că a fost informat în scris, prin adresa nr. x de către Unitate că în baza Ordinului Şefului Statului Major al Forţelor Terestre nr. FTOP 729 din 11 decembrie 2015 a fost eliberat din funcţia deţinută la acel moment şi pus la dispoziţia Brigăzii de informaţii militare.

Ulterior, a primit Adresa nr. x din 18 martie 2016 privind dispoziţia Ministrului Apărării Naţionale în sensul trecerii în rezervă, măsura dispusă prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. MP 261 din 11 martie 2016.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, după cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu şi din actele existente la dosarul cauzei, identificarea unei funcţii s-a realizat doar formal, fără demersuri reale. Evident, acest lucru era posibil însă, în realitate, este evident că s-a dorit îndepărtarea din sistem a recurentului.

Cu privire la cea de-a treia condiţie, s-a susţinut că măsura punerii la dispoziţie e justificată prin prisma dispoziţiilor art. 160 lit. b) din H.G. nr. 585/2002, invocându-se ca "element de incompatibilitate" existenţa antecedentelor penale.

Recurentul arată că prin această motivare se adaugă practic la ordin, în condiţiile în care, în cuprinsul acestuia nu se regăseşte o astfel de motivare.

Instanţa de fond reţine că raportat la temeiul de drept în baza căruia s-a dispus trecerea în rezervă nu prezintă nicio importanţă forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea, însă este evident că adevăratul motiv pentru care a fost pus la dispoziţie este acela că a fost condamnat penal.

Instanţa trebuia să ia în considerare dispoziţiile art. 87 şi 88 din Legea nr. 80/1995, care arată că trecerea în rezerva sau în retragere trebuia să aibă la bază doar săvârşirea unor infracţiuni cu intenţie.

Interpretând per a contrario voinţa expresă a legiuitorului, este evident că în cazul infracţiunilor săvârşite din culpa nu se impune punerea la dispoziţie sau trecerea în rezervă. Mai mult decât atât, după cum a consfinţit şi Consiliul de Judecată, printr-o hotărâre adoptată cu unanimitate, fapta nu este de natură să afecteze în continuare îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

În drept, recursul se întemeiază pe art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 şi art. 496 noul C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Intimatul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările de la instanţa de fond.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de fond

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:

Aspecte de fapt şi de drept relevante

Reclamantul a fost comandant detaşament 3 operaţii speciale "Phoenix" din Batalionul HUMINT al Brigăzii de Informaţii militare "Mareşal Alexandru Averescu", iar la data de 19 iunie 2015, după ce a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, Consiliul de Judecată al Unităţii Militare X Buzău a hotărât menţinerea sa în funcţie .

Ulterior condamnării definitive a reclamantului la pedeapsa de doi ani închisoare cu suspendarea executării, comandantul brigăzii din care făcea parte reclamantul a propus, prin Raportul nr. x din 24 noiembrie 2015, menţinerea sa în activitate şi mutarea acestuia într-o altă structură aparţinând Ministerului Apărării naţionale, pe o funcţie corespunzătoare gradului şi pregătiri sale profesionale, prevăzută cu acces la informaţii clasificate nivel secret de serviciu . Potrivit Avizului nr. x din 27 noiembrie 2015, raportul a fost avizat nefavorabil de către pârât cu privire la menţinerea în funcţie a reclamantului.

Prin Raportul nr. x din 15 decembrie 2015, comandantul brigăzii a propus punerea reclamantului la dispoziţia brigăzii în vederea încadrării şi identificarea unei funcţii într-o altă structură aparţinând Ministerului Apărării naţionale, pe o funcţie corespunzătoare gradului şi pregătiri sale profesionale şi având consemnată în fişa postului nivelul de acces la informaţii clasificate secret de serviciu .

S-a reţinut în acest raport Adresa x din 9 decembrie 2015 a Direcţiei contrainformaţii şi securitate militară, conform căreia a fost retrasă reclamantului autorizaţia de acces la informaţii clasificate secrete de stat - nivel strict secret şi la informaţii naţionale clasificate secrete de stat/NATO clasificate, precum şi faptul că în unitate nu există funcţii, pentru ofiţeri superiori, prevăzute cu acces la informaţii clasificate nivel secret de serviciu.

Acest ultim raport a fost avizat favorabil şi prin Ordinul nr. 729 din 23 decembrie 2015 emis de Şeful Statului Major al Forţelor Terestre, reclamantul a fost pus la dispoziţia brigăzii în vederea încadrării, în temeiul art. 4 lit. a) şi art. 78 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 şi art. 17 lit. g) din MRU-1/2 - Competenţe exercitate în domeniul resurselor umane de către conducătorii, comandanţii şi şefii structurilor din Ministerul Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul M.A.N nr. MS 23/2010.

În cuprinsul ordinului este menţionată propunerea comandantului Brigăzii de Informaţii militare "Mareşal Alexandru Averescu" prezentată cu Raportul nr. x din 15 decembrie 2015, ca urmare a comunicării nr. JV/S 241 din 9 decembrie 2015 a Direcţiei contrainformaţii şi securitate militară, privind retragerea de către Direcţia generală informaţii a apărării, a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de stat deţinută de reclamant.

Prin Adresa nr. x din 5 ianuarie 2016, primită de reclamant la aceeaşi dată, i s-a adus la cunoştinţă acestuia că a fost eliberat din funcţia actuală şi pus la dispoziţia brigăzii, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 729 din 22 decembrie 2015, adresa reluând motivarea de drept şi de fapt menţionată în ordinului mai sus menţionat.

La data de 4 februarie 2016, Direcţia de personal şi mobilizare din cadrul pârâtului a comunicat comandantului brigăzii că solicitarea x nr. x din 24 noiembrie 2015 nu poate primi o solicitare favorabilă, întrucât din structurile centrale şi în structurile din compunerea şi subordinea Statului Major General nu au fost identificate funcţii corespunzătoare gradului şi pregătirii profesionale a reclamantului, care să fie prevăzute cu nivelul de acces la documente clasificate specificat .

Prin Raportul şefului de Stat Major General nr. P/S-2211/3.2016 s-a propus ministrului apărării naţionale trecerea în rezervă a ofiţerului, reţinându-se sentinţa penală de condamnare a acestuia, Raportul x din 24 noiembrie 2015, avizul nr. x din 27 noiembrie 2015, Adresa nr. x din 9 decembrie 2015, faptul că reclamantul este pus la dispoziţia brigăzii şi că nu au fost identificate funcţii corespunzătoare gradului, pregătirii profesionale şi nivelului de acces la documente clasificate deţinut de acesta.

La data de 18 martie 2016, i s-a adus la cunoştinţă reclamantului prin adresa nr. x că, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului apărării naţionale nr. MP 261 din 11 martie 2016, începând cu data de 14 martie 2016, a fost trecut în rezervă prin aplicare art. 85 alin. (1) lit. n) şi alin. (2) din Legea nr. 80/1995. Au fost enunţate ca şi motivare de drept prevederile art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995, iar ca motivare de fapt a fost menţionată propunerea şefului Statului major General prezentată pe Raportul nr. x/2016.

La data de 31 martie 2016, reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva Ordinelor nr. 729 din 23 decembrie 2015 şi nr. 261 din 11 martie 2016, solicitând comunicarea întregii documentaţii ce a stat la baza emiterii celor două acte, anularea acestora, reîncadrarea sa pe funcţia deţinută anterior emiterii primului ordin şi plata drepturilor salariale şi a tuturor sporurilor aferente acestei funcţii de la data punerii în aplicare a ordinului de punere la dispoziţie şi până la încadrarea efectivă .

Pârâtul a răspuns prin adresa nr. x/2.06.2016, comunicându-i reclamantului că îşi menţine actele administrative ce fac obiectul plângerii, ca fiind temeinice şi legale şi, pe cale de consecinţă, nu poate da curs solicitării ce vizează reîncadrarea pe funcţia anterioară punerii la dispoziţie şi nici plăţii drepturilor salariale aferente acestei funcţii. În ceea ce priveşte documentaţia solicitată, pârâtul a precizat că aceasta conţine informaţii clasificate şi, potrivit legii, nu poate fi consultată de persoane care nu deţin certificat de acces corespunzător.

În drept, instanţa a reţinut ca fiind incidente următoarele dispoziţii legale:

- art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995, potrivit căruia ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situaţii: (...) după punerea la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare.

- art. 1 din Ordinul M1 din 11 ianuarie 2007 privind stabilirea unor măsuri referitoare la comunicarea dispoziţiilor cu caracter individual pe linie de personal, potrivit căruia ordinele sau dispoziţiile comandanţilor/şefilor, emise potrivit dispoziţiilor legale, prin care se dispun măsuri cu caracter individual pe linie de personal se comunică în scris militarilor în cauză prin documente/adrese elaborate în acest scop de către compartimentul de resurse umane din compunerea structurii din care fac parte aceştia.

Ordinele sau dispoziţiile prevăzute la alin. (1) se referă, în principal, la:

a) trecerea cadrelor militare în rezervă sau direct în retragere (...);

- art. 7 din Legea nr. 554/2004 - alin. (1), potrivit căruia înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia;

- alin. (7), potrivit căruia - Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii plângerii prealabile vizând anularea Ordinului nr. 729 din 22 noiembrie 2015

Se reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că ordinul i-a fost comunicat reclamantului-recurent la data de 5 ianuarie 2016 cu adresa nr. x şi, în raport de data formulării plângerii prealabile la 31 martie 2016, rezultă că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu a fost respectat.

Nu pot fi primite susţinerile recurentului că prin adresa nr. x nu erau reproduse prevederile ordinului contestat câtă vreme în plângerea prealabilă se arată că a fost informat în scris că prin Ordinul nr. 729 a fost eliberat din funcţia deţinută şi pus la dispoziţie.

Recurentul avea cunoştinţă de asemenea despre raportul nr. x din 24 noiembrie 2015 privind menţinerea sa în activitate şi mutarea acestuia în altă structură aparţinând MAN - pe o funcţie corespunzătoare gradului şi pregătirii sale profesionale prevăzută cu acces la informaţii clasificate nivel secret de serviciu.

Este adevărat că motivarea actului administrativ dă posibilitatea cenzurării şi analizării raţiunilor pentru care au fost adoptate însă această cerinţă trebuie privită în contextul particular şi în raport de vătămarea produsă subiectului la care se referă.

În realitate, reclamantul-recurent a avut cunoştinţă de măsurile dispuse prin Ordinul nr. 729 din 23 decembrie 2015, însă a considerat că îl vatămă abia după ce s-a emis Ordinul nr. 261 din 11 martie 2016, plângerea prealabilă fiind astfel tardiv formulată.

Motivul de recurs privind comunicarea ordinelor contestate

Înalta Curte constată că analiza acestei apărării trebuie făcută în contextul larg al cronologiei desfăşurării situaţiei de fapt şi al cererii unitare de chemare în judecată, fiind corectă opţiunea instanţei de fond de a valorifica raţionamentul expus privind comunicarea ordinelor odată cu Adresele nr. x din 5 ianuarie 2016 şi nr. y din 18 martie 2016.

Prin Adresa nr. x din 2 iunie 2016 i s-a răspuns reclamantului-recurent că în ceea ce priveşte documentaţia în privinţa informaţiilor clasificate trebuie să se ţină seama de gradul de acces la informaţii corespunzător.

Prin urmare, admiterea excepţiei lipsei de obiect este consecinţa aprecierii că ordinele au fost comunicate prin adresele invocate mai sus.

Este corectă analiza excepţiei de interes privind declasificarea actelor menţionate în acţiune ca apărare de fond, instanţa de fond analizând această cerere în raport de motivele invocate şi vătămarea recurentului-reclamant prin emiterea Ordinului MP-261 din 11 martie 2016.

Critica privind nemotivarea Ordinului nr. MP-261 din 11 martie 2016

În argumentarea acestui motiv de recurs, reclamantul a arătat că ordinul făcea trimiteri şi referinţe la alte acte pe care nu le avea în posesie. Nici în plângerea prealabilă formulată de recurentul-reclamant şi nici în acţiunea depusă în instanţă, reclamantul nu a arătat ce elemente de fapt sau de drept care au fost cuprinse în aceste înscrisuri l-au vătămat şi nu au avut cunoştinţă de ele.

Dimpotrivă, reclamantul-recurent a cunoscut faptul că i s-a restricţionat accesul la informaţii clasificate secret de stat datorită condamnării penale, apoi a cunoscut punerea la dispoziţie şi mutarea la altă structură în vederea încadrării pe o funcţie, aducând argumente în apărarea sa în cuprinsul plângerii prealabile în sensul că angajatorul său, UM X a solicitat menţinerea sa în activitate şi identificarea unei funcţii aferentă noului nivel de acces la informaţii clasificate .

În ceea ce priveşte interpretarea prevederilor art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995

Referitor la prima condiţie pe care recurentul consideră că nu existau motive temeinice pentru retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate însă acest argument nu se poate reţine câtă vreme art. 160 lit. b) din H.G. nr. 585/2002 invoca drept incompatibilitate cu accesul la informaţii secrete de stat, antecedentele penale. În acest fel nu se poate invoca necunoaşterea legii şi nici faptul că acest temei nu a fost trecut în Ordinul contestat nr. 261/2016. De altfel, această împrejurare a retragerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate este arătată în Ordinul nr. 729/2015 ce precede Ordinul nr. 261/2016, iar aşa cum s.-a arătat mai sus, reclamantul cunoştea de la angajatorul său situaţia sa militară aşteptând identificarea vreunui post corespunzător.

Referitor la identificarea unei funcţii corespunzătoare nivelului de acces la informaţii clasificate a reclamantului-recurent

Din Adresa nr. x din 3 martie 2016, rezultă că solicitarea Comandantului Brigăzii de Informaţii Militare "Mareşal Alexandru Averescu" privind mutarea reclamantului-recurent într-o structură a MAN - pe o funcţie corespunzătoare nivelului de acces la documente clasificate secret de serviciu nu poate primi o soluţionare favorabilă întrucât nu au fost identificate funcţii corespunzătoare gradului şi pregătirii profesionale .

Recurentul nu a dovedit că ar fi existat anumite funcţii pe care le-a identificat şi nu a fost mutat pe acestea, astfel că se apreciază că nu se poate face proba unui fapt negativ decât prin dovedirea probelor pozitive contrare (art. 249 - 259 C. proc. civ.).

În ceea ce priveşte constatările Consiliului de judecată - în sensul că fapta nu este de natură a afecta continuarea şi îndeplinirea sarcinilor de serviciu, această susţinere nu poate fi valorificată cu succes câtă vreme sentinţa penală nu rămăsese definitivă, iar situaţia a fost reanalizată după soluţionarea acesteia, respectiv după retragerea nivelului de acces la informaţii clasificate.

În ceea ce priveşte susţinerea că în raport de prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 85/1990 care prevăd trecerea în rezervă pentru condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. n) trecerea se face din oficiu, se constată că textul invocat nu face referire la existenţa unei sesizări a consiliului de judecată sau a comandamentului unităţii, în consecinţă şi acest motiv de recurs fiind nefondat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Faţă de cele reţinute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 27/2017 din 28 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2019.

GGC - LM