Civil liability for tax evasion: insufficiency of causal link for unverified invoices and statutory cessation of late penalties upon corporate dissolution

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la data de 03.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în calitate de reprezentant legal al Statului Român, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul A. să se să se constatate existenţa prejudiciului în cuantum de 4.081.922 RON reprezentând obligaţii fiscale în următoarea structura: suma de 2.184.649 RON reprezentând obligaţiile aferente S.C. B. S.R.L. şi suma de 1.897.273 RON reprezentând obligaţiile aferente S.C. C. S.R.L., la care urmează a se calcula majorări şi penalităţi de întârziere de la data săvârşirii faptei şi până la data achitării integrale, prejudiciul cauzat de pârâtul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cadrul dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalul Braşov; obligarea pârâtului la plata prejudiciului în cuantum total de 4.081.922 RON, reprezentând obligaţii fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului, la care urmează a se calcula majorări şi penalităţi de întârziere de la data săvârşirii faptei şi până la data achitării integrale.

Prin încheierea nr. 28/CC/S/11.02.2016 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civilă a Tribunalului Braşov şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.02.2016, care, prin sentinţa civilă nr. 657/CA/22.06.2016, a admis excepţia lipsei competenţei sale funcţionale, a declinat în favoarea secţiei I civilă a Tribunalului Braşov competenţa de soluţionare a cauzei şi, constatând conflictul negativ ivit între cele două secţii, a sesizat Curtea de Apel Braşov pentru soluţionarea acestuia.

Prin sentinţa nr. 19/CC/03.08.2016 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în dosarul nr. x/2016 s-a stabilit definitiv competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se în considerente că prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze se solicită obligarea pârâtului la plata unor obligaţii fiscale în corelaţie cu săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005, rezultând că raportul dedus judecăţii este unul fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1173/CA/16.11.2016 Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei competenţei sale materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Braşov competenţa de soluţionare a acţiunii, motivat de faptul că, raportat la obiectul acţiunii, se aplică în cauză criteriul valoric reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stabileşte că litigiile privind taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii în cuantum mai mare de 1.000.000 RON sunt de competenţa Curţii de apel.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 30.12.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 57/2017 din 21 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 898.197 RON cu titlu de despăgubiri şi majorările şi penalităţile de întârziere aferente, respingând restul pretenţiilor ca nefondate.

3. Recursul

Împotriva sentinţei nr. 57/2017 din 21 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca reprezentant legal al Statului Român, invocând în drept motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-au arătat următoarele:

Se consideră criticabilă în parte Sentinţă civilă nr. 57/2017 sub aspectul temeiniciei şi legalităţii având în vedere faptul că instanţa de fond în mod eronat şi printr-o interpretare greşită a legii şi a probelor administrate a admis în parte acţiunea subscrisei formulata în contradictoriu cu paratul A., acesta fiind obligat la plata sumei de 898.197 RON, cu titlu de despăgubiri şi la majorările şi penalităţile de întârziere.

La pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a avut în vedere probatoriul administrat în această cauză, precum şi cel administrat în cadrul dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalului Braşov.

Se arată că prin constituirea de parte civilă formulată în cadrul dosar penal nr. x/2013, recurenta a solicitat obligarea pârâtului la plata prejudiciului în cuantum total de 4.081.922 RON, la care urmează a se calcula accesorii în temeiul art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Dovada existenţei prejudiciului s-a făcut şi în cauza de faţă, inclusiv prin depunerea adreselor de răspuns emise de către organele fiscale ale celor două societăţi. Aceste înscrisuri au fost anexate acţiunii, precum şi Notei de şedinţa nr. x/06.03.2017.

Prejudiciul a fost determinat în ce priveşte pe S.C. B. S.R.L., prin Decizia de impunere nr. x/05.09.2006 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/05.09.2006, în ce priveşte S.C. C. S.R.L. prin Decizia de impunere nr. x/19.02.2009 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/19.02.2009, acest prejudiciu reprezentând obligaţii fiscale la care s-au adăugat obligaţiile fiscale stabilite prin Raportul de expertiză contabilă efectuat în Dosarul penal nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.

Se critică motivarea instanţei de fond, potrivit căreia prejudiciul cauzat de către pârât la bugetul consolidat al statului este reprezentat de obligaţiile fiscale stabilite în sarcina celor două societăţi, aferente facturilor fiscale care nu au fost înregistrate în contabilitatea acestora şi faţă de care s-a certificat prin raportul de constatare tehnico-ştiintifică de natură grafică, că au fost semnate de către acestea.

Apreciază recurenta că toate activităţile comerciale şi emiterea facturilor fiscale indicate s-a realizat de către S.C. B. S.R.L. Braşov şi S.C. C. S.R.L. în perioada în care inculpatul A. a deţinut calitatea de asociat unic şi administrator al acestora, aşa cum rezultă fără echivoc din înscrisurile existente la dosarul nr. x/2013 (facturi fiscale, acte constitutive, procese-verbale de constatare încheiate de Garda Financiară, acte adiţionale la statutul S.C. C. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., rapoarte de inspecţie fiscală.

În sensul celor mai sus arătate sunt şi concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert contabil D. în cursul cercetării judecătoreşti, expert care însă a avut în vedere mai multe facturi fiscale decât cele avute la dispoziţie de către organele de inspecţie fiscală.

Se consideră că această probă a fost înlăturată în parte în mod nejustificat de către instanţa de fond, iar faptul ca în privinţa prejudiciului respins nu s-a stabilit o corespondenţă între facturile analizate şi încasări, în cadrul motivării hotărârii de la fond, apreciază că nu înlătură răspunderea pârâtului în calitatea sa de administrator la cele doua societăţi.

La momentul pronunţării sentinţei penale nr. 290/2014 s-a reţinut ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 (cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, lege mai favorabilă în cauză) privitor la faptele comise de către paratul A..

Faptul ca privitor la pârât s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, nu echivalează cu o exonerare, chiar şi în parte, a răspunderii civile, potrivit art. 998 şi urm. din C. civ. Vechi.

De asemenea, se arată că în prezent prejudiciul nu este recuperat, având un caracter cert, lichid şi exigibil. Acest aspect este dovedit prin adresa emisă de AJF.P Braşov - Serviciul Contribuabili Mijlocii nr. 18623/18.11.2015 privind pe S.C. B. S.R.L. şi prin adresa AJFP Braşov - Serviciul Colectare şi Executare Silita PJ nr. 322304/23.11.2015 şi pe S.C. C. S.R.L..

În ce priveşte majorările şi penalităţile de întârziere admise de către instanţa de fond, apreciază că ar fi trebuit să fie admis calculul acestor accesorii până la dată achitării integrale a despăgubirilor admise prin raportare la prevederile art. 119 şi urm. din O.G. nr. 92/2003 (act normativ în vigoare la data săvârşirii faptelor), fără aplicarea prevederilor art. 1221 alin. (1) din acelaşi act normativ. În cauza de faţă nu are relevanţă faptul că cele două societăţi au fost radiate din evidenţele ORC, acest aspect fiind tratat în cadrul dosarelor privind procedura insolventei şi falimentului acestora.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

- motivul de recurs privind cuantumul sumei reprezentând obligaţiile fiscale datorate de pârât

Se constată că instanţa de fond a valorificat în parte expertiza judiciară contabilă efectuată în cadrul dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalului Braşov, motivând ceea ce a reţinut şi expertul contabil şi anume faptul că au fost avute în vedere şi alte facturi pe care nu le-au analizat organele fiscale, neexistând dovezi că pârâtul ca administrator al celor două societăţi le-a emis, a cunoscut existenţa lor, precum şi sumele încasate prin virament bancar pentru care nu s-a stabilit o corespondenţă între facturi şi încasări.

Recurentul a precizat în motivele de recurs că şi-a însuşit expertiza efectuată în cadrul dosarului penal. Nici la instanţa penală şi nici la instanţa de fond, AGRFP Braşov nu a formulat obiecţiuni faţă de constatările raportului de expertiză şi nu a solicitat efectuarea vreunei noi expertize de specialitate.

Înalta Curte constată că este corect raţionamentul instanţei de fond, câtă vreme pe tărâmul răspunderii civile delictuale, care este temeiul de drept al acţiunii reclamantului-recurent (art. 998 C. civ.) trebuie întrunite condiţiile existenţei faptei, a prejudiciului, existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi forma de vinovăţie.

Nu poate fi reţinută în cauză susţinerea recurentei-reclamante în sensul că prejudiciul este cert determinat în faţa instanţei penale, deoarece din conţinutul expertizei contabile a rezultat că au fost avute în vedere şi alte facturi decât cele avute la dispoziţie de reclamantă, acest lucru privea câtimea obligaţiilor fiscale şi trebuia lămurit de către reclamantă, în alte condiţii aceste constatări ale raportului de expertiză profită pârâtului.

- referitor la motivul de recurs privind calculul accesoriilor - acesta este de asemenea, nefondat

Înalta Curte constată că întrucât, aşa cum a reţinut instanţa de fond, S.C. C. a fost radiată la data de 12.04.2012, ca urmare a închiderii procedurii insolvenţei, iar S.C. B. S.R.L. a fost radiată din data de 21.10.2008, cu mult înaintea pronunţării deciziei penale nr. 780/HP/17.11.2015, în acest fel fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 1221 alin. (1) Codul de procedură fiscală, conform căruia:

"Pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Susţinerea recurentului că pârâtul era administratorul societăţilor nu are relevanţă câtă vreme nu s-a obţinut o hotărâre de angajare a răspunderii solidare a acestuia.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca reprezentant legal al Statului Român, împotriva sentinţei nr. 57/2017 din 21 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2019.